3,081 matches
-
la masa lui de lucru. Consultă ghidul orașului și se îndreaptă spre peretele unde atârna harta. Își cunoștea soția prea bine, îi citea gândurile dintr-o singură privire, fiecare dintre ei știa trăirile celuilalt fără să găsească un remediu în amărăciunea lor... Disperarea din sufletele lor îi măcina ziua și noaptea: „ce să facă acum și ce va aduce viitorul?” Se regăsea în fața hărții, în picioare, sufocat de gânduri. Dacă nu-și putea stăpâni fiica, trebuia să-și ajute soția: în ciuda
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
instituționalizare. Aveți copii? Întrebarea doctorului o surprinse pe Emanuela, fiind pusă, oarecum, pe nepregătite, atenția ei fiind distribuită strict pe enumerarea posibilităților pe care le avea Daniela, pe expunerea acestora. Răspunse fără să se gândească, fără a-și putea masca amărăciunea, regretul, fără a disimula în vreun fel. - Nu..., nu am, domnule doctor! - Nu mă veți crede, dar știam. Am știut asta din momentul în care v-am văzut în salon cu fetița, când nici nu știați că ne aflam acolo
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
fiind un copil care radiază, generează dragoste în jurul ei, dar ce am citit în privirea dumneavoastră..., în atâția ani de medicină pediatrică, am văzut așa în ochii unor puține mame. Este acel soi de iubire maternă neîmplinită, iubire amestecată cu amărăciune. Mă scuzați, dacă v-am șocat sau v-am deranjat cu afirmațiile mele! Dacă nu doriți, nu-mi mai răspundeți la întrebare. Recunosc, am fost puțin deplasat și oarecum brutal! O culoare purpurie i-a invadat obrajii Emanuelei, simțindu-se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
în lumina luciferică din fiindul teluric, zdruncinând existența eului ce urmează să se desprindă de trup prin suflet? Literatul cutează, are curajul dezumbririi în imagine a fiindului, scrie gândind și gândește universalizând frumusețea din urâtul profanului. Zâmbește amarnic de toată amărăciunea și creează pentru eternitate un nefiind care, cu timpul, va defini fiindul său etern. București, 28.12.2012 Referință Bibliografică: CURAJUL ȘI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 737, Anul III, 06 ianuarie
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
Au fost biciuiți și înfometați de albii ăștia nenorociți. Fiind obligați să-și facă cotele la cauciuc, nu mai aveau când să vâneze ca să mănânce. Mi-am ținut mama la piept minute în șir și am plâns. Am plâns de amărăciune. Ce suntem noi ca să ne facă asemenea lucruri albii ăștia? Se cred stăpânii lumii? Au venit și ne-au luat pământurile, apoi ni i-au luat pe cei dragi. Hanif, cred că avea boala somnului, avea febră și era plin
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
a făcut-o la un moment dat și Stanley. Dintre cei doi care au făcut acest gest, nici unul nu mi-a dorit răul, urma să aflu dacă e la fel și-n cazul lui Tippu Tip. Am plecat cu o amărăciune în suflet, cu gândul la familia ce-am pierdut-o, cu inima la pământul ce-l lăsam în urmă. Era 1891 când am ajuns în Zanzibar. Am rămas cu gura căscată atunci când i-am văzut casa lui Tippu Tip. Porți
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
El virtuții, faptei celei bune. Și nu știu ce să răspund și atunci mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
o făceau străbunii, La voi, cenușa dau în vânt și domnii și nebunii . . . La noi, e drumul înspre rai, la DUMNEZEUL-TATĂ, La voi, e drumul spre dolari și IAD, îndată-ndată!. . . =Detroit - Michigan - USA - 5 OCTOMBRIE 2003= Versuri scrise cu amărăciune în suflet și-n gând. Azi, 5 octombrie 2012, după nouă ani, constat cu durere în suflet că și la noi au ajuns toate nenorocirile ce dezumanizează ființa umană. Încotro, omule? Încotro, umanitate? Referință Bibliografică: La voi și...la noi
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
marilor mituri cultural: “Țărâna de sub păpuc freamătă de aur,/ Din doască firul trece prin șaitroc,/ Apoi strălucește-n albul soarelui.// Dacii ne-au dat putere,/ Și trăinicie, și veșnicie,/ Și munți bogați.“(Țărâna). Obsedat de himera profunzimii, dar și de amărăciunea că pe aceste meleaguri mioritice mai dăinuie “viermi “, Menuț Maximinian desfide existența amorfă și derizorie: “Viermii ăștia grași/ Sunt din pământul meu,/Iar lăcustele de împrumut.Mai am șerpi orbi și șobolani cântători,/ Din flora acidă./ Toate cu suflet “.(Mister
