3,481 matches
-
nu este de cele mai multe ori respectat, orele suplimentare devin obișnuințe, deplasările implică o serie de riscuri pe care angajatul le accepta.. Factorii de stres pentru angajații din mediul privat pot proveni din: ambianța fizică: zgomot, vibrații, temperatura, noxe, iluminat etc.; ambianța socială: relații interpersonale reduse, lipsa cooperării, atitudini critice sau dictatoriale, nesiguranță locului de muncă etc; caracterul și organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare, munca repetitivă, ritm impus, orar prelungit, nivel de responsabilitate și decizie, automatizare excesivă, ambiguitatea sarcinii sau a rolului, control
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
de către toți cei din jur rămâne agresivitatea , violența. Dacă violența reprezintă un fenomen social cu manifestări agresive, agresiunea reprezintă un fenomen etologic (biologic) cu manifestări sociale, exprimă o dispoziție bio-afectivă, reacția la o situație din mediu reacție de apărare față de ambianță. Termenul de “ agresiune “ a avut de-a lungul timpului numeroase Încercări de definire, acest termen nefiind specificat și nici definit ca atare În noile manuale diagnostice (DSM IV), majoritatea definițiilor concentrându-se asupra ideii că un comportament agresiv reprezintă orice
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
prezintă ca o emanație care radiază din individ și se recunoaște în personalitatea acestuia (H. Tellenbach). Atmosfericul este și cel care generează sentimente de simpatie sau de simpatie, intuiție sau prejudecată, atracție sau respingere, în cazul întâlnirii a două persoane. Ambianța atmosferică comună apare ca un tip de rezonanță a raporturilor interumane, simultan din ambele direcții, de la o persoană la alta. În cazurile patologice, ambianța atmosferică este modificată. Cele două persoane înregistrează „tipuri” diferite de impresii. Psihiatrul trebuie să sesizeze acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simpatie sau de simpatie, intuiție sau prejudecată, atracție sau respingere, în cazul întâlnirii a două persoane. Ambianța atmosferică comună apare ca un tip de rezonanță a raporturilor interumane, simultan din ambele direcții, de la o persoană la alta. În cazurile patologice, ambianța atmosferică este modificată. Cele două persoane înregistrează „tipuri” diferite de impresii. Psihiatrul trebuie să sesizeze acest dezacord să-l intuiască asemenea unui „sentiment” al prezenței, resimțită față de celălalt care este diferit, chiar în absența comunicării verbale. Surprinderea acestei „diferențe”, a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ea precedă orice înțelegere a tulburărilor psihice, ca un prim contact interuman. De multe ori psihiatrul nu poate pune un diagnostic, în absența unor manifestări clinico-simptomatice clare, dar el poate „simți” persoana bolnavului și natura suferinței acestuia prin surprinderea ambianței atmosferice pe care o degajă pacientul său. Această descoperire a atmosfericului este calea de acces către interioritatea bolnavului, pe care psihiatrul o „simte” ca pe o modificare psihopatologică a persoanei acestuia. Ea reprezintă „intuiția” sau „sentimentul anormalului” pe care-l
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
susține o conversație cu alții, cu toate că posedă un limbaj adecvat. 3) Repertoriu restrâns de activități și interese, manifestat prin următoarele aspecte: - mișcări stereotipe ale capului; - preocupare persistentă pentru anumite părți ale obiectelor; - indiferență marcată în legătură cu modificări în aspectul banal al ambianței; - insistența irațională de a urma în detaliu rutele; - restrângerea marcată a intereselor și preocupărilor la un singur interes mărunt. Sindromul autist își fixează debutul fie în perioada de sugar, fie în prima copilărie, evoluția clinică fiind cea care a fost
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efortul de a se uni cu ceilalți sau, dimpotrivă, dorința de a se separa de ceilalți, sau chiar de identificare cu modelul generației lor. Pentru tineri drogul devine un obiect de cult și un ritual psiho-social. El creează o nouă ambianță, o nouă lume cu regulile sale, un tip de organizare ce presupune următoarele aspecte: - căutarea drogului, alegerea preferențială a acestuia, - pregătirea în vederea administrării sau utilizării sale, - erotizarea injectării drogului („toxicomania seringii”), - dependența de drog ca urmare a „nevoii” și a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bine la viața în comunitate, în cămine sau în familiile lor. 4) Retardarea mintală profundă Această categorie cuprinde un procent de 1-2 % din totalul lor. Acești copii prezintă o capacitate minimă pentru activitatea senzorio-motorie. Pentru dezvoltarea lor este