1,853 matches
-
că Mihai Viteazul a permis unui grup de 15.000 de albanezi (bărbați cu familiile lor) să se stabilească în Țara Românească. Acesta este considerat primul document care atestă începutul existenței pe teritoriul românesc a unei comunități de sorginte etnică albaneză. În următoarele două secole, documentele au făcut referire la arnăuți și negustori albanezi, la domniile voievozilor din familia Ghica și la aceea a domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, zis "Albanezul" (1634-1635). În 1602, domnitorul Simion Movilă a confirmat printr-un act
Călinești, Prahova () [Corola-website/Science/301652_a_302981]
-
cu familiile lor) să se stabilească în Țara Românească. Acesta este considerat primul document care atestă începutul existenței pe teritoriul românesc a unei comunități de sorginte etnică albaneză. În următoarele două secole, documentele au făcut referire la arnăuți și negustori albanezi, la domniile voievozilor din familia Ghica și la aceea a domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, zis "Albanezul" (1634-1635). În 1602, domnitorul Simion Movilă a confirmat printr-un act privilegiile acordate de Mihai Viteazul albanezilor împământeniți în satul Călinești, județul Prahova, scutindu
Călinești, Prahova () [Corola-website/Science/301652_a_302981]
-
au făcut referire la arnăuți și negustori albanezi, la domniile voievozilor din familia Ghica și la aceea a domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, zis "Albanezul" (1634-1635). În 1602, domnitorul Simion Movilă a confirmat printr-un act privilegiile acordate de Mihai Viteazul albanezilor împământeniți în satul Călinești, județul Prahova, scutindu-i de biruri și alte dări pe o perioadă suplimentară de zece ani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Călinești era reședința unei comune formate din el, satul Cătina și satul Siliștea
Călinești, Prahova () [Corola-website/Science/301652_a_302981]
-
4.806. Conform recensământului din 1989, locuitorii de etnie bulgară sunt majoritari în aproape toate localitățile din raion. În satul Cubei, ponderea bulgarilor și găgăuzilor este aproximativ egală. Există însă și sate unde predomină etnicii găgăuzi (Curciu, Dumitrești, Satalâc-Hagi), etnicii albanezi (Caracurt) sau etnicii ruși (Cosa-Mare). La recensământul din 2001, în acest raion trăia o comunitate românească de 1.5%, concentrată în principal în reședința raională, orașul Bolgrad. O curiozitate s-a înregistrat în cazul satului Vaisal, singura localitate care avea
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
pește înghețat (stavrid, cod, merluciu) sau proaspăt (crap, caras, biban, știucă, roșioară, guvizi-în localitățile de lângă mare, șalău și somn-care erau scumpe), conserve de pește (rusești), tacâmuri de pui (gheare și gâturi), picioare de porc (numiți adidași), salam cu soia, scoici albaneze, creveți în ulei. Din când în când se mai găseau cu coadă unele conserve de carne de vită, organe (pipote, inimi), oase pentru ciorbă și,acordeoane" (coaste de porc-n.r.). Micii erau vânduți prin parcuri și piețe iar carnea
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
în regiunile Daciei nord-danubiene(165 de ani); faptul că stăpânirea romană a durat cu secole în plus în provinciile balcanice sud-danubiene; vocabularul comun româno-albanez, care în concepția susținătorilor teoriei s-ar fi datorat exclusiv unei conviețuiri timpurii între protoromâni și albanezi; la faptul că de-a lungul secolelor în diverse regiuni balcanice au existat populații românești și aromâne, care încă în secolele secolul XVIII-secolul XIX erau relativ numeroase, caracterul nomad al românilor, decurgând din ocupația lor de căpetenie - păstoritul, dispariția vechii
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
anarhia în sânul statelor creștine din Peninsula Balcani și din Anatolia. O parte a formațiunilor statale grecești au continuat lupta, altele au recunoscut suveranitatea otomanilor. În Albania, pe fondul luptei armate a lui Skanderbeg se produce o răscoală a populației albaneze din Peloponez condusă de "Manuel Cantacuzino" unul din fiii lui George și nepot de fiu al lui Dimitrie, despotul Moreei. Aceștia preiau o parte din despotatul Moreei de la frații Paleolog care domneau atunci, însă intervenția trupelor lui Turakhan, guvernatorul Thessaliei
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
și Metohia" a fost schimbată în "Kosovo" la Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, însă în 1990, a fost redenumită după numele anterior că Provincia Autonomă Kosovo și Metohia. Întreaga regiune este cunoscută sub numele "Kosovo" în limba română, iar în limba albaneză cu numele "Kosova" sau "Kosovë". În limba sârbă este făcută o distincție între partea estică și cea vestică; termenul "Kosovo" (Косово) este folosită pentru partea estică în timp ce partea vestică este denumită "Metohia" (Метохија). Formarea republicii Kosovo este rezultatul destrămării Iugoslaviei
