1,497 matches
-
bancar-financiare prelungite anunță alte încercări pentru oameni. La noi, după sângeroasa revoluție de la sfârșitul anului 1989, s-au acumulat multe contraste între scopuri, idealuri și mijloacele reduse continuu prin sustrageri și demolări. Îndemnurile democratizării s-au preschimbat nu o dată în amăgiri. Preludiul integrării europene a României a început în 1974, prin parteneriatele cu "Piața comună". Acum, UE este o putere globală care promite oamenilor să fie "cetățeni ai lumii", ca și cosmopoliții vechii Elade, dacă nu ar fi și noile deosebiri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
afaceri împletite frecvent cu înșelătorii, atât ale semenilor, cât și ale statului-arbitru, părtinitor cu membrii partidului sau ai coaliției ajunsă la putere. Ritualul jurământului pe Biblie al președintelui și miniștrilor este tot mai ipocrit în comparație cu înmulțirea actelor de corupție și amăgiri lansate de sus în jos. Căci cei ce ajung "sus", uită repede ceea ce au trăit "jos", de unde s-au ridicat mai mult prin "fortuna" decât prin "merit". La prima apariție a Istoriei Europei în anul 1990, autorii o încheiau cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
niște persoane unice și fără egal în sănul comunităților din care fac parte, indiferent că e vorba de sfera activităților politice, sociale sau economice. Totul ar putea părea o mare realizare socială contemporană, dacă nu ar fi o imensă auto amăgire. Și asta deoarece Romănia este o țară de lideri, dar fără comunități pe care acești asa-ziși lideri să le conducă. Măsurile reformiste, evoluția și transformările din sistemul de învățămănt au evidențiat, cel puțin în ultimii ani, necesitatea unor servicii
Leadershipul în unitățile de învățământ preuniversitar by Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1615_a_3088]
-
motivele "reale" pentru care l-a înșelat femeia iubită, dar și cu spaima că adevărul, odată aflat, i-ar distruge pofta de viață, și așa destul de anemică. Curajul îl părăsește însă imediat ("voia orice, numai adevărul nu. Îi trebuia o amăgire ca să poată trăi" ne avertizează naratorul), iar călătoria în timp își păstrează caracterul terapeutic, aducând cu sine doar o vagă prefacere la nivelul discursului, sortit să umple "golurile" narative din text cu pasaje mai mult analitice decât evocatoare. Schimbarea se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul apropiat care putea fi un scâncet de copil sau un lătrat scurt de cățel. Și cum dormeai așa, gol, pe pământul acela primitor, te mai gâdilam pe la ureche sau pe la nas cu un fir de iarbă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cine îi băgase în cap lui Damad Ali că, dacă îi va confisca averea, împărăția sultanului va putea obține mai mult decât i se oferea anual de bună voie prin haraci, dări fel de fel, cadouri și bacșișuri? Era o amăgire, pentru că averea Brâncovenilor consta în imensele lor moșii, în herghelii și turme pe care marele vizir nu le putea confisca. Aurul Brâncovenilor a existat, dar niciodată atât cât se credea acum la Istanbul. Stolnicul l-a trimis pe banul Știrbei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pot așeza două sute de mii de oameni sub drapel în caz de urgență, dar cu ce preț, și ce fel de soldați! În numele religiei, al filosofiei, al economiei sociale, trebuie să se protesteze împotriva unor astfel de instituții bazate pe amăgire și mascându-și cu un titlu pompos jugul de fier. Țăranii din Moldo-Valahia se află departe de a fi fericiți; unele triburi de țigani trăiesc aici ca vagabonzi; nu și-ar schimba nicicum soarta pentru această sclavie deghizată, pentru această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să publice decrete de emancipare. E prudent să nu admitem fără o verificare mărturiile de satisfacție pe care și le-a oferit guvernul, fie prin înmulțirea telegramelor, fie prin discursul tronului. Cine se scuză se acuză. Ar fi o mare amăgire să se creadă că sunt de-ajuns câteva decrete, câteva articole de lege pentru a transforma dintr-odată o societate viciată în partea sa superioară, apatică în cea inferioară, superstițioasă și ignorantă peste tot. Legile nu fac moravurile, o repetăm
