13,659 matches
-
părți. Un ambasador trebuie să știe să rămână în umbră (s.tr.). Guvernul pe lângă care el este acreditat îi va aprecia rezerva, iar guvernul său îi va fi și mai recunoscător. Modestia aduce multă forță. În sfârșit, este necesar ca ambasadorul să se ferească de orice tip de acces emoțional (s.tr.). Un ministru care nu se poate stăpâni oferă adversarilor săi un avantaj incalculabil. Este oare nevoie să mai amintim ce s-a întâmplat în 1914? Întotdeauna am apreciat, la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
petec de hârtie" tratatul semnat de Prusia, tratat care îi garanta Belgiei neutralitatea. Atunci el nu a mai fost (în mod evident) stăpânul propriei sale emoții, cuvântul "petec de hârtie" contând foarte mult în echilibrul istoriei, pentru țara lui. Uneori, ambasadorul se poate găsi într-o "pasă" dificilă, însă, tocmai atunci va trebui să fie complet stăpân pe el însuși. Un vechi autor spaniol citează, referindu-se la acest subiect, o replică a ambasadorului lui Filip al III-lea19 la Curtea Franței
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în echilibrul istoriei, pentru țara lui. Uneori, ambasadorul se poate găsi într-o "pasă" dificilă, însă, tocmai atunci va trebui să fie complet stăpân pe el însuși. Un vechi autor spaniol citează, referindu-se la acest subiect, o replică a ambasadorului lui Filip al III-lea19 la Curtea Franței. Don Pedro de Toledo (acesta era numele ambasadorului) stătea într-o zi de vorbă, la Louvre, cu regele Henric al IV-lea20. Acesta, care trata afacerile uneori prea puțin cavalerește și care nu uita
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
însă, tocmai atunci va trebui să fie complet stăpân pe el însuși. Un vechi autor spaniol citează, referindu-se la acest subiect, o replică a ambasadorului lui Filip al III-lea19 la Curtea Franței. Don Pedro de Toledo (acesta era numele ambasadorului) stătea într-o zi de vorbă, la Louvre, cu regele Henric al IV-lea20. Acesta, care trata afacerile uneori prea puțin cavalerește și care nu uita niciodată că era și regele Navarei, a început să-i vorbească despre drepturile sale asupra
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
vedea cine se va mai încumeta să o apere împotriva mea". La aceste cuvinte, don Pedro s-a ridicat și s-a îndreptat către ușă. Unde plecați atât de repede?" i-a strigat atunci regele. "Eh, Sire, i-a răspuns ambasadorul, merg să o aștept pe Majestatea Voastră în Pamplona pentru a o primi așa cum se cuvine." Henric al IV-lea a început să râdă în hohote; de atunci nu s-a mai vorbit niciodată despre Pamplona. Nu știu dacă în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cuvine." Henric al IV-lea a început să râdă în hohote; de atunci nu s-a mai vorbit niciodată despre Pamplona. Nu știu dacă în zilele noastre ar mai putea avea loc un asemenea dialog între un prinț și un ambasador, ei fiind (aproape) "inamici". Este drept că, în secolul al XVI-lea, în raporturile dintre națiuni, exista mai puțin sentimentalism decât în prezent, însă și mai multă simplitate, mai mult umor și, în fond, un clar respect reciproc. Astăzi, dintre
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ideea echilibrului forțelor politice ar fi abandonată, nu ar mai exista niciun obstacol în fața imperialismului, oarecare ar fi el, monarhic sau demagogic. În 1909 mă aflam la Berlin, împreună cu prietenul meu, dl. Louis Renault, eminent juristconsult (Jules Cambon era atunci ambasadorul Franței la Berlin, începând din anul 1907 n.tr.), tocmai atunci când a avut loc incidentul de la Casablanca. Lumea își amintește și astăzi de acea nenorocită afacere. Soldați ai Legiunii Străine, chemați de agenții Consulatului German, se aflau pe cheiul portului
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
face uz de multă discreție pentru a-și păstra, astfel, intacte, bunul simț și libertatea de judecată (s.tr.). Nu este nimeni mai demn de disprețuit decât un om lipsit de bun simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea este cea care pune toate celelalte trăsături exact la locurile lor. Grație ei, negocierea evită subtil șicanele, garantând un simț ascuțit al realității care, din nefericire, prea des
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
temerar", care etala pompă și fast, încât regele Ludovic l-a considerat extrem de ridicol, refuzând vreme îndelungată să-i acorde vreo audiență. Mai puțină erudiție, dar o mai mare cunoaștere a oamenilor, i-ar fi fost de mai mare ajutor ambasadorului Sfântului Petru. Răbdarea știința de a avea puterea să aștepți nu este o calitate mai puțin necesară celui care vrea să reușească în această meserie (s.tr.). Se știe că vântul nu este întotdeauna favorabil navigației și, atunci, se impun
