2,720 matches
-
-mi-se că pământul se îndepărta încet, încet de mine, apoi din ce în ce mai repede, proiectându-mă la înălțime până ce mă trezeam cu totul angrenat în acea ordine cosmică atât de vastă și de înspăimântătoare încât, atunci când îmi întorceam din nou privirile amețite pe pământ, mă uitam în jurul meu uluit, cu ochii unui extraterestru, fără a mai cunoaște aparent pe nimeni, având impresia că totul este nou. Chiar pașii mei, în acele clipe, erau nesiguri, dându-mi iluzia că dacă aș fi încercat
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
extraterestru, fără a mai cunoaște aparent pe nimeni, având impresia că totul este nou. Chiar pașii mei, în acele clipe, erau nesiguri, dându-mi iluzia că dacă aș fi încercat să merg, m-aș fi prăbușit imediat. Uneori cosmosul ne amețește ca un vin tare, ne fascinează și ne metamorfozează structuralmente”. În felul acesta, cartea de față dobândește și un caracter eseistic. De multe ori, scriitorul combină două elemente, fie antagonice, fie complementare și le găsește corespondentul fiecăruia, într-o formulare
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
guste din bunătățile aduse și din vinurile alese și ele cu grijă. Toți cei prezenți își dădură seama că Ponțiu Pilat bău pentru început mai mult vin ca de obicei însă nici nu se punea problema ca procuratorul să se amețească vre-un pic. După un timp, în care fiecare gustă câte ceva de pe mesele îmbelșugate, urmă un timp în care fiecare își căută un loc pe banchetele și canapelele cu un capăt ridicat, așezate de slujitori în semicerc și un timp
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
drag de tine, Levitănd printre ruine, să ne încarnăm în flori... Pe-o planetă ideală, făr-angoase, altercații Să ne fim noi condamnații la iubire ancestrală! Fiincă-n lumea înfierată cu pecetea îndoielii Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-un somn al împăcarii Sus, în templul disperării, pe altarul cu minuni Și atunci am să te las să
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
aceea telurică nu mai scăpa ore în șir din farmecul ancestral al dorinței . În imaginația ei visătoare Creatoarea s-a imitat pe ea și un pic mai jos de la marginea chipului ei fecundat îi așezase două forme piramidale pe care amețeai privindu le înainte de a le atinge. Un stadiu mai jos o înzestrase cu originea vieții. Ca să își bucure propiile ei farmece Creatoarea avusese ideea de a îngrădi originea vieții noi sale creații cu două forme de arcuiri geometrice opuse, unde
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
înjurături. La un moment dat, ușa localului fu izbită violent de perete și afară năvăliră împărțindu-și lovituri cu nemiluita, o șleahtă de haidamaci beți. Alexandra îngheță! Privi deznădăjduită în jur dar nu văzu decât un bătrân ce se clătina amețit de băutură ceva mai departe. Ea se retrase în spatele unui stâlp de curent electric la adăpostul unui pin cam de înălțimea ei, care nu reușea să-i ofere nici o protecție. Spera cu tot sufletul să nu fie observată. Grupul de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
dai să mănânce. Și...vezi să nu umble la damigeana aia cu țuică de caise. Știi bine c-o ținem pentru pomana ta. Ai grijă!..ai grijă...ai... Îi vâjâia capul lui moș Ion. Nu mai auzea decât „ai grijă!” Amețise. A încercat să protesteze: Stai, mă, stai! Că eu...nu mai pot! Ce nu mai poți, bă tete? Trebuie să poți, că n-are cine! Bă, nu mai pot! Și... dacă mor? Lasă gluma, tete, că n-avem timp! Cu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SETE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am cerut dimineții: ,,O cinzacă de viață, vă rog! Dar să fie din cea foarte tare!” De-a binelea să mă amețesc, mulți, mulți ani să rătăcesc în splendori-filon să mă răcoresc și să-mi astămpăr - setea, de zbor înalt, ierburi moi, senin și înțelesuri ... Pitoresc? Poate, dar nu mă amăgesc... Timpul, cu coasa în claie de vers îl răstălmăcesc, sub toate
SETE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379316_a_380645]
-
cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând: "A fost frumos", dar vrem să spunem "este!" Iubirii, floare de tei,( nostalgic
FLOARE DE TEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379313_a_380642]
-
scoase o țuiculiță. După prima ceșcuță bărbatul îi mai turnă una. - Ce faci? Vrei să mă îmbeți? Sau vrei ca micuțul să se facă cârciumar? - Am să-ți spun un secret. - Ai așa ceva față de mine!? - zâmbi tânăra viitoare mămică puțin amețită de aroma de prună. Deja ai intrat în rândul bărbaților maturi cu probleme care se discută doar între voi cei cu „pălărie”!? - Este o situație delicată... În noaptea asta lipsesc de acasă... - Lucrezi în schimbul de noapte? - Nu. Este legat de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
seară, Cu sacul plin de minuni Mosul cu a lui sănioara... Cu minuni pe la Guvern Să schimbe aer murdar, Ce-a îmbâcsit în mod etern Cu minciună, legendar! Guvernanții au mințit De nici ei nu știu realul, Ca cifre au amețit Sfidând mereu actualul! În furie, prim-ministru Să câștige post suprem, Prezența cifre cu lustru Grav ieșite din barem! Moșule, adu cu tine Adevărul crud și trist, Să îl transformăm în bine, Din sinistru-n optimist! Referință Bibliografica: MOȘ NICOLAE
MOŞ NICOLAE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369201_a_370530]
-
iubire. De aceea mi se părea că la tine, acolo, e mai frumos ca niciunde în lume și mi-aș fi dorit, măcar pentru o clipă, să pipăi cu degetele inimii mele culorile tale. Mă tot întrebai ce văd, dar amețit de-atâta frumos nu ți-am răspuns și-ți citeam în ochi nedumerirea și întrebările agățate de crengile buzelor, Acum stau singur și-mi mâzgălesc sufletul cu ochi de albastru așteptând să văd iar culorile tale atât de frumoase. Atunci