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
era adevărat, trăise ea însăși tot ceea ce îi spuneam... Și îmi povestea... Iubire, glorie... Paris... Le trăise... Totul avusese... Până într-o zi când îl auzise pe Krishnagi (așa îl mângâia ea) vorbind și înțelese că totul fusese o vană amăgire, iubirea nu era pentru celălalt, ci pentru sine, gloria un fum care se risipea în stradă odată cu aplauzele la scenă deschisă... o imensă vanitate, această glorie care îți sădea în suflet dorința să ai și mai multe și frica obscură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui Manet, gậndindu-mă că singurul lucru care ne-ar putea face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții, această fiară sălbatică care devorează totul în cale. O iubeam acum cu ardoare, aproape inuman pe cea mai frumoasă dintre toate amăgirile, o iubeam abia după ce fugise departe. Încercam să o regăsesc sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu bucuria drumului de mậine, căci, la urma urmei și mậine e o zi... Da, cu siguranță, mậine, mậine și nu poimậine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
orice preț să controlăm și să reparăm chiar marele mecanism al lumii! - Cật e de atunci, Yoane? Au trecut rậnd pe rậnd anii și eu am trăit sorbind aureola de vise matinale fără de tine și am ucis cortegii uriașe de amăgiri fatale. Da, dragul meu, tot ce ne conduce în viață este întậmplarea și tot întậmplarea a fost cea care nea apropiat atật de mult! Am început să te cunosc ca om, ca prieten, ca iubit... Știe oare vremea cậte idealuri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
oriunde vei fi; mort de-ai fi, voi împărți viața cu tine. În cealaltă lume, ancestală, misterioasă și tăcută, voi fi doar eu și cu tine, ne vom iubi amậndoi întru eternitate, în infinit... Moartea ei? Nu, ea e o amăgire! Vorbă amarnică pentru tine, durere nestinsă pentru mine, dar ea nu va putea să curme dragostea noastră... Nu, moartea nu poate pune zid între noi, ci numai viața!... Nu aștept decật să trec și eu prin această poartă magică prin
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oiu pune mâna strajă. De nu - atunci din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 393} 1880-1882 {EminescuOpIV 394} {EminescuOpIV 395} CE SUFLET TRIST... Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți? Ce suflet trist și făr-de rost Și din ce lut inert, Că dup-atîtea amăgiri Mai speră în deșert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O valuri ale sfintei mări, Luați-mă cu voi! {EminescuOpIV 396} DINTRE SUTE DE CATARGE Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De aici derivă o altă diferență între păcătos și corupt: în timp ce primul iese la lumină și se declară păcătos, al doilea se adâncește tot mai mult în starea sa, recurgând la amăgire. Și introducerea păcălelii adaugă un element ulterior acelui salt de calitate pe care îl prezintă corupția spre deosebire de păcat. În acest sens pontiful a invocat ca exemplu pe cel care bagă o mână în buzunar și arată că ajută biserica, în timp ce
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că el însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare pentru a putea căuta
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
la diagnostice opuse: unii vor numi zvon ceea ce alții vor numi adevăr" [Kapferer, 1993:37]. O artă care cultivă competența de a transmite prin diferite limbaje minciuni (și implicit zvonuri) în mod performant este retorica, "acel instrument al erorii și amăgirii", cum îl numea John Locke, care se predă în public și are o "reputație răsunătoare", denotînd că oamenilor le place să fie înșelați. * Urmărind canalele prin care minciuna se propagă, teoria comunicării ia în seamă o sumedenie de "zgomote" care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele personajului lui Robert Browning (1981:839) Dl. Sludge, "medium