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
de draci. Apoi se scotoci prin buzunare, găsi o hârtie de 10 lei mototolită și se adresă băiatului. - Ionică, du-te și-mi ia o sticlă de votcă! Băiatul ieși până afară, se întorse în grabă și îi răspunse cu amărăciune în glas: -Tăticule, nu pot să mă duc, am spălat tenișii și nu s-au uscat. - Du-te desculț, cât e până la magazin?! - Mi-e rușine să mă duc desculț! -Ți-e rușine? Dumnezii mă-tii de fudul! Nu vezi că
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
încât puteau fi întâlnite la tot pasul atunci, uneori și acum. Ce s-a întâmplat între timp, unde s-au topit valorile umane, unde s-a ascuns oare omenia, cinstea și onestitatea onora, nu se știe. Probabil că transpare multă amărăciune din aceste fraze, dar am simțit nevoia să le scriu, pentru că sunt reale și astăzi în prima zi a mileniului trei. (01 January 2001) MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ LITERARĂ Sunt un om care nu poate rămâne indiferent, la cele ce se
IN CREIERUL MUNTILOR VOL.I de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348248_a_349577]
-
Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama în vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate. În amărăciunea ei se va fi putut abține femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică, pentru starea de mizerie în care o aduseseră cei doi? nimeni nu știe. Singurul lucru cert era că cei doi își duceau pe ultimul drum cele
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
Tocmai se despărțise de fiul cel mic, care-și efectua stajul militar în apitală. Regretabil, dar nimeni nu găsește un cuvânt consolator de spus. Oare de ce fug oamenii de lucruri triste, se intreba Iulia. Cu siguranță că fiecare are deja amărăciunea lui și nu mai are timp să consoleze pe alții. Deși nu face conversație, Iulia nici nu a observat când s-a pus trenul în mișcare. Casele cartierelor marginașe dispar una după alta, iar trenul începe să prindă viteză. La
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
mine sunt suparată. Când sunt așa ... mă simt urâtă, Maur. -Nu vorbi prostii, tu nu poți fi urâtă, iubire ... Oana ! -Nu ies din casă în seara asta, tocmai ca să nu te convingi de contrariu, spusese Oana cu o undă de amărăciune în glas. -Nu poți să mă ierți, nu-i așa? Uite dacă vrei ... încercase Maur ... -Nu, te rog, nu mai spune nimic, știi ce fac acum? Caut cu disperare o gumă, vreau să șterg ... norii. -O să-i ștergem amândoi
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
zgomot, se dezbrăcă la lumina lunii și intră sub cearșaful care foșnea sub corpul său. Adormi imediat. Ana nu mai putu să închidă ochii până spre ziuă. Era foarte supărată pe fată. Credea că sunt prietene însă a constatat cu amărăciune că aceasta nu are nici cea mai mică încredere în ea. Începea o nouă zi de concediu și nu o începea în cele mai favorabile momente. Va încerca să limiteze relația cu Cristina doar la colegialitatea împărțirii pentru câteva zile
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
continuă ideea lui Gelu Dragoș, de promovare a valorilor satului românesc, aducând în paginile revistei ,,Figuri de mari rapsozi populari - Ana Dumuță”. ,,Partea reprezentativă a repertoriului ei o constituie lirica, ponderea deținând-o cântecele de oprimare socială, de necaz, de amărăciune, de înstrăinare și însingurare, de nenoroc și urât ... multe dintre ele antologice, alcătuiesc grupele cântecelor de cătănie și război, de dragoste și dor, de lume, petrecere și satirice” (pag. 11), scrie, remarcabil, profesorul. Prof. Aurora Pușcaș - prin eseu său, evocă
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
accepți criticile întemeiate și să te motivezi, prin ele, pe mai departe! Răspunde cu miere, chiar dacă ți se întinde o cupă de venin! Ai atât de multe lucruri frumoase despre care să dai veste. Lasă-i pe alții să împroaște amărăciune, tu împarte doar fericire! Fii blând - ori de câte ori te gândești la alții, fii dur - ori de câte ori te gândești la tine! Fii adiere mângâietoare, suflu vindecător și ferește-te de a deveni cuțitul care se răsucește în rană, otrava care înveninează sufletul, biletul