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
iar când acesta privește interese specifice și temporare, "convenție". Se vorbește, de pildă, de: "tratatele de la Viena" și de "convenția poștală". Mi se va ierta faptul că am intrat, în această privință, în detalii. Mulți își imaginează că, de îndată ce un ambasador își prezintă scrisorile de acreditare, el poate negocia în toate problemele de interes pentru țara lui. Este o eroare. Scrisorile de acreditare nu au alt scop decât acela de impune recunoașterea funcției de diplomat. Din momentul remiterii lor, ambasadorul se
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
un ambasador își prezintă scrisorile de acreditare, el poate negocia în toate problemele de interes pentru țara lui. Este o eroare. Scrisorile de acreditare nu au alt scop decât acela de impune recunoașterea funcției de diplomat. Din momentul remiterii lor, ambasadorul se bucură de privilegiul impus de misiune; el stabilește relații oficiale cu guvernul pe lângă care este acreditat și poate vorbi cu autoritatea reprezentantului unui stat suveran. Nu are însă calitatea de a încheia un angajament privitor la o anumită problemă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
după enumerarea semnatarilor, indicația conform căreia plenipotențiarii au făcut cunoscută investirea lor cu puteri depline și că faptul a fost găsit în perfectă regulă, în formă adecvată. Uneori, forța împrejurărilor prevalează asupra rigorii protocolului. Pot cita un exemplu personal. Eram ambasador la Washington, în 1898, în timpul războiului dintre S.U.A. și Spania*. Guvernul francez, la cererea celui de la Madrid, m-a întrebat dacă credeam că s-ar fi putut ajunge la o înțelegere care să poată pune capăt războiului. După mature reflecții
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
m-a întrebat dacă credeam că s-ar fi putut ajunge la o înțelegere care să poată pune capăt războiului. După mature reflecții, am răspuns afirmativ. Astfel, am avut rara onoare de a fi, pentru a spune așa, un "dublu ambasador", reprezentând astfel, vreme de mai multe luni, Spania și, în același timp, Franța. Am urmărit mersul negocierilor direct, împreună cu președintele Statelor Unite, domnul Mac Kinley, și cu secretarul de stat, domnul Day. Am avut marea șansă de a fi fost asistat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe Elisabeta a Rusiei 56 și pe doamna de Pompadour 57. Vechea monarhie nu trebuia să dispară înainte de a fi iluminată de o ultimă rază de glorie; faptul s-a datorat domnului de Vergennes 58, care s-a distins ca ambasador în Suedia și la Constantinopol. Chemat la minister, el a imprimat o gravitate care contrasta vizibil cu modul de a fi al predecesorilor. Stau de vorbă cu domnul de Maurepas 59 și negociez cu domnul de Vergennes" spunea contele Aranda
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în Suedia și la Constantinopol. Chemat la minister, el a imprimat o gravitate care contrasta vizibil cu modul de a fi al predecesorilor. Stau de vorbă cu domnul de Maurepas 59 și negociez cu domnul de Vergennes" spunea contele Aranda, ambasadorul Spaniei. Este ușor de înțeles de ce soliditatea puțin greoaie a acelui ministru nu plăcea lumii de la Curte. De altfel, regina nu-l iubea deloc. El a fost nevoit să ne apere interesele împotriva intrigilor austriece; Iosif al II-lea, împăratul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
operei și mai puțin la micimile morale din viața lor. Prințul Metternich a debutat în politică atunci când Napoleon a început să stârnească uimirea întregii lumi. El nu a înțeles succesele acestuia decât ca o succesiune de victorii militare; fiind numit ambasador la Paris, amabil, plin de bunăvoință și de curtoazie, părea a fi un ministru al vechiului regim. Mă îndoiesc că el și-a dat seama că asista la nașterea unei lumi noi și că drapelul tricolor, plimbat prin toate capitalele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
criticându-l pentru slăbiciuni. Cavalerul Nigra, care s-a făcut popular în multe din mediile pariziene, a știut, dovedind o veritabilă artă a "dozării", să fie când "presant", când răbdător, și a demonstrat puterea pe care o pot da unui ambasador chiar și simpatiile de care știe să se înconjoare. Hegemonia Prusiei nu ar fi fost stabilită în Germania fără efortul îndelungat al diplomației sale. Înainte de anul 1866, dl. de Bismarck a avut de a face cu contele Beust care, fiind
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
