1,512 matches
-
călduț și Îndepărtat, care spunea că nu va fi niciodată al meu. Am simțit nevoia să-i arunc În față adevărul, să-l rănesc. Ar fi fost atît de ușor. Să-i dezvălui că Penélope era moartă. Că trăia din amăgiri. Că eu eram tot ce mai avea acum pe lume. — Nu trebuia să mă Întorc niciodată la Barcelona, a șoptit el, scuturînd din cap. Am Îngenuncheat lîngă el. — Ceea ce cauți tu nu-i aici, Julián. Hai să plecăm. Amîndoi. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare respirație. Se uita la mine fără să clipească, așa cum te uiți la un străin sau la un obiect necunoscut. Eu clătinam Încet din cap, căutîndu-i mîinile. S-a desprins dintr-o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nouă, publicate la aceeași prestigioasă editură pariziană. Cu excepția Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru "debutul" francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). SCRIERI: Pe culmile disperării (București, 1934; 1990; 1993); Cartea amăgirilor (București, 1936; 1991); Schimbarea la față a României (București, 1936; 1941; ediții revăzute 1990, 1993); Lacrimi și sfinți (București, 1937; 1991); lor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (București, 1992
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai semințe pentru această lume, ci și pentru cealaltă. Nimic nu este mai puțin francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic și lucid și care nu-și permite să confunde viața cu paradisul, nici atunci când o cere uzul legitim al amăgirii. Feeria e cea mai mângâietoare soluție împotriva păcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scăpa de gustul amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
primul rând. De natură și femeie te apropii, fugi și revii din nou, cu toată teama de insuportabilul fericirii. Sânt peisaje și îmbrățișări care îți lasă un gust de exil - ca tot ce amestecă absolutul cu timpul. Ești incurabil pierdut amăgirii și vieții când, privind cerul în ochi de femeie, nu poți uita originalul. A putea suferi cu nebunie, curaj, zâmbet și deznădejde. Eroismul nu e decât rezistența la sfințenie. Primejdia în suferință e de a fi blând; de a îndura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încă nouă, publicate la aceeași prestigioasă editură pariziană. Cu excepția Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru "debutul" francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). SCRIERI: Pe culmile disperării (București, 1934; 1990); Cartea amăgirilor (București, 1936; 1991); Schimbarea la față a României (București, 1936; 1941; ediție revăzută 1990); Lacrimi și sfinți (București, 1937; 1991); lor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (București, 1992); Syllogismes
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăi în astfel de momente capitale o răzbunare pentru toată mediocritatea unei vieți nule și sterile, pentru toată irosirea care n-a avut nimic din excelența marilor transfigurări. Mi-ar plăcea acele clipe când nimănui nu i-ar mai trebui amăgirea idealului, când orice satisfacție în datele imediate ale vieții ar fi imposibilă și orice resemnare iluzorie și când toate cadrele unei vieți normale ar plesni definitiv. Toți oamenii care suferă în tăcere și care nu îndrăznesc să-și verse amărăciunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
român l-aș putea, la urma urmelor, crede capabil de orice, numai de utopie nu. De aceea, construcția imaginară a unei Românii viitoare n-ar avea pentru noi nici un sens. Știm cu toții că în istorie contează numai faptele; idealurile sânt amăgiri, necesare unei justificări ornamentale. Un popor activ și dinamic este o mai mare realitate istorică decât unul visător, care își uită de el însuși în idealuri. Hunii au tulburat istoria mai mult decât indienii, deși toți hunii laolaltă nu fac
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă, translația către un postmodernism de logică Închisă (,,Matineu și cocoși
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În acest viitor. Malin cel poznaș, veselul, modestul, zglobiul Malin nu mai este oare printre noi? Poate se ascunde undeva, poate călătoria lui cea mare și definitivă este doar o amăgire, un vis urât, un coșmar, de care putem scăpa... Parcă Îl văd din nou lângă mine, ciufulit, cu buzele strânse Într-o ușoară strâmbătura, privindu-mă puțin, apoi Întrebându-mă: ,,Vrei sa chiulim Împreună?”; ,,La ce film mergem, azi?” Îmi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în timpul vreunei interpretări. Poate că (deși nu era prea sigur de asta) exista o cale prin acest haos. Dar dacă era așa, aceasta i se părea destul de bizară. Cum puteau atâtea dezamăgiri să ducă la o concluzie bună, la risipirea amăgirilor? Ridică privirea spre petecul de lumină care răzbătea de sus, de la fereastră. Copilului abia născut îi era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spectacol. Dar, mai presus de orice, era fericită să descopere că toate era la locul lor. Amintirea încercărilor prin care trecuse o făcuse să creadă că putea fi altfel, că universul coșmarurilor era real, iar acest glob ospitalier, doar o amăgire. Era reconfortant, familiar, odihnitor, ca un vechi ursuleț de pluș, tocit. Scena era completată de discul palid al Lunii care plutea în plan îndepărtat. ― Cum ne simțim astăzi? Realiză că meditehniciana vorbea cu ea. ― Foarte rău. Anumite persoane îi spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în vocația lui. Aceasta era chemarea mea, chiar dacă nu am devenit preot imediat după ce am terminat facultatea, în ‘96. Am devenit preot când am venit la Paris, în 2002. Părintele Rafael Noica spune că există dezamăgire acolo unde a existat amăgire. Omul s-a iluzionat, și vine momentul când lucrurile se descoperă, un moment de criză. „Crisis“ în grecește înseamnă judecată. În momentul crizei ne dezamăgim de o falsă realitate. Dezamăgire în sensul că omul ajunge să cunoască neputințele omenești acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