necesară o ambianță înalt structurată, cu ajutor și supraveghere permanentă și o relație individualizată cu îngrijitorul. Se pot obține ameliorări în dezvoltarea motorie și în ceea ce privește aptitudinile de autoîngrijire. Trăiesc în cămine protejate, iar unii dintre ei pot îndeplini sarcini simple sub o strictă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atingerii rezultatelor scontate, prespecificate. După Eisner, tehnologismul este cea mai brutală și mai dezumanizantă dintre toate cele cinci viziuni curriculare. Subiectiviștii sunt obsedați de problema sinelui și a „autorealizării” (self-actualization). După ei, curriculumul trebuie să organizeze școala și școlarizarea ca „ambianță” și „contexte adecvate”, favorizante pentru dezvoltarea individuală liberă, pentru descoperirea de sine și pentru formarea autonomă a personalității. Subiectiviștii cred că, în esență, curriculumul trebuie să fie „o experiență permisivă și de îmbogățire” a fiecărui learner cu cât mai multe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Kincheloe și Steinberg (1993) par să-și fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea sensului, chiar și atunci când percepem distrugerea (destruction) lui de către ambianța informațională postmodernă 100. Este evidentă, aici, aluzia la „destructivismul” lui Derrida. Dar Kincheloe și Steinberg (1993) văd în „destructivismul” însuși o energie care merită consumată mai cu socoteală. Ei consideră chiar că în centrul curriculumului postmodernist ar putea fi plasate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu sunt atât economice, cât psihosociologice. Opțiunea este uneori paradoxală. Poți să optezi pentru un mod de viață mai simplu, mai plin de privațiuni, dar care oferă satisfacția integrării, a cufundării în șuvoiul dominant, împărtășit de cei mai mulți. Acest acord cu ambianța socială, caracterizat prin absența conflictelor, conferă confort psihic, o stare de echilibru, o dorință de realizare personală. A aparține grupului valorizat social înseamnă a dobândi o identitate socială pozitivă. A aparține unui grup etichetat negativ semnifică pierderea stimei de sine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și liniaritatea narațiunii nu mai fac parte dintre ambițiile ei. Nu continuumul temporal, ci înlănțuirea punctelor de vedere analitice și a modalităților succesive de observație reprezintă osatura acestei istorii (Lepetit, 1999, p. 99). Cât despre context, acesta se referă la „ambianța” faptului de viață examinat, redată într-o manieră cât mai completă. Noțiunea geertziană de „descriere densă” (thick description) este, aici, deosebit de utilă, întrucât permite inserția fragmentului social în mediul cultural care îi e propriu și corelarea sa cu toate aspectele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în produse etc.) se situau la antipodul celor oficiale, dar erau infinit mai eficiente, fiindcă asigurau supraviețuirea celor mulți și chiar o oarecare prosperitate (pentru o minoritate, desigur). Pe lângă faptul că așteptarea la rând („coada” prozaică) a devenit, în această ambianță, pentru majoritatea populației, una dintre îndeletnicirile cotidiene principale, climatul de lipsuri generalizate a încurajat, într-o anumită măsură, și crearea, la același nivel al vieții de zi cu zi, a unor microierarhii sociale, în cuprinsul cărora poziționarea indivizilor depindea de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caz”, singular, pentru că generalitatea este asigurată prin observațiile proprii referitoare la alte familii sau prin relatările acestora. Subiectivism sau nu, tocmai prin relatarea „trăirilor” se poate remarca ecoul psihologic al unor „reglementări” sau „legi” altfel abstracte. Pentru că - deși într-o ambianță editorială ținând preponderent de domeniul „Psihologiei” ca știință - nu este inutil să subliniez din nou2 ceea ce în genere pare să se ignore, și anume faptul că totul este sau ține de - ori derivă din sau debușează în - psihologie ca fundament
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din hol, scaune din garnitura sufrageriei - și, fără să ceară voie, o ducea în camera lui sau aducea persoane cu care noi nu prea am fi vrut să avem de-a face, fuma cele mai „tari” țigări de pe atunci, în ambianța noastră de alergici (mama mea, nefumătoare, a murit, după mai mulți ani, de un cancer pulmonar, cert dezvoltat din aspirarea fumului, pătruns pe sub ușă, de la țigările lui F., care a precedat-o cu moartea de aceeași boală). Să adaug că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui Albert Camus, ca în schița Căldură mare de I.L. Caragiale sau ca în povestirea La țigănci a lui Mircea Eliade, în cartea lui V. canicula este mult mai mult
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