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
astăzi în versuri. De la Baudelaire încoace poezia unversală și cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate angoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, spleenul etc. Poezia de astăzi este și eseu și proză poetică, dar și teatru dramatic, în care eul își caută diferite forme de manifestare. Toate manifestate prin magia cuvântului. Marin Sorescu spunea că
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
ele, eu pentru că aveam o voce groasă, mă mulțumeam să-i ascult și admir. În acele momente simțeam cum prezența lui Dumnezeu se cobora în mijlocul nostru, vedeam fața mamei lui Mădălin ce era mai tot timpul marcată de suferință și amărăciunile vieții cum începe să se lumineze și să reflecte un sentiment creștin frumos. De asemenea fața lui Mădălin se lumina în acele momente, se bucura sincer așa cum numai copiii știu să se bucure. Am observat că prezența lui Dumnezeu era
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
avea inimă mare. El copilul răsfățat Oare de ce i-ar fi păsat ? Era atât de înfumurat Și....viața unui tânăr a luat. Un gest greșit necugetat Viața toată i-a schimbat Au urmat ani plini de-amar,tristețe, De-acum amărăciune avea să-îl răsfețe.... În gândul lui plin de-amar O,încolțise-al bucuriei plan! Și a decis să dea la schimb În locul vieții ce fusese luată Șapte vieți ..așa deodată A dat bani și cele case Numărând pe la vreo șase
MÂNTUIRE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376907_a_378236]
-
imediat de gol așa că a trebuit ca să le povestesc ce-am găsit pe Poduri și la pădure iar auzind uruitul unui camion care se apropia din greu fiind încărcat cu trunchiuri de lemn mătușa mea mi-a explicat plină de amărăciune: - Uite-i pe cei care ne-au furat pădurea iar acum taie sus la munte de au chelit dealurile și versanții. Europa are nevoie de lemn iar România are prea mult lemn, așa că ... Uite la ei, așa cum îi vezi cară
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
acum aproape trei ani. Știe vorbi românește? - La fel de bine ca și italiana. Este la grădiniță. - Ce bine! Eu dacă nu m-am căsătorit, uite am trecut de treizeci de ani și nici măcar soț nu am, o spuse ea cu ceva amărăciune în voce, de parcă ar fi fost cineva vinovat de situația sa. - Lasă că-l vei avea cât de curând. Niciodată nu-i atât de târziu, să ai un copil. Îl puteai face și fără să te fi căsătorit dacă ți
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
ca să-i descopăr cripta de marmură din Cimitirul bucureștean Bellu (ortodox), nimeni dintre cei care lucrau acolo la începutul anilor 2000 neștiind să-mi spună unde este mormântul ei. M-am umplut în acel moment de o cantitate imensă de amărăciune, gândindu-mă la câte a realizat faimoasa noastră soprană pentru marea operă a lumii, dar și la ignoranța colectivă care a urmărit-o îndeobște ca un blestem nu numai în ultimii săi ani de viață și în clipa morții, ci
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
să-l fărîmițeze ușor , și să lase țărâna să-i curgă printre degete, pentru a-și potoli dorul de tot și de toate . Multe doruri adunase de astă toamnă și până acu’!.Multe și grele. „Grea e bătrânețea ”, gândi cu amărăciune, si mai făcu un pas, și tot aștepta.... „N-are cum să vie!”, isi zise a mia oară... „N-are cum! .... „N-are cum!”..... Abia atunci își trase basmaua neagră mai pe frunte, o înnoda ușor sub bărbie și porni
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când cuvintele se termină ... Autor Urfet Șachir Când cuvintele se termină locul unde sfârșesc e în inima ce veșnic tresaltă pentru ceva; fiecare bătaie a ei e un cuvânt: de iubire, de amărăciune, de singurătate, de dor nesfârșit în acest univers fără început și fără sfârșit, de dor infinit pentru eterna iubire, dor (de) neostoit pentru părinții aflați în veșnicie, pe care doar în vise îi mai vedem și-n închipuiri. Dacă plâng
CÂND CUVINTELE SE TERMINĂ ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378039_a_379368]