extern a țării, făcând astfel ca Franța să dobândească simpatia lumii întregi. La rându-le, au fost bine răsplătiți; în preajma războiului din 1914 nici o altă diplomație nu era superioară aceleia a Republicii Franceze. Nu-i pot numi aici pe toți ambasadorii, însă îmi va fi permis să îl amintesc doar pe acela care, după ce va fi organiziat Protectoratul tunisian, și-a marcat trecerea prin Constantinopol, apărându-i pe creștinii supuși masacrului. Transferat la Londra, el va rămâne acolo mai bine de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
între țara noastră și Anglia. Înțelepciunea sfaturilor sale nu le diminua forța. Distincția spiritului ca și, nu mai puțin, discreția și eleganța limbajului său, i-au asigurat o autoritate căreia nici unul dintre colegii săi nu a scăpat și decan al ambasadorilor Europei fiind tuturor le plăcea să recunoască acest lucru*. Ce să spun acum despre celălalt diplomat? Părea a fi un contrast viu al primului, deși i-a fost cel mai apropiat prieten. Grandios, îndrăzneț, cu vorba hotărâtă, energic și prudent
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ucenicia ei și urcând de la cele mai precare condiții la cele mai avantajoase apare, pentru toate, un timp al practicii, dedicat exercițiului, momentul în care viitorii slujbași sunt pregătiți pentru profesiunea lor". (La Bruyère) I Democrația presupune existența permanentă a ambasadorilor și miniștrilor. Chestiunea care se pune este aceea de a ști dacă ea va avea si adevărați diplomați. Din această perspectivă nu forma de guvernare are cea mai mare importanță, ci raporturile dintre viața politică și cea socială. Această meserie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
De asemenea, se poate susține fără dubii că, într-o republică democratică, mai mult decât într-o monarhie, este imperios necesar să existe o anume tradiție și cadre diplomatice specializate. Exemplul Statelor Unite ale Americii merită luat în considerare. După fiecare alegere prezidențială, ambasadorii sunt reînnoiți: serviciul lor se obține, cel mai des, ca o recompensă pentru serviciile electorale. Guvernul de la Washington, separat de restul lumii prin oceanele Atlantic și Pacific, are, în această privință, o libertate pe care nu o au guvernele "bătrânei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
inconveniente. În Anglia, există o instituție originală, destinată să asigure continuitatea în politică: Foreign Office (mă refer la Subsecretariatul de Stat permanent). În ultimii ani, oameni ca Sir A. Nicolson 89, astăzi lordul Carnock, lordul Hardinge 90 (care a fost ambasador la Paris), Sir Eyre Crow91 (participant la lucrările Conferinței de Pace), s-au succedat în această importantă slujbă, îndeplinită astăzi de Sir W. Tyrrell 92. I-am cunoscut personal pe acești oameni distinși și am avut marea onoare de a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a îndrăznit să rupă cadrul strâmt în care fusese închisă politica internațională. Domnului de Laforêt, pe care l-a trimis la Constantinopol, i s-a dat misiunea de a trata cu marele senior Soliman 95, iar, în februarie 1535, acest ambasador a semnat (cu Poarta) prima convenție care îi scotea pe francezi de sub jurisdicția acelor cadii. Celelalte puteri creștine și-au manifestat indignarea văzând cum Franța negociase cu necredincioșii; după aceea, chiar ele s-au grăbit să-i urmeze exemplul. Acest
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și tare apartenența lor la Rusia, Sfântul Scaun i-a încredințat Franței grija de a apăra, în Orient, interesele catolicilor, indiferent de naționalitatea lor. Guvernele franceze, toate s-au arătat întotdeauna foarte atente în îndeplinirea acestui mandat, iar generalul Aubert-Dubayet ambasadorul Directoratului 96 la Constantinopol a fost, cel puțin în privința respectării acestui articol, la fel de riguros, de precis și de energic ca și predecesorii săi, ambasadorii regelui Franței. În Orient, religia se confundă cu naționalitatea. Protecția religioasă a fost dintotdeauna o forță
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Guvernele franceze, toate s-au arătat întotdeauna foarte atente în îndeplinirea acestui mandat, iar generalul Aubert-Dubayet ambasadorul Directoratului 96 la Constantinopol a fost, cel puțin în privința respectării acestui articol, la fel de riguros, de precis și de energic ca și predecesorii săi, ambasadorii regelui Franței. În Orient, religia se confundă cu naționalitatea. Protecția religioasă a fost dintotdeauna o forță considerabilă de care profita influența morală a Franței, și, ca o consecință, autoritatea sa politică. Școlile, spitalele, mânăstirile, ca și toate instituțiile pe care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]