1,678 matches
-
vărsăm în grădinița domnului Directeur [al închisorii] în care se zvonea că acesta cultiva trandafiri pentru fiica lui" (87). În plus, asemeni lui Thompson cu vreo cinzeci de ani mai târziu, Cummings se va orienta spre alegoria burlescă, parodiind cartea alegorică a lui John Bunyan, Călătoria Creștinului (The Pilgrim's Progress), inspirându-se din titlurile de capitol ale acestuia din urmă: "I Begin a Pilgrimage" ("Îmi încep călătoria"), "A Pilgrim's Progress" ("Călătoria unui Creștin"), "An Approach to the Delectable Mountains
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii exterioare (istorică, socială, mitologica, alegorica) și la un concept imobilizat de o cultură. Titlul lucrării invită la identificarea unui proiect estetic (cel al reprezentării), a unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și a unui gen literar (românul, în general, și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a face din Pariziana Renée incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée moare în scurtul paragraf final, prădata de soțul și fiul vitreg, lăsând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femei care trece pe strada: acest schimb de priviri îl lovește că fulgerul, dar nu va avea urmări deoarece, dispărând, femeia va rămâne Trecătoarea fără nume. A une passante este poemul femeii întâlnite, găsite și pierdute. Frumoasă necunoscută devine figură alegorica, "enigmă indescifrabila și seducătoare" [Stierle, p.461]. Adusă și reluată de oraș, trecătoarea este un oraș preschimbat în femeie, este un "oraș-femeie" [ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de fericiți, cât viața toată Un chin s-aveți de-a nu muri deodată.” Între anii 1880 și 1883, Mihai Eminescu a reluat lucrul la poem și a realizat patru variante, având aceeași succesiune epică, În care dezvoltă un pretext alegoric, cel al meditației romantice. Alături de sursele folclorice ale poemului, respectiv basmele pe care poetul le-a prelucrat („Fata-n grădina grădina de aur” și „Miron și frumoasa fără corp”), se adaugă mitul zburătorului, sursele mitologice dar și izvoare filozofice, cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
unui destin tragic, tinzând să-l depășească. O explicație este dată de poet Într-o notă de pe prima filă a ms 2275: „În descrierea unui voiaj În Țările române, germanul K. (Kunisch) povestește legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. Iar Înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte, Însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În lirica orală, În genere. Întregul poem este metaforic. Dacă luăm În considerație afirmația lui Mihai Eminescu de pe fila manuscrisului 2275, conchidem că: „În descrierea unui voiaj prin Țările Române, germanul K povestește legenda luceafărului. Aceasta este povestea. Iar Înțelesul alegoric ce iam dat este că, dacă geniul nu cunoaște moarte și numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, Însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar nare nici noroc” sau: „Mi s-a părut că soarta luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului pe pământ și i-am dat acest Înțeles alegoric.” Plecând de la mărturia poetului se ajunge la concluzia: 1. Fata de Împărat reprezintă metafora aspirației omului către cunoașterea absolută. Ca ipostază a „eului” liric, claustrată În negrul castel, metaforă a spațiului limitat, unde se află omul terestru, ea devine „aptă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ce făceați în 1989? Ați urmărit căderea regimurilor comuniste în timp ce erați in Europa de Est sau din țara dvs.? Cum ați perceput acele evenimente? Am vizitat România în luna iunie 1989. Am observat protestele din teatre (am văzut "Amurgul burghez", o piesă alegorică, printre altele) și am fost frapat de opiniile mai îndrăznețe pe care le exprimau românii, dar nu aș fi ghicit niciodată că regimul va colapsa atât de curând. În anul acela am călătorit prin Europa și mi-am petrecut toamna