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inevitabil ca pacienții să-și înșele psihiatrii și medicii, fie conștient sau inconștient, și deseori ei mint chiar cu bună știință. În mod surprinzător, Freud (1958) a scris destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme centrale în teoria și practica psihanalizei. Forrester definește psihanaliza ca fiind "știința mințitului", și susține că " Preocuparea centrală a psihanalizei freudiene este amăgirea" (Forrester 1989:156; 1990:119; cf. Eagle 1988; Ferenczi 1955:77-80; Forrester
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme centrale în teoria și practica psihanalizei. Forrester definește psihanaliza ca fiind "știința mințitului", și susține că " Preocuparea centrală a psihanalizei freudiene este amăgirea" (Forrester 1989:156; 1990:119; cf. Eagle 1988; Ferenczi 1955:77-80; Forrester 1980:136-137; Goldberg 1973:99-104). Minciuna apare pretutindeni. Deși Douglas (1976:68) spune că "în mod sigur oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că "înșelătoria nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decît autoamăgirea, ar putea fi un termen mai potrivit pentru aceste "negocieri cu realitatea". Termenul intră în conflict cu părerile lui Taylor (1990:36), care face o distincție clară între iluzii, considerate "impresii false care persistă în ciuda faptelor reale" și amăgiri, sau convingeri auto-înșelătoare, care modifică faptele, "deși poate cu o oarecare reținere". Diferența semnalată de Taylor trebuie luată în considerare, însă eu prefer conotația cunoscută a "autoamăgirii", care se referă la procesul prin care există un dialog interior, iar un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
erotică, Prezență, Blaga Își exprimă dorința cum nu se poate mai firească de a vedea făptura celei dragi “oriunde și oricum”. Există totuși un amendament, nemărturisit pe de-a ntregul și doar subînțeles din această ciudată dar asumată prezumție: “chiar amăgire dacă ești, ce cîntecul mi-l bei...” Căci frumoasa poetului pare să facă parte din acea specie intangibilă care Îndeamnă doar la un “jaf imposibil”. Motiv pentru care, poezia fiind, fără doar și poate, și o sublimă răzbunare a soartei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nici prețăluit, nici tezaurizat. Cu el se măsoară doar regretul nostru și poate o anume revoltă Împotriva atitudinii miloage În care ne complacem În fața frumuseții, care, cum spune Blaga, " Îndeamnă la un jaf imposibil": "Socot că orice frumsețe prilej de amăgire statornică este. Te ispitește. Vrea-n stăpânire s-o iei. Deși e departe de tine ca o poveste." Toată tensiunea și Încrîncenarea poemului este prinsă În tristețea remarcii: doar o monedă, tristețe asemănătoare cu aceea din altă strofă alegorică a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o ființă matematică oarecare: aceasta ar fi utopia "noilor imagini". O revoluție în privire, în orice caz. Simularea abolește simulacrul, ridicând astfel imemorialul blestem care unea imaginea și imitația. Imaginea era prinsă în statutul ei spectacular de reflectare, calc sau amăgire, în cel mai bun caz substitut, în cel mai rău înșelătorie, dar întotdeauna similare. Ar fi atunci sfârșitul milenarului proces al umbrelor, reabilitarea privirii în câmpul cunoașterii platoniciene. Prin concepția asistată de calculator, imaginea produsă nu mai este copie secundă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
explică preocuparea ei pentru fidelizare, obsesia "întâlnirii regulate" cu telespectatorul. Ea are nevoie să balizeze timpul pentru că-l banalizează. Ea este timpul care trece și timpul meteorologic, nu cel care cristalizează și se ordonează, "dobândit pentru totdeauna", ca la Tucidide. Amăgire sau fericire? Amândouă deodată, poate. Cinemateca păstrează un patrimoniu de emoții, I.N.A. un stoc de sclipiri. Altfel spus: între două imagini identice, cinemaul are nevoie de legătură, dar televiziunea câștigă la puzzle. Primul trebuie să monteze imaginile pe care cealaltă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]