1,253 matches
-
Chimie Industrială” pentru care Profesorul Bratu primește premiul “Gh. Lazăr” al Academiei Române (1942), lucrare caracterizată prin concizie, sistematizare și claritate deosebite, având și elemente de originalitate. Între anii 1944-1947 predă cursul “Aparate și Instalații în Industriile Alimentare” la Facultatea de Agronomie din București, demonstrându-se astfel că noțiunile fundamentale și metodele Ingineriei Chimice sunt comune tuturor industriilor de proces. În 1948 devine profesor suplinitor, fiind titularizat în 1951 și atestat în 1955. În 1951 profesorul Bratu publică, prin Institutul de Documentare
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
și la gimnaziul ebraic. În acei ani el a devenit activ în mișcarea Makabi, si apoi a înființat și condus un cerc local al mișcării sioniste socialiste Hashomer Hatzair. La 19 ani Kuperstein a plecat să învețe științele naturii și agronomia în Belgia și Franța. După aceea a invatat și literele, filozofia și științele sociale la Sorbona, devenind în acel timp un bun cunoscător al limbii și culturii franceze. În timpul șederii în vestul Europei, Kuperstein a fost activ în cercurile sioniste
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
din primele două filme (Dragă Olteanu Matei și Marin Moraru) au fost înlocuiți cu Tamara Buciuceanu Botez și Dem Rădulescu. Ca urmare a intervenției mamei sale, Varvară (Tamara Buciuceanu-Botez), tânărul Ionuț (Horațiu Mălăele), student în ultimul an la Facultatea de Agronomie, este repartizat să-și efectueze practică de vară în satul Viișoara. Părinții săi, Varvară și Toderaș (Dem Rădulescu), îl așteaptă cu fanfara la gară din Pogoanele în ziua anunțată a sosirii, dar tânărul coboară din mocănița în stația anterioară și
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
Ștefan Oprea (n. 6 octombrie 1928, comuna Valea Călugărească, d. 2 ianuarie 2013, municipiul Cluj-Napoca) a fost unul din remarcabilii dascăli ai agronomiei românești. Ștefan Oprea s-a născut la data de 6 octombrie 1928, în comuna Valea Călugărească (județul Prahova). După absolvirea în 1949 a Liceului Tehnic Viticol din localitate, a urmat cursurile Facultății de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic din Cluj. În
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
fost unul din remarcabilii dascăli ai agronomiei românești. Ștefan Oprea s-a născut la data de 6 octombrie 1928, în comuna Valea Călugărească (județul Prahova). După absolvirea în 1949 a Liceului Tehnic Viticol din localitate, a urmat cursurile Facultății de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic din Cluj. În 1956, după terminarea studiilor universitare, a fost repartizat la proapăt inființata Stațiune Experimentală Pomicolă Cluj colaborând cu Rudolf Palocsay, fondatorul și directorul de la acea vreme al stațiunii. În 1971 obține titlul de doctor în
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
din cadrul Institutului Agronomic din Cluj. În 1956, după terminarea studiilor universitare, a fost repartizat la proapăt inființata Stațiune Experimentală Pomicolă Cluj colaborând cu Rudolf Palocsay, fondatorul și directorul de la acea vreme al stațiunii. În 1971 obține titlul de doctor în Agronomie la Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” București. În cercetarea științifică horticolă a lucrat timp de 40 de ani (1954-1994), parcurgînd toate treptele ierarhice. De asemenea, în perioada 1965-1990 a desfășurat activitate didactică în cadrul Institutului Agronomic Cluj fiind succesiv șef de lucrări
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
și de popularizare a igienei, predând între din 1842 și până la 30 iunie 1845 medicina populară la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la Socola și fondând, în 1844, "Povățuitorul sănătății și al economiei", publicație periodică dedicată popularizării igienei, medicinei veterinare și agronomiei în mediul rural. Această revistă este precursoarea revistei " Foaia societății de medici și naturaliști din Principatul Moldovei" (1851) și, ulterior, a "Buletinului Societății" (1866) și a "Revistei medico-chirurgicale". În timpul epidemiei de holeră din 1847-1848, epidemie în care a murit și
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
în anul 1317, dar în cele din urmă cade pradă intrigilor lui Taj al-Din în iulie 1318 și este acuzat, condamnat și executat pentru otrăvirea lui Oljeitu. În ciuda faptului că a scris numeroase tratate de teologie, medicină, epistologie, administrație și agronomie, cea mai cunscută operă a lui Rashid al-Din și cea care a rezistat cel mai bine în timp este "Jami’ al-Tavarikh" (en: "The Collection of Histories"). Din perspectiva istoriei persano-islamice, cartea este de neegalat în ceea ce privește domeniul său de aplicare, metodologie
