78,666 matches
-
împietrită m-au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-au invitat la restaurantul Rosenpalais au acoperit cu palmele ursul brodat pe fața de masă au comandat o pizza cu felii de ananas m-au rugat să semnez o hârtie albă ca zăpada mi-au dat niște euro în plic mi-au strâns mâna la despărțire m-au lăsat să privesc încă o clipă șirul de giruete rotindu-se fără cruțare pe Bismark-platz. Două tălpi trandafirii Copilă transpirată copilă cleioasă au
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
fata regelui nebun își țese pînza deasupra ta. în prag, păianjenul urzește fire pentru cumplitele întreceri. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descară dumnezeu mînia și scrii.... 7 pentru morții în viață clinică, dialectica devine melancolică dimineața. alb de plumb sub pleoape și negru de fildeș în cerul gurii. între giardini și arsenale (ziua-noaptea) cerul e-o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului nostru. o femeie al cărei neam se pricepea să cheme, la drumul
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
cu limba în care le descifrează grămăticul albit de deasupra? Copilașul din traistă Pe spatele curcubeului cu șapte raze urcă un schelet de om, în oasele dreptei cu o traistă din care se vede un copilaș strâns - creștetul său mai alb ca zăpada; pe solzii luminoși ai culorilor pe unduitoarea piele a șarpelui scheletul calcă, a ajuns cu oasele pieptului pe cornul din fruntea reptilei. Mandibulele se deschid și limbile zvâcnesc în afară, se prefac în șerpișori de apă dulce, verzi
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
Emil Brumaru Scriam din ce în ce mai bine. Dar nici asta nu conta!!! În noaptea de 11 spre 12 iulie, anul curent, l-am visat, pentru prima oară după ce a murit, pe Mihai Ursachi. Era viu! Avea fața foarte albă. Căuta să mă convingă că, fiind supuși aceluiași test (o să vă spun care), dacă doream să-l ajut, trebuia să par, să îi fac pe ceilalți să creadă că mă aflu pe ultima sută de metri...pe ultimul centimetru...dăh
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
sfori enervante, cu noduri vechi și nefolositoare...să rătăcesc hai-hui pe la periferiile orașului, confuz, diabetic, epileptic, canceros, însoțit tandru de Fascinela, garagața aia cu ochii verzi, veșnic exaltată și cam dili la aparat! Asta căuta să-mi explice, în camera albă de alături, camera lui, aidoma cu a mea, tot albă, așijderea în arhitectură și mobilier, deosebit fiind doar cuplul de bătrînei ce ne îngrijeau... Eu tocmai pusesem la punct niște "materiale", le arătasem gazdelor mele, mă lăudasem cu "valoarea" lor
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
pe la periferiile orașului, confuz, diabetic, epileptic, canceros, însoțit tandru de Fascinela, garagața aia cu ochii verzi, veșnic exaltată și cam dili la aparat! Asta căuta să-mi explice, în camera albă de alături, camera lui, aidoma cu a mea, tot albă, așijderea în arhitectură și mobilier, deosebit fiind doar cuplul de bătrînei ce ne îngrijeau... Eu tocmai pusesem la punct niște "materiale", le arătasem gazdelor mele, mă lăudasem cu "valoarea" lor...O, îmi reproșa Mișu, nu-i bine așa, ia exemplul
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat...Ceasul arăta ora patru dimineața...Pereții străluceau de albeață! Ca niciodată, am rostit Tatăl Nostru cu glas tare, am deschis geamul, am dat radioul la maximum, am citit un verset din
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
o probă martor de probă martor, destul de simpatică și abjectă!) , începeam să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată, pierdută, regăsită, iar pierdută... Se cuvenea să rezist ca inițială probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată, pierdută, regăsită, iar pierdută... Se cuvenea să rezist ca inițială probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă corcoleau tot
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă corcoleau tot mai gingași, mai pîlpîitori... Îngînau: "Purceluș drag, purceluș drag și scump..." Normal, iscam gafe după gafe! Meritam oblojit!