1835) și a făcut, cu totul sporadic, comentarii de spectacole în „Albina românească” (1846), preocupat mai îndeaproape de jocul actoricesc. A compus chiar și o mică dramă, Recrutul răscumpărat (1842), a cărei însușire de căpetenie, dacă nu și singura, este ambianța autohtonă; totuși, piesa ar putea fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
când descoperă, cu ochi de militar, ordine și disciplină sau folosind cu voluptate expresii cu puternic iz de cazarmă, într-o rostire uneori cam țeapănă, chiar dacă mereu cu intenție ceremonioasă. Drama, scrisă într-o limbă uniformă, corectă, dar nefirească în ambianța rustică, balansează între exclamațiile de melodramă și pedanteria cazonă. Cu această piesă colonelul V. nu-și trădează, de fapt, adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat, București, 1942. Traduceri: [Autori neidentificați], Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice..., București, 1842, Marcel, București, 1845
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
de retard în plan intelectual și psihomotrice. Spre sfârșitul perioadei (în jur de 3 ani) începe să se dezvolte la copil conștiința de sine (copilul începe să spună: „eu sunt...”, „eu fac...”, „eu vreau...” etc.). Are loc o lărgire a ambianței copilului; dacă la început lumea lui se reducea frecvent la brațele și sânul mamei, treptat descoperă diversitatea lumii din jurul său, iar pentru el această descoperire echivalează cu o nevoie fundamentală în dezvoltare. Cu timpul, trebuințele psihologice vor deveni din ce în ce mai prezente
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
apariției unuia neadecvat. Prin urmare învățarea apare datorită stabilității unui lanț de conexiuni între stimuli și „patternurile” mișcărilor. Clark L. Hull elaborează teoria reducerii sistematice a tensiunii, pornind de la faptul că organismul se află într-o stare de dezechilibru cu ambianța; se creează o stare de tensiune asociată cu trebuința, „energizând” organismul. Învățarea reprezintă consecința faptului că trebuința este satisfăcută, fie direct, fie indirect. Hull introduce și conceptul de variabile intermediare încercând să formuleze legi precise ale învățării, care constau în
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
relațiilor date, unde nu atât tiparele de conduită contează, cât orientarea spre scop și, mai precis, fixarea scopului spre care există variate căi de acces. Conform acestor teorii, cel care învață este privit ca un sistem energetico-dinamic care interacționează cu ambianța prin ajustări, adaptări, modificări, deci prin învățare. Schimbările sunt logice și însușite sub forma principiilor sau generalizărilor. Wertheiner, Köler și Kofka au formulat teoria „gestaltului” prin care afirmau că subiectul percepe relațiile semnificative din ambianță, le intuiește și le rezolvă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sistem energetico-dinamic care interacționează cu ambianța prin ajustări, adaptări, modificări, deci prin învățare. Schimbările sunt logice și însușite sub forma principiilor sau generalizărilor. Wertheiner, Köler și Kofka au formulat teoria „gestaltului” prin care afirmau că subiectul percepe relațiile semnificative din ambianță, le intuiește și le rezolvă. Subiectul își reorganizează experiența într-o ambianță percepută ca un întreg, până ajunge la „insight” (iluminare), iar procesul de învățare constă într-o configurație sau alta, fie printr-o unificare sau mai multe configurații; fie
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
învățare. Schimbările sunt logice și însușite sub forma principiilor sau generalizărilor. Wertheiner, Köler și Kofka au formulat teoria „gestaltului” prin care afirmau că subiectul percepe relațiile semnificative din ambianță, le intuiește și le rezolvă. Subiectul își reorganizează experiența într-o ambianță percepută ca un întreg, până ajunge la „insight” (iluminare), iar procesul de învățare constă într-o configurație sau alta, fie printr-o unificare sau mai multe configurații; fie printr-o descompunere a unei configurații în alte două sau mai multe
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
legate de trebuințe, care exercită atracții sau respingeri sub formă de tensiuni. Barierele cu efecte de frustrare, care pot apărea, pot fi depășite, ocolite sau renunțate. Nivelul de aspirație la care sunt raportate diferite atitudini ale subiectului, este determinat de ambianța comportamentală, structurată după experiența proprie și de mediul social care stabilește ce anume este recompensat și penalizat. E.G. Tolman, considerat principalul reprezentant al teoriilor cognitive ale învățării, ia în considerare întregul comportament și formulează teoria așteptării sau a formării sintezelor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]