4,209 matches
-
avut nici un dubiu că intrasem deja În rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până În acel punct Șaman 93 doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se Înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm În clipa În care ai În față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am mai avut nici un dubiu că intrasem deja în rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până în acel punct doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm în clipa în care ai în față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chinezesc care servește de distracție copiilor, și care s-a adoptat în nu puține școli din Europa, pentru a dezvolta la copii sentimentul geometric. Tangram-ul constă din șapte bucățele de lemn sau altă materie, tăiate așa cum se vede în figura alăturată și cu care se pot face tot felul de combinații. Este un joc foarte cunoscut 11. Fig. 7 Acum bine, eu susțin că acest joc asemănător provine de la păsărică și nu invers, căci intimele sale elemente, acelea care constau în
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din apartamentele alăturate, mamele, tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh; vedeau după un pahar mare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
răsfoi cărți vechi, nu neapărat ca să cumpere vreuna. Vorbiseră despre Shakespeare; Berg fusese mirat că play-boy-ul știa pasaje Întregi din Hamlet și din Richard al III-lea, chiar și cîteva sonete: au discutat mai mult de un ceas, În camera alăturată, biblioteca-depozit, În care, apoi, Thomas revenise de nenumărate ori. În ultimul timp, Thomas nu mai trecuse pe la anticar. De cînd Începuse să se tot gîndească la copiii cărora le dăduse viață, dar nu și un nume. Aveau statut incert; erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fie și pentru cîteva zile, locuiau pe aceeași stradă. Să meargă În urma lui, pe trotuar, Între două intersecții. Chiar să Îl privească În ochi, cîteva clipe, Întrebîndu-l, de pildă, unde era bulevardul nu știu care. Sau să se așeze la o masă alăturată, Într-unul dintre bărulețele din preajmă - le zărise din taxi -, o mulțime, dacă fiul ar fi ieșit, seara, cu prietenii, la o bere. Dar Julio - putea fi și Salvador, acesta ar fi fost un nume potrivit, sau Alfredo, nu-i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rodise bine. Juan i-a Întins mîna. „Da, spuneți!“, i-a zis lui Thomas. Aproape toată puștimea lumii vorbea, cît de cît, englezește. Juan părea un avansat, propunea o discuție. „Scuze... am nimerit greșit... cred că e vorba de blocul alăturat... Nu am venit la amicii mei de mulți ani...“ „Nici o problemă“, a zis Juan. „Vă ajut, dacă doriți!...“ „Nu, mulțumesc!“, și i-a părut rău. Să fi mers cu Juan măcar pînă la ieșirea din bloc. Ar mai fi schimbat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rău. Să fi mers cu Juan măcar pînă la ieșirea din bloc. Ar mai fi schimbat cîteva vorbe, dar minciuna ar fi ieșit la iveală dacă băiatul ar fi dorit să-l Însoțească pînă la ușa celuilalt apartament, În clădirea alăturată, ar fi fost În stare, puștiul chiar vroia să Îl ajute. Îl va Întîlni, ca din Întîmplare, pe Juan În ziua următoare. Exista, de-acum, o punte: se știau, schimbaseră cîteva cuvinte. Thomas putea să intre iarăși În vorbă cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu va mai exista cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau pe monitor cu mașinile, nici gînd să arunce vreo privire spre ecranul lui. După aproape o jumătate de oră, era În creierul mic al clinicii. Adică Într-un fișier pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
suflet și teama provocată de starea gravă a fratelui o împiedicau să se concentreze. Cu un pahar în mână, scuzânduse că nu are sticla cu apă la îndemână, doctorul a făcut câțiva pași până la paravanul ce despărțea salonul de spațiul alăturat, a umplut paharul cu apă și a examinat atent indicațiile tuturor aparatelor la care era conectat Iustin. S-a asigurat mai întâi că nu sunt probleme și apoi s-a întors liniștit și i-a oferit fetei să bea. - Domnișoară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
domnului... Știi tot atât cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe o parte din rocile surargintii, observă o aglomerare de cristale poliedrice Marian Malciu de granați alături de micașisturi cu străluciri argintii, ce păreau a fi doar bolovani izolați, dar toate cu aceeași orientare. Acestea erau amestecate cu șisturi hornblendice și alăturate unor straturi cu calcar masiv și granular, ce păreau că sunt separate atent de mâna omului. Se grăbi să disloce cât mai multe bucățele pentru a le așeza grijuliu în pungile din rucsac, în timp ce sumedenie de întrebări se grăbeau să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bine! Mergi alături că este nevoie de dumneata, Lidia... Vin și eu imediat. O vorbă cu doamna și vin acolo... Mă bucur că ai venit, Iuliana, se îndreptă Eugen către Iuliana cu privirea și cuvântul, după ce Lidia intrase în salonul alăturat... Iustin a petrecut o noapte liniștită și..., cel puțin după cum m-a convins doamna Lidia, a dat semne că ne va vorbi în curând... - Vai, Doamne! Mulțumesc din suflet, doctore, îl întrerupse Iuliana, întinzând mâinile să le prindă pe ale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fi fost mai atentă, înțelegeai unde poți câștiga, te asigur! - ... Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am colaborat deja atît de bine pentru demararea operei noastre comune, să-ți sugerez și utilizarea programul de scriere Patch. Dă-mi voie, în continuare, să-ți prezint imensele avantaje ale literaturii Patch. înainte de toate trebuie, după cum observi în desenul alăturat, să-ți lipești de corp cîțiva senzori de tip Patch. trei sau patru sunt suficienți. Poți să faci o primă încercare doar ca să-ți dai seama că acești senzori nu se deosebesc practic cu nimic de plasturii cu nicotină pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimerească unde nu se cade, necunoscând casa. Aruncă o clipă privirile pe fereastra cea mică și constată că dădea într-o curte vecină. De altfel, era o fereastră condamnată, care ar fi urmat să fie astupată în cazul unei construcții alăturate, dar pe care, se vede, relațiile dintre vecini o îngăduiau. În curtea de alături, Felix văzu o casă fără etaj, cam veche, dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și intrarea avea chipul unei tinde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pleacă de aici! G. Călinescu Țipătul ei fu auzit indirect de Aglae, care se mânie foc, însă nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea își vărsă toată ciuda față de moș Costache, fiind sigură că Otilia o auzea dintr-o odaie alăturată: - Nici n-a pus mâna băiatul pe ea. Și dacă ar fi pus, ce?Fete ca ea pentru asta sunt. Să trăiască discret cu băieții de familie, să-i ferească de alte lucruri mai rele. Otilia apăru pe ușă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care trebuiesă vă preocupe, urmă doctorul, ca să dea o înfățișare onorabilă concedierii. . - Nu-i așa? Nu-i așa? exultă Stănică, nu se știa dacă derecomandarea doctorului, sau de știrea proastei sănătăți a examinatului. Ca să scurteze comedia, Pascalopol trecuse în odaia alăturată, trăgând printr-un semn pe toți ceilalți ai casei. Moș Costache se duse supărat în odaia lui, să-și dreagă îmbrăcămintea, iar Otilia veni cu informația că Stănică și doctorul trecuse, prin stradă, în curtea Aglaei. - Ceea ce face Stănică mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus, vorbea îndelung despre colegii de la liceu și de la bellearte. Stănică venea des, râdea și se zbenguia cu Ana, fără să se mai sinchisească de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu Stănică deschise ușa, cu gura plină, și zise aproape indiferent: G. Călinescu - A! tu erai aici? Titi începu să-și manifeste supărarea pasiv, nemaivorbind nimic ore îndelungate. Dar într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unele probleme de amănunt clinic și obținu nu numai aprobarea cordială și o temă de încredere, ci și inițiativa de a se folosi liber de biblioteca profesorului. Biblioteca se afla în sala de așteptare a profesorului și într-o odaie alăturată, încît Felix venea, fără să supere pe nimeni, în orele de consultație ale acestuia. O dispoziție a profesorului, care era și medic-șef al ospiciului, îi îngăduise să intre ziua în orice secție. Internii îl priviră cu mirare, cu falsă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în odăile din față și intră în lungi conferințe arhitectonice, cu tot gerul ce se lăsase la începutul lui decembrie. Ce voia să facă? Se văzu când oamenii se puseră să care mobilele din salonul din față și altă odaie alăturată și să le grămădească într-o încăpere din aripa laterală. Moș Costache dăduse naștere unui plan economic, care consta în împărțirea prin pereți de jumătăți de cărămidă a două odăi din față, spre a le preface în patru, și divizarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu deranjează clientul... Genel, dacă nu provocăm suferințe... - Auzi-i țațo: Genel!... Bagă mai departe, Genele! - Deschide ușa bărbatul lui Neta. Dar scăparea mea a fost că-n secundele alea, a început să se reverse de la etajele superioare, din blocurile alăturate, și ceilalți vecini. Că regulamentul ăsta era: la fiecare transperantă era repartizat pe puțin cîte-un vecin... Și, cum nenorocitul de Bubu le scosese pe toate, bănuind că le telegrafiase putoarea semnalul, se năpustise cu toții. Care într-un papuc, care în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îmi pierd nopți întregi cu îndreptări și însemnări. Privind sufletul și predicțiile ei... Stăpâna casei se depărtă de la masa năpădită de furnici, unde, probabil, dăduse de urma vocii cooperatorului, și îi conduse pe cei doi proaspeți sosiți într-o nișă alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prima caracterizare, aceea că Nicoloaica arăta de parcă era mâncată de pești). Prepara două bardăci de cafea. 343 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Am simțit fierbințeli peste tot... - N-a stat degeaba. A simțit fierbințeli peste tot. Ei, răspunsurile tale, alăturate brâului Sfântului Apostol Toma, răsucit aici, în icoană, de-o săptămână, în patru puncte de inflexiune, ne îndreptățesc pe noi să credem că... astăzi... la școală, riști să fii ascultat taman la Literatura Romînă! Madam Nicolici cunoștea la perfecție Literatura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de Stat a fost tocmai aiureala cu rapsodul. - Nu e culmea. E perfect îndreptățit în ordinea curiozității umane. - Ba e chiar probă a unei selectivități sănătoase și... ăă... a bunului gust. - Mare a fost surpriza când, întorcîndu-se dintr-un birou alăturat, unde se confruntase în liste de producție marfă cu un alt activist, tovarășul de la municipiu a auzit clănțănind, încă de pe hol, telexul său branșat direct la Comitetul Central al Partidului. S-a repezit înăuntru către tamburul pus în mișcare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]