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de poezii, texte și proză și discutarea cu grupul de euritmie În vederea selecției acesteia la propunerea profesorului. Apoi analiza poeziei prin prisma ideilor, sentimentelor, atmosferei pe care o degajă. În prealabil se vor comenta și simbolurile motrice de cupluri, grupuri alegorice și formații care ar reda fondul afectiv al poeziei. Executanții vor fi angrenați să-și exprime opiniile În acest scop. Pregătirea tactică este similară profesiunii de scenă, adică a dansatoarei sau actorului. În fața spectatorilor, ca și Într-un concurs sportiv
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
mai tare: regimul comunist sau haosul ulterior (da, trebuia să ajungem și aiciă... Am citit un roman absolut magic, mi-a oferit o senzație pe care nu am mai trăit-o de la Lanark-ul scoțian: poți face abstracție de stratul-substratul politic, alegoric sau cum vrei să-i spui. Contează atât de mult acele descrieri ale iernii care șuieră prin izbă, când lași cartea și o iei la goană de frica Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
trei rînduri. Mai tîrziu, spațiul rămas liber sub titlu a fost umplut cu o ilustrație, cel mai adesea marca tipografului sau a editorului. Aceasta a căpătat atunci o funcție publicitară (reproducînd firma editurii) și decorativă, încărcîndu-se cu ornamente simbolice și alegorice. În sfîrșit, sub ilustrație sau marcă, au fost indicate treptat locul editării, adresa librarului care vindea lucrarea și data publicării ei. Apărută chiar din secolulal XV-lea, folosirea paginii de titlu cu toate elementele sale nu se va generaliza decît
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
culegeri despre costume și meserii, continuă să folosească lemnul. 2. Secolul al XVII-lea. În cartea epocii clasice nu trebuie să te mulțumești să evaluezi numai forma ilustrației, ci să încerci să-i pătrunzi și spiritul. Această ilustrație se vrea alegorică și morală; nu este vorba numai despre decorarea unui text, ci și despre o demonstrație recurgînd la simbol pentru a convinge. Alegoriile sînt chiar codificate într-un fel de dicționar, Iconologia iezuitului Ripa (Roma, 1539), adesea reeditat și tradus; aflăm
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
adesea se aude încă acest uragan care vuiește până-n Valea Prahovei. Niciodată n-au fost expuse mai bine decât în acest mit dificultățile insolubile ale chestiunii sociale. Un element ar lipsi acestui pitoresc al legendelor dacă n-ar fi simbolic, alegoric, mitic. Sentimentul naturii este exprimat aici cu toate caracteristicile folclorului, cu grijă, groază sau admirație față de fenomenele naturale: succesiunea zilei și a nopții, a iernii și a verii, a zorilor și a apusului, viscolele, furtunile. Lupta soarelui împotriva tenebrelor este
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu conving pe nimeni, citiți multe alte pasaje din Arghezi, Mateiu Caragiale, Rebreanu, Preda, I.L. Caragiale și, mă rog, mulți alții. Scena erotică multlăudată este cu adevărat puternică, scrisă cu vervă. Dar intensitatea este diminuată tocmai de sensurile mult prea alegorice și metaforic ambițioase, iar observațiile erotice la Cărtărescu sunt memorabile în două situații mult diferite, prin esență anti-alegorice: când construiește voci narative dure, în maniera marchizului de Sade, când o simplă frază despre felație îți rămâne imprimată pe cortex; celelalte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
elementelor din cadrul fiecarui tablou, a particularităților gramaticale, stilistice și lexicale și a elementelor de versificație. Tema poeziei este credința, o temă de factură religioasă, dar textul are și alte semnificații. Iisus întruchipează drama condiției umane. Lupta sa cu moartea reprezintă alegoric eternul conflict dintre trup și suflet, dintre materie și spirit, și imposibilitatea de a schimba un destin ce i-a fost scris. Motivele poetice (rugăciunea, cupa) și sensurile pe care le implică trasează alte punți interdisciplinare. Ruga biblică are semnificații
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
Dimitrie Cantemir, și care ne-a fost inspirată de însuși regimul personajului excepțional care domină spiritual lumea acestui roman conceput ca alegorie animalieră. Dar singular este Cantemir în literatura română și prin recursul la alegoria cu masca zoomorfă, la “obrăzarul alegoric” care, în loc să acopere, scoate la iveală caracterul personajelor - “dezvălind le acoperim și acoperindu-le le dezvălim” - recunoaște “nevinovat”, dar ironic autorul, care scrie în acest fel un roman de intrigă politică ce acuză o întreagă lume coruptă din preajma lui 1700