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
Alī a început să invite ofițeri din Franța și din alte țări europene să îi instruiască armata. De asemenea, a trimis studenți să învețe în Europa, urmând exemplul turcilor otomani. Muḥammad 'Alī a înființat școli de medicină, farmacie, inginerie și agronomie. În ciuda numărului mare de instituții create, puține au supraviețuit după moartea sa. Dintre succesorii săi, Ismă'īl (1863-1879) a angajat ofițeri americani la academia militară și a fost primul care a creat școli de fete în Egipt. Atitudinea sa proocidentală
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Berlin. A continuat specializarea la instituții de prestigiu: în Franța (1929-1930) la Institutul Agronomic Național, Stațiunea Biologică Marină de la Banyul sur Mer, Stațiunea Zoologică Marină de la Roskoff, Muzeul de Istorie Naturală din Paris și în Italia, la Institutul Superior de Agronomie de la Portici (în iulie-septembrie 1930). Nu este de mirare că el a folosit cu ușurință limba franceză, engleză, germană, rusă, spaniolă, în afară de greacă și latină, pe care el a învățat-o în seminar. Timp de 43 ani el a servit
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
trecând rapid prin întreaga ierarhie universitară. În 1923 a fost asistent la Laboratorul de Zoologie descriptivă a Facultății de Științe a Universității din Iași, apoi Șef de Lucrări la aceiași Facultate (1933-1942). În 1942-1948 a fost conferențiar la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași; iar în 1948-1950 profesor la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași. A fost decan al Facultății de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
de Zoologie descriptivă a Facultății de Științe a Universității din Iași, apoi Șef de Lucrări la aceiași Facultate (1933-1942). În 1942-1948 a fost conferențiar la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași; iar în 1948-1950 profesor la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași. A fost decan al Facultății de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
Șef de Lucrări la aceiași Facultate (1933-1942). În 1942-1948 a fost conferențiar la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași; iar în 1948-1950 profesor la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași. A fost decan al Facultății de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această facultate (1952-1964). Activitatea sa de cercetare a fost orientată asupra cunoașterii insectelor
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
mulți alți basarabeni, a fost nevoit să se stabilească peste Prut, în Cluj. Pregătirea liceală a finalizat-o în 1945-1946 la Cluj-Napoca, unde a absolvit Liceele teoretice "Gh. Barițiu" și "Angelescu". În anul 1946 a fost admis la Facultatea de Agronomie a actualei U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca), pe care a terminat-o în 1950 cu o excelentă diplomă de merit. În 1950 a intrat în activitatea didactică și a avansat în ierarhia universitară
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
a intrat în activitatea didactică și a avansat în ierarhia universitară parcurgînd, rând pe rând, toate gradele universitare până la gradul de profesor universitar, iar calitatea de profesor universitar consultant, este menținută actualmente. În 1949-1950 a fost Preparator la Facultatea de Agronomie din Cluj, iar în 1950-1961 Asistent universitar. În 1962-1970 a fost Șef de lucrări, în 1971-1974 Conferențiar universitar, iar în 1974-1988 Profesor universitar la Facultatea de Agronomie din Cluj. În perioda 1990-2004 este Profesor consultant și conducător de doctoranzi. În
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
universitar consultant, este menținută actualmente. În 1949-1950 a fost Preparator la Facultatea de Agronomie din Cluj, iar în 1950-1961 Asistent universitar. În 1962-1970 a fost Șef de lucrări, în 1971-1974 Conferențiar universitar, iar în 1974-1988 Profesor universitar la Facultatea de Agronomie din Cluj. În perioda 1990-2004 este Profesor consultant și conducător de doctoranzi. În 1988 s-a pensionat, rămânând profesor consultant și conducător de doctorat. A coordonat tezele de doctorat în Protecția plantelor în perioada 1992-2011, la un număr de 13
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
