15,786 matches
-
socială și economică. Stagnarea și regresul în economie erau îngrijorătoare. Cum puteau ei să accepte să fie conduși tot de comuniști, chiar și reformatori ai acestuia? Spiritul profund anticomunist i-a atras și pe mulți intelectuali, care li s-au alăturat. Au cerut clarificarea evenimentelor din decembrie 1989 și tragerea la răspundere a celor vinovați. Au cerut un proces al comunismului pentru a stabili vinovăția celor care au înfometat poporul român și l-au supus la privațiuni severe, care au arestat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de făcut (Abandonarea circului politic din România. Împiedicarea globalizării economice și politice) Rămasă la porțile Orientului dar tânjind cu ardoare încă spre Vest, România își caută un drum al ei sperând că va găsi puterea și resursele de a se alătura națiunilor occidentale. Vinovată este reforma. Un adevăr pe cât de simplu pe atât de dureros este acela că la noi implementarea măsurilor de reformă n-a avut încă și nu are succes. Din această cauză am rămas iarăși suspendați între Est
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale puterii statale, lupta poporului Chiapas era pentru o mai mare autonomie locală, dreptate economică și drepturi politice între granițele propriilor comunități. Nu au chemat conaționalii lor mexicani la ridicarea armelor împotriva statului, ci mai degrabă la a li se alătura într o mișcare socială mai largă pentru cauza eliberării spațiilor locale de sub colonizarea forțelor politice și economice străine. Strigătul lor de luptă, «Basta!» (Destul!), a fost preluat de mișcările populare de pe întreg teritoriul mexican și a avut o rezonanță în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la curent cu părerea sau părerile prietenei sale. Când m-am întors în sufragerie, intelectuala stătea de vorbă cu două fete și râdea. Cântecul se terminase, magia sărutului dispăruse și ea, probabil irevocabil. Anca se săruta cu Yves. M-am alăturat unui grup de prieteni care discuta despre cum ar trebui reformat sistemul școlar din România. Am mai stat un sfert de oră și am plecat acasă îmbufnat și singur. Și totuși, pentru că nu sunt un om foarte groaznic, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
autori apar nume la care eu nici nu m-am gândit, lucru care atrage atenția asupra unui câmp până acum puțin explorat: cum funcționează asociațiile mentale între texte diferite, pe ce căi un text din mintea noastră este asimilat sau alăturat altuia); tu, în schimb, urmezi ceea ce a fost procedeul meu: mi-am propus de fiecare dată o abordare stilistică și în relație cu lumea (în jurul căreia, apoi, adun în mod firesc ecourile amintirilor atâtor cărți citite), abordare definită perfect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să rămână mai mult sau mai puțin neschimbată. Scaunele ei erau de preferat mobilei pe care o văzuse în salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se vor alătura lucrurilor ei, care includeau fotografia tatălui, a tăticului, cum îi zicea ea, Obed Ramotswe, îmbrăcat în costumul lui lucios favorit, fotografia dinaintea căreia se oprea adesea și se gândea la viața lui și la tot ce însemna aceasta pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el o ajută să-și odihnească picioarele. Biata femeie! Râsul lui Mma Makutsi se alătură râsetelor lor. Își dădu seama pe loc că îi va fi mult mai ușor decât anticipase. Ca de obicei, Mma Ramotswe avea dreptate; oamenilor le place să vorbească și, în special, le place să vorbească despre persoanele care le enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau bojocii și repetînd nostalgica melodie, care povestea despre un ținut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nu putea face parte dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În care să-i fi fost Îngăduit să se alăture uneia dintre manifestările de veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era destul de scurt, iar el avea pasul mare, așa încît amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul întins, fără cute, pieptul nu se mișca în tăietura rochiei, degetele țepene, de marmură, S-a simțit impresionat ca în fața unei forțe necunoscute. N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama că va accepta, mai rămînea doar curiozitatea. K.F. l-a lămurit privindu-l în ochi, vorbea sacadat, poate din cauza unei emoții pe care reușea să o domine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
odaie. O dată ieșiți pe stradă cu el, în public, adică, veți intra în conflict cu legea și legea nu iartă, chiar dacă e vorba de o cauză nobilă așa cum spuneți, cum declarați dumneavoastră. Din anumite motive personale aș putea să mă alătur acțiunii, dar acolo, în stradă, voi fi obligat să vă interzic orice mișcare. Eu trebuie să apăr ordinea de drept. Ah, desigur, prin acest eu trebuie să înțelegeți atîtea și atîtea, mii de oameni în uniformă, care au depus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la un număr de oameni importanți care și-au dat adeziunea la programul expus. Atunci îmi permiteți să pun o întrebare de ce ați venit la Vladia? Aici nu există nici o persoană importantă pe care să o convingeți să vi se alăture. Oamenii de care aveți nevoie sînt în Capitală, la cîteva sute de kilometri, acolo trebuie să acționați, să convingeți, nu aici. Aici, e așa, o oază izolată, o insulă uitată, orice s-ar întîmpla la Vladia n-ar constitui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încât, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa Conspirație. În care, măcar la prima vedere, găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le‑ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atât de misterioasă ca și apariția Bibliei, iar modestul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o femeie divorțată. Și mai era o a treia, o femeie cam bolnăvicioasă, permanent Însoțită de fiică‑sa, care avea doisprezece ani, și care li se alătura uneori. Se zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbându‑se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae și care erau pe punctul de a distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie, o noapte de groază, care avea să rămână întipărita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doresc ca, din zorii zilei de mâine, să începem construirea celei mai bune și celei mai rapide nave care a existat vreodată pe acest ocean. Tapú Tetuanúi era prea tânăr ca să aibă drept de vot, însă, instinctiv, brațul sau se alătură pădurii de brațe care se îndreptau către cer. Tevé Salmón, un omuleț îndesat, cu ochi micuți și cu fata de broasca-țestoasă, primise cu ani în urmă râvnitul titlu de Mare Maestru Constructor al insulei Bora Bora și probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe tristele rămășițe ale celui care fusese cel mai crâncen dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi conduc piroga printre vânturi furioase, ele să treacă pe deasupra, o, zeule Tané! iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
părea să știe foarte clar încotro trebuia să se îndrepte și cum arată, în linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl surprinse totuși cu vestea că patru războinici locali, cărora Te-Onó le decimaseră familiile cu ceva timp in urma, doreau să se alăture expediției și, pentru această, pe lângă armele lor, aveau să aducă și o mică piroga pe care catamaranul o putea trage după el, precum și o importanță cantitate de carne și de fructe proaspete. Miti Matái accepta propunerea, nu numai pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând, în ruinele a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care-l reprezintă. Cei din Sectă se considera aleșii zeilor, dar eu sunt de părere că zeii sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând pe cineva. —Eu, pe zi ce trece, mă gândesc tot mai serios să mă alătur lor, murmura Vetéa Pitó, aproape printre dinți. —Tu?... întreba Chimé din Farepíti, cu un hohot de râs zgomotos. Tu, Arioi?... Fii serios! Tu esti ultimul om din lumea asta care ar putea fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât să-l găsească poliția. După ce scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi. Unde o să dea de el, însă n-o să-i conducă înapoi la ușa asta de oțel zidită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]