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
dintre Cămilă și Helge, Cantemir folosește procedeul stilistic al acumulării de epitete, în cazul primului personaj cu scop vădit caricatural, iar în cel de-al doilea caz pentru a descrie gingășia. Grotescul și frumosul se relevă și aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte populară, în care rima în imperfect creează o muzicalitate
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
în mod obișnuit adversarul prin râs, doar că de astă dată simțim, în empatie cu autorul, grimasa, râsul încrâncenat care-i îngheață pe buze. „Jiganie spurcată”, Hameleonul îl provoacă pe autor să folosească un limbaj de o violență extremă: . Visul alegoric al Hameleonului este suprema răzbunare a lui Cantemir, întrucât coșmarul dușmanului său nu este atât proiecția augumentată a temerilor, cât dorința Inorogului “inculcată răzbunător adversarului său”. Explicația se află în încercările nereușite ale autorului de anihilare prin râs a Hameleonului
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
avându-i ca principali teoreticieni pe I. Negoițescu și Radu Stanca și ca punct de plecare convorbirea, din 20 decembrie 1829, a lui Goethe cu Eckermann: „Euphorion nici nu e un personaj în carne și oase, ci doar o figură alegorică. El personifică poezia, care nu e legată nici de timp, nici de loc și nici de vreo persoană“). I. Negoițescu dă fantasmalei ființe a lui Euphorion un substanțial trup cultural: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
doua fază a creației este pregătită prin cristalizarea unor întrebări, îndoieli. E evidentă abandonarea aproape totală a epicului și discursivității în favoarea unei lirici confesive directe. În Lupta cu inerția se concretizează unele schițe ale unor mari proiecte de poeme alegorice, de meditație filosofică în stil eminescian. Se prefigurează o reală adâncire a lirismului, prin îmbogățirea registrului de atitudini spirituale și de structuri formale. Inerția apare ca stare în care conștiința somnolează; pentru a o trezi e necesar un element nou
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
versuri; b. în proză; 2. a. fizic; b. moral (psihic, spiritual, sufletesc); c. combinat; 3. a. individual; b. colectiv: mulțimea (ca masă omogenă) stăpânită de o stare psihică unică; c. exponențial (generi, reprezentativ); 4. a. realist (corespunzător personajului realist); b. alegoric (corespunzător personajului alegoric); 5. a. portret de prim-plan (corespunzător personajului principal); b. de plan secund (corespunzător personajului secundar); c. de fundal (corespunzător personajului episodic); 6. a. dinamic (corespunzător unui personaj complex); - în toată complexitatea sa; - în evoluție (pe verticala
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
proză; 2. a. fizic; b. moral (psihic, spiritual, sufletesc); c. combinat; 3. a. individual; b. colectiv: mulțimea (ca masă omogenă) stăpânită de o stare psihică unică; c. exponențial (generi, reprezentativ); 4. a. realist (corespunzător personajului realist); b. alegoric (corespunzător personajului alegoric); 5. a. portret de prim-plan (corespunzător personajului principal); b. de plan secund (corespunzător personajului secundar); c. de fundal (corespunzător personajului episodic); 6. a. dinamic (corespunzător unui personaj complex); - în toată complexitatea sa; - în evoluție (pe verticala timpului); - sau în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului sau a locutorilor. Personajul poate fi: 1. a. principal (central); b. secundar; c.episodic; 2. a. simplu (schematizat); b. complex; 3. a. realist; b. alegoric: poate fi ilustrarea unui principiu; deci nu are decât valoare simbolică, alegorică; 4. a. pozitiv; b. negativ; 5. a. feminin; b. masculin; 6. a. copil (adolescent etc.); b. adult (matur, vârstnic etc.); 7. a. individual; b. colectiv; c.exponențial (generic
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]