3,081 matches
-
plină de golani. Lui Amstrong i-au tăiat fața acolo. Nu, chiar e un loc mizerabil, dar altceva nu avem. E în centru, cinematograful e la îndemînă și, cel puțin, este o schimbare în comparație cu ce-avem acasă. Cafeneaua era deseori aglomerată, dar niciodată goală; o dată însă s-a golit aproape de tot. Bărbatul în pelerină neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dacă are un eu neobișnuit, opera lui îi șochează sau îi emoționează pe oameni. Oricum, își impune personalitatea. Iat-o și pe Gay. Ești amabil să-i faci loc? O fată slabă, obosită și drăguță veni spre ei printre mesele aglomerate. îi zîmbi timid lui Lanark și se așeză lîngă Sludden, întrebîndu-l neliniștită: — Am întîrziat? Am venit cît de repede... — M-ai făcut să aștept, îi răspunse el cu răceală. — O, îmi pare rău, îmi pare foarte rău. Am sosit cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sludden se uită la Lanark și-i zise cu un aer indiferent: — O să te gîndești la ce ți-am spus? — O, da. Mi-a dat multe idei la care să mă gîndesc. — Vorbim mai tîrziu. Haide, Gay! Merseră printre mesele aglomerate, iar Frankie zise batjocoritor: — Se pare că misteriosu’ ți-a luat locul de favorit la curte, Toal. Sper că nu pentru binele tău. Ar trebui să-ți reiei rangul de bufon. Rima nu se culcă niciodată cu bufonii. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
loc cheful în seara asta? — Sîntem în salonul de la parter. Pereții interiori și ușile casei păreau izolate fonic, pentru în hol că nu se auzea decît clăncănitului pantofilor pe gresie; cu toate acestea, ușa de vizavi dădea într-o încăpere aglomerată unde cuplurile dansau pe muzică de jazz. Oamenii erau din categoria celor care frecventau cafeneaua Elite, deși fetele erau îmbrăcate mult mai exotic, iar Lanark observă cîțiva vîrstnici în costume de culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viteză, înclinați într-un unghi de patruzeci și cinci de grade, dar una sau două persoane trecură razant pe lîngă genunchii lui Lanark, ca niște rachete, atît de aplecați, încît păreau că se tîrăsc. Sala cea mare era mai puțin aglomerată decît înainte. Lanark intră într-un lift care părea că așteaptă să se umple înainte de a porni în sus. Doi bărbați cu un metru topografic și un trepied conversau într-un colț. — E o treabă importantă, cea mai importantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan s-a ridicat și i-a sîcîit pe toți încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-o seară, autobuzul s-a oprit și ei s-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceai dintr-un termos și discutau despre proprietărese într-un dialect aspru, de graniță, ale cărui cuvinte păreau cioplite în granit. Cînd Thaw se apropie, tăcură. El dădu din cap aprobator spre termosuri: — E o idee bună. Cantina-i prea aglomerată ca să te simți bine. Mda, și prea scumpă. Cu o bursă ca a noastră, tre’ să facem economii. — După ce mutră faci, nu prea apreciezi lecția, zise celălalt acuzator. — Nu, e nasoală, așa-i? — Așa crezi? Nu trebuie oare să stăpînim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi era atît de greu, că abia putu să se dea jos din pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă de cafea neagră la o masă aglomerată. O fată din apropiere îl strigă: — Salut, Thaw! El abia dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place viața de-aici, Thaw? — Suficient. Un băiat se aplecă spre ea rîzînd și-i șopti ceva în ureche. — Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pot permite să-mi iau bilet. — Recunosc că banii ajută, dar nu-ți bate capul cu biletul. Vino cu mine. Trecură de Grand Hotel, apoi dădură colțul spre o alee îngustă și neluminată care dădea spre o curte mică și aglomerată. Thaw recunoscu cu greu grămezile de cărbune, lăzile umplute pînă la refuz cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă atît de încinsă, că Thaw simți o clipă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de împărtășanie și mînca bucăți din crema de zahăr ars din bolul doamnei Coulter, în vreme ce bătrînul pastor îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După aceea, stătea pe un trotuar aranjînd o întîlnire cu June Haig. — N-o să vii! zise el rîzîndu-i în față. Știu că n-o să vii. — Nu-ți face griji, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dincolo de holul din nord, coridorul era traversat de un paravan din fier forjat cu o înălțime de trei metri. Poarta din mijloc era păzită de un polițist care-l salută pe Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cum să obțin așa ceva? Vreau asta! — Cere celor de la centrul de angajare să te pună pe lista profesioniștilor, răspunse Jack arțăgos. Părea dezamăgit. Lanark privi pe geam cu mai multă tragere de inimă. Autobuzul trecea pe lîngă magazine noi și aglomerate, ale căror vitrine acopereau blocuri întregi și prezentau mîncare, medicamente, discuri și haine în ambalaje strălucitoare. Observă că erau multe restaurante cu nume orientale și