12,606 matches
-
putea crede că domnișoara K. F. într-adevăr îl aștepta. Și de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările, cînd a ajuns sus gîfîia. Putea fi numai din cauza emoției. A deschis ușurel ușa de un alb orbitor, salonul era luminat ca în zilele de altădată cînd prințul Pangratty se afla în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către intrare, privind în întuneric. Ca militar știa că nu poate vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot felul de prostii prin cap cînd el venise cu o problemă ce privea direct siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai dorind un singur lucru, să ajungă cît mai repede în stradă, viu, Odată ce va fi ajuns acolo hotărîrea sa va fi luată. VII Vestea morții lui Leonard Bîlbîie, cel mai bun inspector al Serviciului, fără îndoială, în afacerea Vulturul Alb el se dovedise a fi cel mai potrivit, i-o adusese Șerban Pangratty. Se anunțase pe neașteptate cu un telefon la numărul direct, nu oricine îl putea folosi și chiar și în acest caz trebuia să fie vorba despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumina, Înșfăcând flacăra lumânării cu mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină până la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar ei auzeau scârțâitul zăpezii sub pași. „Știți cine era?“ Îl Întrebă părintele Serghei, când pașii se Îndepărtară. Ochii săi aveau o strălucire dementă. „Farmacistul David Kozelsk sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum două milenii“. Cinci ediții succesive vor sta mărturie În privința ecoului nemaivăzut În rândul cititorilor. În ce privește autenticitatea, nimeni n‑a pus‑o vreodată la Îndoială, Antichristul lui Nilus, pe baza căruia s‑au făcut toate celelalte traduceri existând negru pe alb În fondul Bibliotecii Muzeului Britanic. Iar cum majoritatea muritorilor au față de litera tipărită aceeași venerație ca față de Sfânta Scriptură, mulți vor admite această dovadă fără crâcnire și fără circumspecție intelectuală. „Oare este posibil, se Întreba Îngrozit un redactor de la Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru moale, spunând: — Paciuli... Colonia asta a scriitorilor, insula noastră pustie, ar trebui să fie încălzită comfortabil și climatizată sau cel puțin așa ni s-a dat de înțeles. Vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede albul jur-împrejurul irișilor, așa cum ai face ochii mari în fața unui loz câștigător. Privind leșul, Sfântul Fără-Mațe mănâncă spaghete reci dintr-o pungă argintie. În fiecare îmbucătură roșie din care picură sosul, sunt fire din părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier explodând, evenimentul la care asistând vom putea deveni faimoși. Precum urechea lui Lady Zdreanță, burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit atenți la felul în care pântecele lui ca un dovleac s-a mai dezumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu nimeni. În nici un caz nu poate fi vorba de lăței. Tot cam pe atunci, nevasta unuia dintre detectivi vine la secție. A găsit petele minuscule de sânge pe care le lasă păduchii lați. Ca de piper roșu, împroșcate pe albul chiloților sau în interiorul tricourilor albe, oriunde hainele intră în contact cu părul de pe corp. Pete mici de sânge, sânge, sânge. Poate că nevasta le-a găsit în lenjeria bărbatului. Poate într-a ei. Ăștia-s oameni cu facultate și casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu sânge și cruste peste tot. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei. Până ni se va fi greșit mai mult decât am greșit noi înșine. Totuși, moartea lui lasă un post liber la munca de jos pe care nimeni nu-l dorește. Așa că în film o să ne vedeți plângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru strângerea de fonduri a fost „Dați-i un pumn mimului pentru cinci dolari”. Și-a mers, mai ales în orășelele universitare. La școlile de agricultori. În unele orașe nu se întorcea unul acasă fără să aibă pumnii mânjiți cu albul ăla de față de clovn. Cu alb de clovn și cu sânge. Problema e că toate noutățile devin fumate. Închirierea unui Gulfstream costă. Treizeci de mii de dolari doar combustibilul și uleiul pentru un zbor până în Europa. Doar dus nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dați-i un pumn mimului pentru cinci dolari”. Și-a mers, mai ales în orășelele universitare. La școlile de agricultori. În unele orașe nu se întorcea unul acasă fără să aibă pumnii mânjiți cu albul ăla de față de clovn. Cu alb de clovn și cu sânge. Problema e că toate noutățile devin fumate. Închirierea unui Gulfstream costă. Treizeci de mii de dolari doar combustibilul și uleiul pentru un zbor până în Europa. Doar dus nu-i așa de mult, dar nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le spui că n-ai de gând să te mai și întorci cu avionul, că-ți pun interdicție cât ai clipi. Nu, Webber își punea costumul colant negru, și oamenilor le curgeau deja balele să-l lovească. Se vopsea cu alb pe față, intra în cutia lui invizibilă, începea să mimeze, și banii începeau să curgă. Mai ales la colegii, dar mergea treaba și la târgurile locale și statale. Chiar dacă o luau drept un fel de spectacol ambulant, tot plăteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de lungime de undă dată sau echivalența dintre o culoare și o nuanță gri de aceeași luminozitate; - strălucirea (brightness), reprezintă capacitatea culorii de a reflecta o radiație cu aceeași lungime de undă. Strălucirea ne dă informații referitoare la diluarea cu alb sau amestectul cu negru al culorii. 5.1. Temperatura de culoare a luminiitc "5.1. Temperatura de culoare a luminii" Culoarea sursei de lumină poate influența imaginea de pe pelicula fotografică, prin modificarea raporturilor tonale la filmele alb-negru și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
camera se închide dacă nu este folosită). b) Opțiuni de fotografiere (shooting): - File format sau Quality (alegerea formatului fișierului de imagine, precum și a gradului de compresie în cazul fișierelor JPEG); - Image size (alegerea dimensiunii imaginii); - White balance (reglarea balansului de alb); - ISO (alegerea sensibilității la lumină a senzorului); - Picture style (alegerea unor moduri preexistente de imagine, în funcție de contrastul, rezoluția și cromatica dorite); - Colour mode (alegerea profilului de culoare al imaginii). c) Opțiuni de vizualizare a imaginilor (playback): - Zoom (opțiuni ce permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]