2,910 matches
-
nici un caz un semn bun, de nici o culoare. M-am certat singură pentru entuziasmul meu prematur, pentru că crezusem că telefonul lui Sammy - și chiar de ziua mea, să nu uităm - Însemna mai mult decât că omul era pur și simplu amabil și că se ținea de o promisiune față de o veche prietenă. Afurisitele alea de Harlequin-uri - ele erau problema. Mi-am jurat că o să mă las de chestiile alea jalnice, pentru că mă Încurajau să Întrețin așteptări total nerezonabile. Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul. — Marele juriu s-a prăbușit, dar l-a luat și pe Charlie cu el. Era un om amabil și fragil, iar cei ca el sunt pradă ușoară pentru fasciști. Danny se gândi: vorbește de fapt despre el. El e slab, iar Claire e forța lui. Se apropie și mai mult și atacă plin de îndrăzneală: — Am citit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și-atunci el ar ajunge iar în uniformă sau pe postul de gardian la pușcărie. Și-l făcuse dușman pe Gene Niles, îi jignise pe Dudley Smith și pe Mike Breuning, Karen Hiltscher nu mai voia să facă pe fata amabilă, iar dacă Niles reușea să dovedească faptul că intrase prin efracție în apartamentul de la numărul 2307, atunci era cu adevărat în pericol. Încă două tării. Aburii calzi îndulceau senzația dezastrului. Avea totuși un prieten cu grad și funcție. Dacă reducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o luă înainte până la ascensor, deschizând ușa. Mal zăbovi lângă oglinda de pe perete, îndreptându-și nodul de la cravată și privind cum reflexia inversată a lui Minear își culege corespondența. Stompanato ținu cu piciorul de ușa ascensorului, zâmbind ca un vecin amabil. Micuțul Chaz se duse într-acolo - direct în capcană. Mal veni în urma lui, împinse piciorul lui Johnny și închise ușa. Minear apăsă pe butonul pentru etajul al treilea. Mal văzu că ținea deja în mână cheia de la apartament. I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
totdeauna neîn grijite, prost îmbrăcate, cu un aer cam de stânga. Dă bine să fii de stânga. Eu sunt exact contrariul. Într-o zi, o picto riță care voia să mă insulte mi-a spus pe un ton așa-zis amabil: „Știi de ce ai fost invitată la Monaco cu ocazia Salonului de Pictură?“ „Nu“, îi răspund. A fost o surpriză pentru mine, nu mă așteptam deloc la așa ceva, mai ales că era vorba de un mare premiu. „De ce?“ „Pentru că ești o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
albastră și verde, purta un costum asortat, tot de catifea. Publicul l-a detectat imediat. — E greu să te afirmi ca femeie pictor? — Da. Teribil de greu. Cu mai mulți ani în urmă, deschisesem o expoziție și un domn foarte amabil mi-a spus că ceea ce creasem era remarcabil, dar „ce păcat că nu sunteți bărbat!“. Într-adevăr, multă vreme, în saloa nele și în marile galerii de pictură, femeile nu au avut acces, totdeauna bărbații aveau prioritate, pentru femei nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cuconiță tare nostimă, elegantă și parfumată. Ne-am ridicat respectuoși și admirativi în picioare. Dirigintele, cu ochii rotunjiți de plăcere că va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil să ne așezăm și se adresă vizitatoarei: ― Doamna? ― Marinescu. Îi întinse mâna fără mănușă, pe care profesorul o prinse elegant, rotindu-și ochii către clasă și ezitând să sărute degetele fine. Mama elevului Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se auzi vocea amabilă a chelnerului. Ce-ați comandat, vă rog? ― Ți-am comandat un lapte bătut, și dumneata mi-ai adus și o muscă... o muscă moartă în lapte... ca alte cuvinte, lapte cu cadavre de insecte... Ia-l d-aici, că mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să vă prezint pe interpreții scenelor din "Prometeu"... Domnul Moscu și domnul Băjenaru dintr-a VII-a modernă, și domnul Stroe dintr-a VII-a reală. ― Ne pare bine! Îi cunoaștem!... mormăiră câțiva. ― Putem, începe, domnule director? făcu