17,219 matches
-
Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările în vînt. Mirosi cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum, că auziseră zgomotul apropierii unui alt animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l lase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l lase în urmă. Puiul ei nu putea încă să alerge, și, dacă ar fi rămas cu el, ar fi căzut amîndoi pradă. Crudă lege a supraviețuirii, care nu-i oferă nici o singură șansă unui nou-născut! Cînd se găsiseră la o distanță considerabilă de lup, căprioarele se opriseră. Se regrupaseră, își
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta între întrebări
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
l-ar fi încurajat vreodată dascălii lui s-o facă. Dar nu putea să vadă cum, sub ochii lui, un seamăn nevinovat sfîrșește în chinuri fără ca el să fi încercat să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
față în față, tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca, în tot acest timp, să fi fost chiar pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar fi alergat în același moment spre cîmpie. Mai tare decît oricînd, simți că acolo aveau să găsească ultimul răspuns. Dar nu-și putea pune în pericol unicul copil. Nu din nou. Își înfrînă pornirea, lăsîndu-și timp să cîntărească mai tîrziu cum era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Caragiale! Mă rog, dreptul lor să creadă ce vor! Mai ales că nici despre fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la vârsta de 5 ani copiii merg cu multa ușurință, se cațără, patinează, merg pe bicicleta. Se dezvoltă abilități motorii grosiere (majoritatea sunt învățate de la alți copii, de unde se vede importanța critică a prezenței tovarășilor de joacă): de exemplu, aleargă fără să se împiedice. Se dezvoltă și abilități motorii fine (însușite de la adulți, dar mai greu și mai lent datorita controlului muscular și cognitiv încă incomplet eficientă: toarnă sucul în pahar, mănâncă folosind furculița; deci se poate constata o coordonare
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
demn și auster, într-o lume concretă, în care tarabiștii s-au reîntors la zarzavaturile lor, magazinele și-au strâns inimioarele din vitrine, felicitările muzicale au deve nit afone, moderatorii nu se mai sărută în direct, florăresele nu te mai aleargă, și în care efuziunile sentimentale sunt taxate ca nepotrivite, desuete și, cel mai im por tant, de un înfiorător prost gust. PASIONALUL DOMN AVRAM Răducu e un băiat care locuiește la scara unu. De fapt tot acolo s-a și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
La ce medicamente ia, cu un pahar de alcool, e ca și mort. Trebuie dus la spital... Pompierul privește în lungul holului placat în alb. Între timp bate de miezul nopții, spitalul e plin ochi de oameni care par să alerge haotic de colo-colo. Redactorul-șef a ieșit din starea critică, dar pompierul habar nu are cum să ajungă acasă. Privește prin ușile îmbibate în vop sea albastră cu miros de antiseptic și se gândește la fustele multicolore care au trecut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de-l tot pomeniți, despre care v-au povestit dascălii prin școli de țară, dar despre care de fapt nimeni nu a spus nimic niciodată, adevărul ăsta în numele căruia îi facem pe atâția să sufere și după care eu însumi am alergat ani de-a rândul ca un descreierat, fără să mai apuc să fac ceva pe lume, acest adevăr nu face nici cât bucuria de a te privi în oglinda din baie în timp ce te speli surâzător pe dinți. Un pietroi ascuțit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu tulburau ordinea și ritmul obișnuit ale vieții naționale și care nu lăsau o ură "de moarte" în urma lor. Eram copil în perioada războiului Crimeii, în 1855*; îmi amintesc că am urmărit, pe bulevarde, intrarea trupelor sosite din război. Publicul alerga să le vadă ca și cum ar fi mers la un spectacol vesel. Nu s-a mai întâmplat însă același lucru atunci când, în 1919, am asistat la defilarea trupelor aliate pe Champs Elysées. Inima națiunii sângera și cine oare ar putea fi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acum de ce fusese privită ciudat de trecători, iar ea ignorase acele semne care ar fi trebuit să-i dea de gândit, să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ea din cutia metalică și o rupse în bucăți mici. „- Nu voi primi un răspuns. Va fi exact așa cum, când și dacă vrea el. - Și acum ce faci? - Ce pot să fac? Aștept. - Mda...aștepți. - Și ce ai vrea? Să alerg după mașină când binevoiește dumnealui să-mi arate că mi-e aproape? Sau să mă mut în scara blocului să-l surprind atunci când îmi lasă scrisori? Cu siguranță ar face în așa fel încât ar trece neobservat cu toată vigilența
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să te îndrepți. - Spre mine. De mine uit de fiecare dată. Alții sunt o prioritate întotdeauna. - Dar asta nu-ți aduce bucurie, nu te face fericită, nu te simți împlinită. - Nici nu mai știu ce m-ar face fericită. Am alergat atât de mult după ea încât am ratat bucuria de a trăi. Mereu scopul căutărilor mele a fost fericirea pe care nu am reușit să o ating, să mă bucur de ea pe deplin, sau cel puțin nu așa cum am
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu așa cum am crezut că va fi. - Iubirea te-ar face fericită. - Din cauza ei am suferit, cum ar putea să-mi aducă fericirea? - Renunțând la așteptări. Lăsând loc surprizei, lăsându-te surprinsă de ceea ce-ți poate oferi. Nu mai alerga după ea, bucură-te de ceea ce ai, de ceea ce primești fără să mai analizezi totul până în cele mai mici detalii. - Nu pot să nu analizez, așa e firea mea și nu reușesc să schimb asta oricât de mult aș încerca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că nu toate se vor împlini. Sărutul îndrăgostiților-semnal fără cuvinte de încuviințare și descătușare a amorului. Energia ce se degajă odată consumat cotropitorul amor este greu de calculat. Nu alerga nebun după iubire, pentru că în adâncurile ei nu vei găsi strălucire de aur curat. Uneori, rareori, te va întâmpina un trecut frumos; alteori, deseori unul dureros. Nu te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ar fi așa?! Pentru a reuși în viață trebuie să te bizui mai mult pe forțele tale decât pe bunele „intenții” ale altora! Nu călca de prea multe ori într același loc, asta ca să dai timp ierbii să crească!. Nu alerga după trenul care tocmai a plecat din stație, vine altul... Și dacă nu vine, ia-o la pas, vei ajunge până la urmă undeva... Dacă o idee îți dă bătăi de cap și te roade curiozitatea să afli ce-i dincolo de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]