multe săli de jocuri de noroc. în unele, zări oameni care stăteau cu sacoșe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Reclame a Consiliului și veți primi o broșură gratis în care vi se explica de ce nu se poate fără ele. Coborîră din autobuz într-o piață mare, pe care Lanark o cunoștea bine, deși era mai luminoasă și mai aglomerată decît și-o amintea. Se uită la statuile pe soclurile lor victoriene, masive și se gîndi că le văzuse înainte de a o cunoaște pe Rima. Piața era înconjurată de clădiri din piatră decorate din abundență, cu excepția celei la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să lovesc pe cineva în seara asta. Dacă nu stai la distanță, probabil că tu vei fi acela. Vocea îi era atît de slabă și nesigură, că Lanark îl luă de braț și merse cu el pe mai multe străzi aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
între ele de pîraie repezi. La stînga se vedeau culmile muntelui cu țancuri înalte argintate de zăpadă, soarele aruncînd scîntei aurii dincolo de lacul marin dintre ele. Pe ambele maluri observă stațiuni de vară cu magazine, turle de biserici și esplanade aglomerate, porturi zgomotoase cu dane pline de vapoare. Pe apă se mișcau petroliere, alături de fregate și iahturi cu pînze albe. O pală de fum curbată se îndrepta spre el dinspre o navă cu zbaturi ce băteau apa cu un pleoscăit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
principal, care-și întindea brațele de apă liniștită, dar acestea se despărțeau printre cărări care înconjurau un stadion gigantic. Siluetele alergau, săreau pe piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd, cîte o navă țîșnea spre un pătrat din pînză albă întins dinaintea tribunei oficiale pe care erau pictate cercurile roșii, albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea. — De ce nu a fost dus în fața magistraților azi dimineață? întrebă ea. — Aglomerația. — Curtea nu mi s-a părut prea aglomerată. Haide, Lanark. Avea vocea dură și hîrîită. O urmă pînă la treptele secției și fu oarecum orbit de lumina ca de miere a amurgului care scînteia pe fluviul de dincolo de artera aglomerată. Se opri și-i spuse: — îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aglomerația. — Curtea nu mi s-a părut prea aglomerată. Haide, Lanark. Avea vocea dură și hîrîită. O urmă pînă la treptele secției și fu oarecum orbit de lumina ca de miere a amurgului care scînteia pe fluviul de dincolo de artera aglomerată. Se opri și-i spuse: — îmi pare rău, dar nu știu cine sînteți. Femeia își trase cu un gest ciudat de vulnerabil o mănușă de blană și-și întinse palma în sus. Una dintre liniile care o traversau era adîncită, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Un borfaș care, de câte ori dădea peste el, îl jumulea ca pe-un clapon. Mereu, orice încercare de apărare i-a fost zădărnicită, la fel țipetele, așa că Nicu, după ce cântărea situația, ori o lua la fugă, când era în zone mai aglomerate, ori se lăsa buzunărit și umilit. Sandu zis Botosu’, clientul polițailor, era unul din cei prezenți în toate dezordinile din Capitală, și la ultimele evenimente, la manifestările din strada Carol, devastase câteva prăvălii. Cum îl apucă de mână, răsucindu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și miște brațele și picioarele, precum și să-și răsucească trupul, ― dar fără a se mai putea desprinde vreodată de acolo. Îl putea ține cît dorea. șapte Hedrock petrecu următoarea jumătate de oră verificînd nava. Erau multe uși încuiate și depozite aglomerate pe care le lăsă deocamdată în pace. Dorea să-și facă o idee generală despre interiorul navei și cît mai repede cu putință. Ceea ce descoperi în cursul acelei cercetări fugitive nu-l satisfăcu. Era o navă spațială care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și mie mi s-a întâmplat să fiu trimis acasă la ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aceeași stradă cu mine, lângă un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Este curioasă, spune Cottard, această încăpățânare de a pleca. De fapt, ceea ce se întâmplă e foarte interesant. Nu pentru mine, răspunde Rambert. sigur, riști ceva dacă rămâi. Dar, la urma urmei, riscai tot atât de mult înainte de ciumă, traversând o intersecție foarte aglomerată. În acest moment, mașina lui Rieux s-a oprit în dreptul lor. Tarrou conducea și Rieux părea pe jumătate adormit. S-a trezit pentru a face prezentările. Ne cunoaștem, spune Tarrou, locuim în același hotel. S-a oferit să-l conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar în ultimii câțiva ani numai asta văzuse. Oriunde mersese, văzuse necontenit același lucru și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atentă la bărbatul care o conducea. Era un fel de capcană? Sari Aweida o dusese la agresorii săi? Acest om avea să facă același lucru? Se gândi să fugă. Dar unde? S-ar pierde imediat pe străzile astea. Erau din ce în ce mai aglomerate acum, când intrau în souk, în piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]