Avram Todor amabil. ― Vă rog... vă rog! Am făcut repetiția cu destulă emoție. Câțiva profesori ne-au întrerupt, ca să ne facă anumite observații: unele îndreptățite, altele nu prea, asupra interpretării, observații de care ne-au rugat stăruitor să ținem seama cu sfințenie, dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ovale de lichid galben, cu corpul slăbănog de copil rahitic, îmbrăcată cu o rochie verde de eponge și reamintind, în adevăr, o lăcustă. Sta între ceilalți cu totul nebăgată în seamă, de aceea tocmai Mini crezuse nimerit să-i vorbească amabil. Avea o voce uniformă și care târa silabele, despărțindu-le, ca acei copii care bucheresc. Nu se ocupa de ea nimeni și ea părea a nu face nimic ca să atragă atenția. Lui Mini îi răspunsese fără plăcere. Era totuși prea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
speriase. M-am dus de-a dreptul la curs. Pictorul era urcat pe masă și demonstra pe un panou mare principiile artei decorative. Mika-Le ținea "fusainele" și junele echerul. Când m-a văzut Greg, s-a coborât îndată sprinten și amabil. Mika-Le, prefăcîndu-se a nu mă vedea cu ochii ei galbeni și orbi, a trecut la locul ei. Dar obrăzniciile lui Mika-Le pentru mine!... "Am venit, pictore mare, să văd în atelierul dumitale, schița prietenei mele Elena Hallipa înainte de a fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
erau ghetele de dimensiuni foarte mici față de un corp așa de lung, și subțiri ca și cum ar fi acoperit nu o labă, ci un singur os. In ziua aceea Rim se credea în concediu de la studii și, în rol de gazdă amabilă, era foarte vorbăreț. își expunea concepțiile cu 69 multă bunăvoință. Descrierea sugestivă a meritelor casnice ale Lenorei și indiferența, dacă nu chiar antipatia, pentru Lina păreau mărturisiri asupra gusturilor și aspirațiunilor neîndeplinite ale marelui doctor. Era totuși greu să identifici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
desperate și comice. Acel fra-diavolo interior, cu pofte și voce grasă, făcea pe Mini să râdă înăuntrul ei cu hohot. Ideea că Rim are în el pe frate-su, dracu, o distra așa de mult că surise, de fapt, Rim, amabil, colabora la acel surâs cu al lui. Desenul progresa în linii sigure, deși mâinile de carne ale lui Mini ar fi fost incapabile să aștearnă pe hârtie nici chiar o efigie pe departe asemănată lui Rim, necum acel dublu. Așadar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe săptămână pentru audiții muzicale. O seară pentru dineuri obligatorii. Una pentru mesele de familie și o altă zi pentru a răspunde obligațiilor în afară. în felul ăsta rămâne destul timp pentru celelalte ocupațiuni. Pentru ele două însă, Elena, foarte amabilă, se declară acasă orișicând. Dar ce corvadă sistematică, un astfel de trai! Veni iarăși vorba de copil. Hrana, aerul, recrearea erau distribuite cu porția. Proiectele ei materne erau numeroase și foarte anticipate. Se plânse că apartamentul nu prevede camerele de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
voi decora cu o floare violetă de butonieră, când voi strânge fonduri. - Numele dumitale! Numele dumitale îl punem! replica Rim, pe care floarea de butonieră îl captiva cu totul. Totuși conștiința savantului îl stăvilea oarecât. Nu o contrazicea, dar ofta amabil. Materializarea sufletului! Admirabil! Colosal, dar problematic! Se despărțeau astfel, fără de progrese mari în convingerile lor reciproce. Mini își punea atunci ei însăși întrebarea, pentru a se clarifica. Nici ea nu despărțea sufletul de trup, cum nu despărțea pânza aceea de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