care cei mai bogați dețin puterea de a informa, a distra, a cunoaște, a supraveghea, a îngriji, a educa, a orienta, a decide și a acumula. Noii ideologi vor demonstra că, la fel ca și piața, democrația parlamentară este o amăgire, un instrument la dispoziția forțelor armate și a marilor întreprinderi și că ea produce inegalități, distruge natura și minează valorile morale. Vor pretinde chiar că aceasta nu e decât un pretext comod, invocat de americani pentru a rămâne în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful deasupra chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă, de adâncirea în prostie a oamenilor. Pentru Cehov, ,,sfânta sfinților" era viața. Nu murdarită, nu tăvălită în minciună și în stupida amăgire. Viața și firescul ei, trăită frumos, cu vocație, cu intensitate, altruist, generos, luată în stăpânire cu răspundere și pricepere, asta își dorea. Nepriceperea oamenilor de a-și trăi viața îl revoltă pe Cehov, dar el însuși este atât de ros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
era adevărat, trăise ea însăși tot ceea ce îi spuneam... Și îmi povestea... Iubire, glorie... Paris... Le trăise... Totul avusese... Până într-o zi când îl auzise pe Krishnagi (așa îl mângâia ea) vorbind și înțelese că totul fusese o vană amăgire, iubirea nu era pentru celălalt, ci pentru sine, gloria un fum care se risipea în stradă odată cu aplauzele la scenă deschisă... o imensă vanitate, această glorie care îți sădea în suflet dorința să ai și mai multe și frica obscură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât de pline capetele proștilor. N-a fost ursul - deși avea înfățișare de urs; a fost altcineva, al cărui nume nu se rostește fără primejdie la acest ceas. Fără îndoială că a fost urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Prohodești ursul? — Mă gândeam și eu la unele lucruri, domnule doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile acestea ale inimii și trase cuțitul, prubuluind unde să târâie jivina, unde s-o atârne și cum să lucreze, ca să-i scoată cât mai frumos blana. Acea piele are să meargă la București, are să călătorească la Paris, ori la Berlin, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care îi ajuta să treacă mai ușor peste mizeriile existenței. Tăcerea care se făcea acum în jurul meu de câte ori ieșeam pe coridoare și încercam să mă apropii de bătrâni arăta altfel decât cea dinainte și nu-mi lăsa dreptul la nici o amăgire: mă considerau primejdios. Adevărul amenința să-i lase singuri și de aceea nu-mi iertau atentasem la nevoia lor de a se minți. Nu acceptau să fie sărăciți, despuiați de scuze și temeri, cum nu admit fanaticii să li se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el, Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că amăgirile, câte există, nu pot fi decât pentru a amâna sau a birui sau a uita sau a depăși moartea. Și mai gândea: dacă filosofia e în stare să te poarte pe drumul lung al vieții, prin abur, vis, amăgiri și curgere continuă numai și numai către săvârșirea ultimă care-i un dat al naturii, atunci și arta poate fi o călăuză; nu numai cum spunea Michelangelo, că nu se naște în el nici un gând în care să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă el vrea să scrie și simte că are ceva de spus și a făcut o opțiune riscând bucuria imediată din alte posibile preocupări, oricât de naiv ar fi gândul acesta, ar trebui să scrie despre moarte, speranță, șiretlicurile vieții, amăgiri și abur și chiar despre naivitățile numite datorie, sacrificiu, voință, greșeală, energie neobosită, rău și bine și încă altele care numai împreună înseamnă viață. Iar în fața cuprinderii înfricoșătoare a acestui gând se așternea dintr-odată liniștea rece, din teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gardul de sîrmă ghimpată. Dacă japonezul era mort, Înseamnă că murise o parte din el Însuși. Nu reușise să Înțeleagă adevărul pe care milioane de chinezi Îl cunoscuseră de la naștere, că erau oricum ca și morți și că e o amăgire să crezi altceva. Jim ascultă barajul de artilerie de la Hungjao și Siccawei și bîzÎitul avionului naționalist de recunoaștere care se rotea pe deasupra. Sunetul unor focuri de arme mici traversă aeroportul, În timp ce Basie și bandiții lui Încercau să pătrundă În stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dorință însoțită de gândul că surprinzătoarele ecouri ce punctează acest dialog vor conduce poate spre un adevăr al teatrului, revelat de înfruntarea fantomei. Itc "I" Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilortc "Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilor" Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vistc " Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vis" În tragedia greacă, apariția fantomatică sau cea de esență divină sunt desemnate printr-unul și același cuvânt: eidolon. Mortul care se întoarce printre cei vii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]