1,532 matches
-
unui vecin care tocmai trecea spre fântână. Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că bani nu avusese ca să-mi numere. Tot vorbindu-mi, Ioșca trecu în cămăruța vecină, unde ne așezarăm pe niște scaune cu picioarele curbate ca de rahitism. Aici, Ioșca aprinse un muc de lumânare, îl înfipse într-un sfeșnic de alamă, și apoi recăzu pe scaunul capitonat, alături de mine. „Să vezi, - reîncepu Ioșca, - niciodată nu mi-a plăcut să fac porcării cu femeile. Le-am iubit, și ca să le arăt dragostea, risipeam cu ele banul meu și bani străini. „Ioșca, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Numai ochii negri și adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți și palizi. În ziua cununiei se îmbrăcase în uniformă de campanie. Purta o sabie prea lungă pentru statura lui. Pe piept, între doi nasturi de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile groase de cărămidă ale clădirii. Exteriorul era vopsit într-un galben vesel, flăcările de gaze din cele două felinare de alamă, reconstituite, tremurau ușor de fiecare parte a aleii care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privire către uniforma polițistei pentru a afișa un zâmbet știrb și pentru a ridica bariera, lăsându-i să intre. „ABERDEEN JOURNAL LTD.“ era gravat cu litere aurite pe granit șlefuit chiar lângă ușa rotativă de la recepție, deasupra unei plăci de alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE JAMES CHALMERS ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții liliachii din zona recepției erau goi. Doar o placă din lemn sculptată, care comemora angajații ziarului pieriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi era rece, Înghețat bocnă. Un tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistînd Într-o simbioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vom avea camere trăsnet. Tu poți găsi de lucru la o revistă de modă, Alec poate munci la Compania de Zinc sau... ce dracu’, are familia lui... se uită la ce-am scris și zice că-i o companie de alamă, dar nu cred că are importanță, tu ce părere ai? Probabil că banii făcuți din zinc sunt la fel de murdari ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
familia lui... se uită la ce-am scris și zice că-i o companie de alamă, dar nu cred că are importanță, tu ce părere ai? Probabil că banii făcuți din zinc sunt la fel de murdari ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat posterității decât câteva platitudini inteligent răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vârsta tinereții, câțiva mexicani slăbănogi și o femeie. Dacă ieșea scandal și prin preajmă nu era nici un aparat de fotografiat, rechinii puteau recurge la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat ușor la înghesuială, aruncând pe trotuar sânge, dinți și cartilagii nazale, poate chiar și câteva urechi rupte de pe niște scăfârlii. Apoi... roiul, înainte ca jalnica trupă de intervenții a celor de la LAPD să sosească la fața locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urmează să fie găsit copacul în crengile căruia va fi agățat (fixat) „leagănul” mortuar. Copacul este ales cu grijă : Prin păduri umbla, Paltin c-alegea, Mătase scotea, [...] Leagăn se-ntindea Leagăn de mătase Tot cu vița-n șase, Legat cu alamă De nu-i bagi în seamă... ’n leagăn c-o punea, [Sfinții] Acasă-mi pleca, La cer se suia, Domnului spunea (18, p. 44). Dumnezeu coboară pe pământ și : Leagăn de privea... Mâna că punea, Deget atingea, Peste ea sufla
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum; Banca (o sucursală a băncii din Botoșai), Judecătoria
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum; Banca (o sucursală a băncii din Botoșai), Judecătoria
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
umble prin lume cu capul sus, agresiv, cu un ceas de aviator sofisticat la mână, lăsând uneori impresia că vedea totul de la Înălțime. Și totuși era un prieten cu inimă mare, onest, devotat. Pe ușă era fixată o plăcuță de alamă, pe care scria cu litere negre pe un fond gri: FAMILIA NOMBERG. Sub ea, pe un pătrat de carton, Baruch adăugase cu scrisul lui ferm: „Vă rugăm să nu sunați Între unu și cinci după-amiaza“. Fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pare rău, am murmurat eu. Am vrut să o deschid. Credeam că am deschis-o. —Ce ai spus? strigă Madeleine de la etaj. I-am răspuns că nu spusesem nimic. Era doar televizorul, pe care uitasem să îl stingem. Ciocănelul de alamă se lovi de ușa din față. Am ridicat privirea din revistă. Nimeni din Indian Hills nu folosea ușa din față. Oamenii veneau pe alei, prin garaj și intrau în sufragerie. În dimineața în care am uitat să deschid ușa, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar noi la asta ne așteptaserăm. Regizorul filmului avea dreptate cu privire la asta. Noaptea, în somn, visam zgomotul. În timpul zilei, ni-l imaginam. Sst, spuneam. Ce s-a auzit? ne întrebam unul pe altul. Ai auzit ceva la ușă? Ciocănelul din alamă lovi din nou în ușă. Urechile lui Mouschi se ridicară ca două triunghiuri roz. Stele galbene pentru evrei, triunghiuri roz pentru zâne. Stai liniștit, mi-am spus, dar nu am putut să nu mă ridic. Am avut grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce fel de muzică or fi dănțuit ei la 1907? Din cîntările americane ale Floarei, am reținut o bucată ritmată pe care am asimilat-o mai tîrziu piesei lui Chuck Berry Let’s Twist Again. Twistul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sfârșit aveau să fie publicate aveau să-i uimească pe toți. Cartea avea să ia forma unor dialoguri ca acelea cu A.N. Whitehead, pe care Sammler le admira Într-atât. Cu o voce joasă, noptatecă, o urmă fină de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine. — Dar amici? Erați prieteni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tăticul ar muri să audă asta“. Sammler nu era de acord; Elya probabil că știa multe. Adevărul era, firește, cunoscut tuturor celor pe care-i privea. Totul se citea În pulpele Angelei, În croiala bluzelor, În mișcările vârfurilor degetelor ei, alama muzicală a șoaptelor ei. Doctorul Gruner Începuse să spună: „O, da, o știu pe muierea aia. O știu pe Angela mea. Și pe Wallace!“ Sammler la Început nu Înțelesese ce Însemna un anevrism; auzise de la Angela că Gruner era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ce mister! Atunci sub pat? Nu. Vai, ce fetiță deșteaptă. Cât de bine se ascunde. Pur și simplu a dispărut.“ În timp ce copila, care pe atunci avea cinci ani, Îmbătată de febra jocului, albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul. Totuși, furt! Asta era grav. Iar furtul de proprietate intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice. — Sună ocupat, spuse ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi neliniștit trandafirii, violetele. Chiar și fără nervi, aceste organisme aveau putere de discernământ. Noi cu surplusul nostru exagerat de receptori eram În permanentă stare de haos nervos. Înconjurat de umbrele copacilor, flexibile, ale cercevelelor, rigide, și de reflecțiile alămurilor și ale sticlei, pe jumătate fixe, domnul Sammler Își șterse pantofii cu șervetul de hârtie pe care Shula Îl pusese sub ceașca de cafea. Pantofii erau umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se cu burta de spatele lui, peste aceeași mochetă fixată cu bolțuri de alamă până În colț lângă masa florentină. Desfăcându-și haina de culoarea pumei În tăcere de pumă ca să i se expună. Era acesta genul de individ pe care Goethe Îl numea eine Natur? O forță elementară? Îi făcu semn lui Emil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]