simți puterea înaintașilor curgându-i prin vine. Sfântul îl conduce și la plecare se oprește să culeagă monedele de aur pe care conducătorul recunoscător le-a risipit în fața lui pe podea. Soarele ajunge la zenit și maiorul Privett-Clampe exclamă „ce amabil și ce frumos!“ pe când desface o fotografie înrămată, cu portretul vopsit în roz al Impăratului-Rege. Un dar bun și sigur. Unul care te face să știi de care parte se află credința și loialitatea celui ce i l-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Retreat? — Nababul a început multe programe de reformă, zice diwan-ul. Tăcere. O, vorbeați cu mine? Îmi cer scuze. Ce accent oribil poate să aibă. — Lochinverarie, zice doamna Privett-Clampe. Sunt sigură c-a fost o cină la Lochinverarie. Ați fi foarte amabil, zice Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu un zâmbet grațios. — O, vă mulțumesc, sunteți foarte amabil. Nu este nevoie să-mi mulțumiți. Acum ați sosit? — Da, cu Viceroy. Și dumneavoastră? Nu v-am văzut pe punte. — Nu, eu îmi aștept sora. Am crezut că vine cu acest vapor, dar cred că am greșit data. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adus probabilitatea care tinde spre zero, urui liniștitor și cu o umbră de admirație zeul din mijlocul altarului. Ești un caz cu totul extraordinar! - Coliziunea a doi bolizi în traficul rutier actual poate avea loc o dată la zece ani, explică amabil Zeul Vitezei. Coliziunea unui bolid cu alți doi, în decurs de câteva secunde, se poate întâmpla o dată la un secol. Probabilitatea ca același vehicul să se ciocnească în clipele următoare cu un alt aparat zburător nu poate surveni decât o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
totdeauna neîn grijite, prost îmbrăcate, cu un aer cam de stânga. Dă bine să fii de stânga. Eu sunt exact contrariul. Într-o zi, o picto riță care voia să mă insulte mi-a spus pe un ton așa-zis amabil: „Știi de ce ai fost invitată la Monaco cu ocazia Salonului de Pictură?“ „Nu“, îi răspund. A fost o surpriză pentru mine, nu mă așteptam deloc la așa ceva, mai ales că era vorba de un mare premiu. „De ce?“ „Pentru că ești o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
albastră și verde, purta un costum asortat, tot de catifea. Publicul l-a detectat imediat. — E greu să te afirmi ca femeie pictor? — Da. Teribil de greu. Cu mai mulți ani în urmă, deschisesem o expoziție și un domn foarte amabil mi-a spus că ceea ce creasem era remarcabil, dar „ce păcat că nu sunteți bărbat!“. Într-adevăr, multă vreme, în saloa nele și în marile galerii de pictură, femeile nu au avut acces, totdeauna bărbații aveau prioritate, pentru femei nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întreb doar cum de o astfel de comoară rară se află în afara Orașului Interzis. Pentru a evita privirea stăruitoare a patroanei, mă întorc să privesc picturile murale. — E suficient pentru consultația ta? întreabă Fann Sora cea Mare. — Ești mult prea amabilă. Patroana își ia pipa și o umple cu frunze uscate. Singura mea problemă e că nu sunt sigură dacă e înțelept să îl păstrez. Dacă e un lucru furat... Face o pauză. Mâna ei trasează în aer o funie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea să-mi spună pe nume. — Pe nume? — Știți cum mă cheamă? — Ce întrebare nemaipomenită! Nu, normal că nu știu. Sunt soția Majestății Voastre. Sunt consoartă de rangul al patrulea. Da? Cum mă cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
consoartă de rangul al patrulea. Da? Cum mă cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar fi mai bine să nu o facă. O să-i dea coșmaruri. — Cum așa? — Habar nu am dacă mă voi transforma într-o fantomă bună. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâncare. Nici prințul Kung nu se atinge de fructe. Ne uităm fix la împăratul care doarme. Încet, privirile noastre se întâlnesc și eu mă hotărăsc să profit de acest răstimp: Mă întrebam, Al Șaselea Frate, dacă ați putea să fiți amabil să-mi povestiți, vă rog, despre omorârea misionarilor străini. Îmi este foarte greu să cred așa ceva. — Aș vrea ca și Majestatea Sa să fi avut dorința de a afla despre asta, zice prințul Kung. Știi cum se spune: „Un țurțure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]