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
de sclavi și cei capturați că pradă de război). În 1766, turcii au desființat Patriarhia de la Peć și au creat "jizya", un sistem de impozitare a non-musulmanilor, deteriorând astfel și mai tare poziția creștinilor în regiune. În contrast, mulți șefi albanezi s-au convertit la islam, câștigând poziții proeminențe în regimul turcesc. Per ansamblu, "albanezii au avut puține cauze de neliniște" iar "în cel mai rău caz au crescut în economia afacerilor interne otomane", iar uneori persecutau aspru creștinii în numele stăpânilor
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Evacuarea creștinilor a fost însoțită de imigrația albanezilor și a altor popoare islamice, cum ar fi cerchezii (cu sentimente notabile anticreștine), care au servit deseori că trupe auxiliare pentru turci.. În plus, în timpul dominației otomane, distincția între etnia sârbă și albaneză nu a fost tot timpul clară. Pe masura ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creștini s-au convertit la islam, pierzându-și identitatea națională. În secolul al XIX-lea a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
timpul clară. Pe masura ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creștini s-au convertit la islam, pierzându-și identitatea națională. În secolul al XIX-lea a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa de sud-est. Mișcarea naționalistă albaneză fiind centrată în Kosovo, acest lucru a condus la tensiuni etnice și o lungă luptă între sârbii creștini și albanezii musulmani. În 1871 la Prizren a avut loc o reuniune a sârbilor, unde s-a discutat posibilitatea recuceririi și reintegrării
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
de la Prizren a condus Kosovo până în 1881, când a fost desființată de trupele otomane. Mișcarea turcilor tineri a sprijinit guvernarea centralizată și s-au opus oricărui fel de autonomie dorită de kosovari, în special de albanezi. În 1910, o revoltă albaneză s-a raspandit de la Pristina și a durat până la vizita sultanului otoman în Kosovo în iunie 1911. În 1912, în timpul războaielor balcanice, cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Șerbiei, în timp ce regiunea de Metohia a fost
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Kosovo în iunie 1911. În 1912, în timpul războaielor balcanice, cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Șerbiei, în timp ce regiunea de Metohia a fost cucerita de către Regatul Muntenegrului. Mai târziu a avut loc un exod al populației albaneze. Autoritățile sârbe au promovat crearea noilor așezări sârbești din Kosovo, precum și asimilarea albanezilor în societatea sârbă. Numeroase familii sârbe s-au mutat în Kosovo, egalizând echilibru demografic între albanezi și sârbi. Statutul provinciei Kosovo în Șerbia a fost finalizat în
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
națiuni slave trebuiau să se identifice că una din cele trei națiuni slave oficiale în timp ce națiunile non-slave au fost considerate minorități . Albanezii și alte națiuni musulmane au fost obligați să emigreze, în principal cu teren reformat, care a lovit proprietari albanezi în 1919, cu măsuri direct violente. În 1935 și 1938 două acorduri între Regatul Iugoslavia și Turcia au fost semnate pentru expatrierea a 240.000 de albanezi în Turcia, dar care nu a fost finalizat din cauza izbucnirii celui de-al
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
ai rezistenței kosovare a adoptat o rezoluție cu privire la repartizarea postbelică a provinciei Kosovo la Albania, dar opinia lor a fost mai tarziu neacceptata. După numeroase răscoalele ale partizanilor, conduse de Fadil Hoxha, Kosovo a fost eliberat în 1944, cu ajutorul partizanilor albanezi din Comintern și a devenit o provincie a Șerbiei în cadrul Federației Democratice Iugoslavia. Provincia a luat prima formă cu frontierele sale actuale, în 1945, că Regiunea Autonomă Kosovo și Metohia. Înainte de al doilea război mondial, nici o entitate cu numele Kosovo
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Literatura afgană Vezi și: Listă de scriitori sud-africani, Literatura sud-africană J. M. Coetzee (n. 1940 - ...) laureat al "Premiului Nobel pentru Literatură" în 2003 Nadine Gordimer (n. 1923 - ...) - laureată a "Premiului Nobel pentru Literatură" în 1991 Vezi și: Listă de scriitori albanezi, Literatura albaneză Vezi și: Listă de scriitori algerieni, Literatura algeriană Albert Camus (n. 1913 - d. 1960) - autorul romanelor "Străinul" și "Ciuma", laureat al "Premiului Nobel pentru Literatură" în 1957 Vezi și: Listă de scriitori andorrani, Literatura din Andorra Vezi și
Listă de romancieri () [Corola-website/Science/299062_a_300391]
-