1992-2011, la un număr de 13 doctoranzi (teze susținute). Profesorul T. Perju a creat la Cluj un centru al entomologiei agricole care prin studenți, doctoranzi și publicațiile acestora este bune cunoscut în întreaga țară. Specialitatea principală în 1950-1988 a fost agronomie, protecția plantelor, entomologie agricolă. A obținut doctoratul în 1959 cu o excelentă teză "Cercetări de morfologie, biologie, ecologie și combatere a viespii semințelor de trifoi ("Bruchophagus gibbus" Boh.)", conducător științific - Academicianul Eugen Rădulescu. În 1974 a obținut titlul de doctor
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
au participat, între altele, Ștefan Romașcanu, Nuni Russo și Gheorghe Kurtag. În tinerețe a devenit membru al Partidului Comunist în ilegalitate. După căderea regimului antonescian, a făcut studii universitare la Politehnica din Timișoara. Ulterior a predat fizica la Facultatea de Agronomie și la Institutul Politehnic, obținând cu timpul, postul de profesor. S-a preocupat mai ales de fizica corpului solid și de magnetism, domeniu în care și-a scris teza de doctorat, precum și numeroase articole în jurnale de fizică din România
Bernhard Rothenstein () [Corola-website/Science/333739_a_335068]
-
vulcani. S-a născut în Varșovia (pe atunci în Imperiul Rus), tatăl său fiind un medic tătar, iar mama sa o chimistă evreică și doctor în științe politice. A trăit începând din 1917 la Bruxelles (Belgia). A absolvit studii de agronomie la Gembloux în 1938, precum și studii de geologie la Universitatea din Liège în 1944. El a fost mai târziu secretar de stat în Franța, fiind însărcinat cu prevenirea riscurilor majore. Filmul "The Violent Earth" realizat de National Geographic a prezentat
Haroun Tazieff () [Corola-website/Science/333236_a_334565]
-
urbană. De exemplu, în anii '80, primarul Eugen Nechifor intenționa să taie sute de tei pentru modernizarea căii de rulare a tramvaielor, însă a fost convins de botanist să modifice proiectul: ""Era vorba de bucata de Copou de la regiment la Agronomie. I-am explicat că teii nu trebuie tăiați pentru că Iașiul este un oraș al teilor, al parcurilor și grădinilor, al florilor. I-am dat soluția să deplasăm bordurile și pe stânga și pe dreapta cu jumătate de metru. Așa s-
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
cursurile facultății de Zootehnie din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din București. S-a implicat într-o serie de activități studențești, de reprezentare și organizare. A fost reprezentantul Ligii Studenților din USAMV București, președinte al Asociației Sportive Agronomia și director de redacție la ziarul “Impact Studențesc”. În anul 2003, a urmat cursul Young Farmers, oferit de Grindsted Agricultural College din Danemarca. După obținerea diplomei de licență în cadrul USAMV București s-a întors la Grindsted Agricultural College unde, în
Laurențiu Rebega () [Corola-website/Science/334738_a_336067]
-
Society for Enology and Viticulture, Group International Polyphenols, Academie Suisse du Vin, Accademia Italiana delle Vite e del Vino, Academie Internationale du Vin. Distincții în țară și străinătate Vreme de 10 ani, în perioada 1996-2006 a fost președintele Comisiei de Agronomie, Horticultură, Silvicultură și Zootehnie din cadrul Consiliului Naționale de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare de pe lângă Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. Este Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea, al Universității Bioterra din București și Universităților de Științe Agronomice și
Academia Română este în doliu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101205_a_102497]
-
Universitatea din Pisa a găzduit primul congres al oamenilor de știință. Între 1 și 15 octombrie, peste patru sute de experți din diferite discipline au discutat subiecte legate de matematică, fizică, chimie, botanică, zoologie, anatomie comparată, fiziologie, geologie, mineralogie, geografie și agronomie, subliniindu-se cu această ocazie importanța cercetărilor efectuate în universități pentru dezvoltarea diverselor domenii științifice. După constituirea Regatului Italiei, prin Legea din 31 iulie 1862, Universitatea din Pisa a fost recunoscută ca fiind una dintre cele șase mari universități naționale
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
din sudul țării. Institutul, secțiile și fermele sale se întind pe o arie de 320 hectare lângă localitatea Beit Dagan, în zona dependența administrativ de orașul Rishon Letzion. În cadrul lui funcționează și Spitalul veterinar universitar, care ține de Facultatea de agronomie a Universității Ebraice din Ierusalim, de asemenea Serviciul meteorologic al Israelului și Institutul de Inginerie agricolă. Logo-ul institutului a fost realizat în anul 1926 de către pictorul și cercetătorul Aharon Halevi (1887-1957) și reprezintă cele șapte tipuri de plante și
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]