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
moartea va mușca din viață mereu cu o înzecită forță doamne ce curios ce curios lucru că nu o poate învinge deplin și definitiv iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri pe filele acestea de hîrtie încă albe încă pure încă nevinovate nicolae tzone scrie un poem poate chiar poemul acesta nicolae tzone cățărat pe propriul spate ca o liană vara pe ziduri umbroase scrie un poem pe care vrea să-l bea pe care vrea să-l
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
Mult le-a trebuit restauratorilor - zice inscripția - până ce au reușit să recompună din miile de fragmente risipite cuplul din nou fericit, surâzătorul Sarcofago degli sposi. Încurajat de exemplul din fața mea, optimist dintr-o dată, mă gândesc cu tandrețe la ziua când albe mâini uimite mă vor aduna, poate, ciob cu ciob, refăcându-mi zâmbetul, privirea și melancolia de-acum. Vor avea nevoie de foarte multă răbdare și de nu mai puțină imaginație. Și aproape de tot ce mai trebuie pentru o Înviere. ORA
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
urmă, cît și în a lui Nabokov, a cărui capodoperă e concepută ca o parodie la lumea marelui său compatriot, axată pe sfințenie și demonie. Poate că demonia colonelului Sutpen, care fuge de sîngele negru așa cum fugea Ahab după Balena Albă, ducîndu-și la moarte tot echipajul, nu are nimic comun cu a marelui păcătos Nikolai Stavroghin și cu a martirului nihilist Kirillov, dar ea nu e străină de cea a bătrînului Feodor Karamazov. Chiar dacă motivele pentru care dom' colonel nu poate
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
și un fel de a spune: ce mai contează crima în care am fost implicat?! La Faulkner, finalul este de cele mai multe ori tragic, întrucît reflectă alienarea totală a unui sudist silit de împrejurări să constate că el nu este nici alb, nici negru. Dar chiar și la el deznodămîntul e uneori de neînțeles. În romanul Pe patul de moarte asistăm mai întîi la agonia lui Addie Bundren, în timpul căreia unul dintre băieții săi îi face racla, la fereastră, de unde ea vrea
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
că le place, fie că nu le place. Pentru cititorul european care era tentat să-l compătimească, acest deznodământ, tragic și el în felul său, este de neacceptat. Chiar dacă știe că zîmbetul unui american care-i arată lumii dinții săi albi poate să coste mai mult decît face.
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
dispare, spre a se face economii, îngrijitorului de ediție îi revine să citească, precum mie, de câte trei ori vreo mie două sute de pagini tipărite cu literă măruntă. Dar și așa, greșelile de tipar sunt mai puține decât acele foi albe, care l-au iritat pe cronicar, nenumerotate și prea multe - și încă nu știe totul! Alte obiecții sunt, din păcate, de rea credință. Mă refer, bunăoară, la învinuirea că adnotări și completări ale lui Șerban Cioculescu, culese în text și
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau din mână în mână, se amețiseră toți. De fapt nu erau bucuroși că au luat examenul de licență, așa cum păreau, ci voiau să bea ca
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
a așezat pe un scaun de lemn, la un birou vechi și scorojit, iar pe ea a ținut-o în picioare. Apoi a tăcut minute în șir: se uita când la ea, când, total aiurea, la un teanc de foi albe pe care le-avea în față. Soldații, stăteau și ei nemișcați, aproape nu respirau, ca să nu-l supere pe șef. Într-un târziu, ofițerul a catadicsit să zică: Domșoară, trebuie să dai o declarație. Pauză, apoi, către sergent: Gore, ia
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
până-n seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile de aur, grele, Parfumul
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna e haină, La ea iertarea n-are rând, Sub masca albă de lumină Călăul mormăie flămând; De-aceea-ntreb cu jale lungă Și sentimente prietenești, Știind ce poate să te-ajungă De ce mai vrei să înflorești? Iar cupa-nchisă-n taină vie Răspunde gândului sărac: "îți mulțumesc de prietenie, Dar altceva nu știu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
refugiu e Animal Planet și ca mare iubitoare de pisici, cîini, cai și păsări mici, nu pot sta nepăsătoare cînd moșul și baba își bat rău cocoșul și, respectiv, găina, în Punguța cu doi bani, cînd personajul titular din Harap Alb** îl pocnește repetat în cap pe ,răpciuga de cal grebănos, dupuros și slab de-i numărai coastele", cînd tot el taie capul unui exemplar unic de cerb să-i jupoaie pielea, fără pic de fair-play vînătoresc? Ce să mai zic
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]