Vezi și: Listă de scriitori sud-africani, Literatura sud-africană J. M. Coetzee (n. 1940 - ...) laureat al "Premiului Nobel pentru Literatură" în 2003 Nadine Gordimer (n. 1923 - ...) - laureată a "Premiului Nobel pentru Literatură" în 1991 Vezi și: Listă de scriitori albanezi, Literatura albaneză Vezi și: Listă de scriitori algerieni, Literatura algeriană Albert Camus (n. 1913 - d. 1960) - autorul romanelor "Străinul" și "Ciuma", laureat al "Premiului Nobel pentru Literatură" în 1957 Vezi și: Listă de scriitori andorrani, Literatura din Andorra Vezi și: Listă de
Listă de romancieri () [Corola-website/Science/299062_a_300391]
-
Astfel, s-au liberalizat prețurile pentru o parte din produsele alimentare și s-a reprivatizat, parțial, agricultura. În 1991, în Albania s-au organizat alegeri libere la care s-au prezentat unsprezece partide. Alegerile au fost câștigate de Partidul Comunist Albanez (64,5%), pe locul secund fiind Partidul Democratic, prea puțin cunoscut la vremea aceea, și datorită dezvoltării insuficiente a canalelor media (în special TV) în Albania. Partidul comunist, la cel de-al X-lea congres, s-a pronunțat în favoarea adoptării
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
în canton. În 1974, celor două provincii Voivodina și Kosovo-Metohia (celei din urmă i s-a conferit statutul de provincie), precum și republicilor Bosnia și Herțegovina și Muntenegru li s-au acordat o autonomie mai mare până la punctul în care limba albaneză și limba maghiară au fost recunoscute că limbi ale minorităților naționale din regiunile istorice în care locuiau, iar sârbo-croată din Bosnia și Muntenegru a fost modificată pentru a forma o limbă uzuală a localnicilor, ușor diferită de cea standard de la
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
și croații, prin ordinul de arestare a protestatarilor croați, dar, în același timp, le-a îndeplinit câteva din cererile lor. În 1974, influența Șerbiei asupra țării fusese redusă semnificativ, întrucât au fost create două provincii autonome: Kosovo (pentru populația majoritar albaneză) și Voivodina - pentru populația mixtă din nordul Șerbiei (sârbi, maghiari, croați, slovaci, români și ruteni). Aceste provincii autonome dețineau aceleași puteri de vot precum republicile, însă, spre deosebire de republici, acestea nu se puteau separă legal de Iugoslavia. Această concesiune a mulțumit
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
fără ieșire, cu atat mai mult cu cât conflictul de interese devenise ireconciliabil. Crizele constituționale care au urmat inevitabil au dus la ascensiunea naționalismului în toate republicile: Slovenia și Croația au făcut cereri pentru relații mai slabe în cadrul federației, majoritatea albaneză din Kosovo a cerut statut de republică, Șerbia, dimpotrivă, a solicitat absolutul, nu doar dominația relativă asupra Iugoslaviei. În plus, obiectivul croaților pentru independență a dus la numeroase revolte ale comunităților sârbe din Croația, care încercau să se separe de
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
redus influență precedentă a Șerbiei se putea folosi pentru a o spori: la consiliul celor opt entități membre, Șerbia se putea folosi de minimum patru voturi: Șerbia Centrală, fostul aliat Muntenegru, Voivodina și Kosovo. Ca urmare a acestor evenimente, minerii albanezi au organizat greve, care a dus la conflicte etnice între albanezii și ne-albanezii din provincia Kosovo. Aproape 80% din populația provinciei, în anii 1980, erau albanezi. Numărul etniilor slave (în special sârbi) a scăzut din mai multe motive, printre
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Centrală, fostul aliat Muntenegru, Voivodina și Kosovo. Ca urmare a acestor evenimente, minerii albanezi au organizat greve, care a dus la conflicte etnice între albanezii și ne-albanezii din provincia Kosovo. Aproape 80% din populația provinciei, în anii 1980, erau albanezi. Numărul etniilor slave (în special sârbi) a scăzut din mai multe motive, printre care tensiunile etnice și, ulterior, părăsirea precipitata a regiunii, astfel că, până în 1999, slavii formau 10% din populație. Între timp, Slovenia, sub președintele Milan Kučan, si Croația
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
special sârbi) a scăzut din mai multe motive, printre care tensiunile etnice și, ulterior, părăsirea precipitata a regiunii, astfel că, până în 1999, slavii formau 10% din populație. Între timp, Slovenia, sub președintele Milan Kučan, si Croația îi susțineau pe minerii albanezi și efortul lor pentru recunoaștere oficială. Grevele inițiale s-au transformat în proteste de masă, cerând o republică kosovară. Acest lucru a înfuriat conducerea Șerbiei, care a continuat să folosească poliția, iar, ulterior, chiar și Armata Federală a fost trimisă
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câștigă din nou domnia. Ajunge să aibă mare influență asupra lui un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care urmărea convertirea Moldovei la catolicism, ținea corespondență cu Papă și câștigase pentru cauză să o parte dintre boieri. Iezuiții au trimis atunci o misiune cu scopul nedeclarat de a converti poporul. Deși au mizat pe influența lui
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]