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să simt, Victore, cum mă risipesc prin mine necunoscându-mă, ca un cheag de sânge amețit de curgerea întregului. Câte un picior de verbe se umflă, pleoapele parcă vor să ajungă la cer fără mine, cresc tot cresc spre tine închise. Ca într-un coșmar mă învârt prin viață. Deasupră-mi și în toate cotloanele minții zace
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă, negustorul cu tarabă, Se tocmește, se tocmește, pe țăran îl amețește, Și-o cumpără, ce să zic, mai pe lucru de nimic! O aduce-apoi la piață, cum n-a mai văzut în viață, Liniștită, pe tarabă și o cumpără o babă! Poposește-n plasa ei, apoi cu tramvaiul trei, Pe trotuar
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Ne-am plimbat amețiți de visul neștiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simțindu-ne, respirându-ne. Era țipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
A trait fără să vadă?!Că doar Ioana , de când era fetiță ,....își mângâia fruntea și buclele blonde...Afurisit tăvălug și viața asta! Cum nu îți lasă el timp să vezi ce e frumos! Și cum te ia el, și te amețește, și te sucește, și te ridică, și te prinde, si nu te slăbește o clipă, și te frământa, si nu-ți dă odihnă....! Și te slăbește doar acu’,la bătrânețe, la anii ăștia..., cănd amintirile dor și timpul trece prea
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
Parcă erau una cu cerul și pământul, intr-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mâna lui aspră și muncită o mânuță albă și mică, caldă și moale de copil . Așa era legământul : Să se țină de mână ca să nu-i amețească respirația pamântului și aburul de primăvară. Să se țină de mănă ca să primească unul de la altul, prin legătura palmelor, darul divin al aerului, al soarelui și al pământului. Să se țină de mână ca să primească unul de la altul , prin legătura
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
o imensă biserică! -De ce te uiți la mine?.... Privirea în sus.!.... -Vreau să-ți mai văd o dată ochii .... „ Cucișor”...”Cucișor”.. -Bine, „Cuculeț drag”, cum vrei tu.... -Da’parcă așa era legămîntul : Să ne ținem de mână ca să nu-ne amețească respirația pamântului și aburul de primăvară. Să ne ținem de mână ca să primim , unul de la altul , prin legătura palmelor , liniștea celuilalt... Să ne tinem de mănă ca să primim, unul de la altul.prin legătura palmelor, bucuria celuilalt... Să ne ținem de
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
mai conține și trei unități consonantice: [p], o oclusivă ce sugerează forța cu care se pronunță începutul cuvântului, tonul înalt care atrage atenția asupra a ceea ce are să se întâmple, apoi [r], consoană lichida, vibrantă, care poartă cititorul spre miezul semnificației, amețindu-l prin sonoritate, iar [k], consoană oclusivă, prin agresivitatea rostirii, dar și prin faptul că este nesonantă, îl readuce pe cititor la realitate, într-un mod brusc, fără ca acesta să pătrundă semnificația întâmplării. De asemenea, alternanța consoanelor de la surdă la
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
noi le spunem pe față, nefiind nici în interesul nici în maniera noastră de-a le ascunde, pe când, din contra, interesul de căpetenie al adversarilor a fost pururea și trebuie să fie de-a ascunde aceste adevăruri și de-a ameți lumea cu fraze sforăietoare despre o libertate în alegeri cari nu există decât atunci cel mult când Coroana o asigură prin propria ei voință. Cât despre aluatul protoplasmatic care formează la noi un stat în stat, așezat asupra instituțiilor și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînul" când, fără s-o știe, arată ce idee corce, ce închipuire hibridă are despre viitorul național al țării noastre. Rațiunea de stat ne pare superioară tuturor ambițiilor nejustificate și întregului bagaj de fraze cosmopolite cu cari publicul nostru este amețit de douăzeci și mai bine de ani încoace. Ceea ce voim deci e ca nația să fie redată ei însuși, ca clasele ei productive, grupurile ei de interese adevărate și generale să contribuie la formarea voinței țării, adecă a legilor ei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fost cu putință să evite războiul și să-și păstreze provinciile, ar fi fost mai bine. Chiar războiul dezastros întreprins de Napoleon III contra Germaniei nu a fost lipsit de oarecari consecuențe bune, morale și materiale. Francejii nu mai sânt amețiți de propria lor suficiență ca mai nainte; au devenit un popor de o sobrietate în sentimente și aspirațiuni încît nu mai seamănă cu ceea ce au fost. Pe de altă parte poziția cea excepțională câștigată de Germania în concertul popoarelor europene
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sistemul actual de guvernământ. Deși aceste imigrațiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuți și inteligență, al popoarelor învecinate, totuși acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene. Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferințe și amețit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naționalitate nehotărâtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare și emigrează Promotorul acestui americanism e partidul roșu, care are pretenția de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nesocotește legala reclamație. Dăm mai la vale o scrisoare în care nemairămînîndu-i chip a se înțelege cu autoritățile competente, d-sa denunță opiniei publice nesocotirea dreptului său. Din parte-ne nu ne pare deloc rău că domnii liberali s-au amețit atâta de atmosfera puterii încît nesocotesc orice drept, legi și opinie publică, ca și cum ar fi crezând că "domnia virtuții d-lor" are să se eternizeze. Ne pare bine că zilnic, picătură cu picătură, cum se umple vasul și dă pe afară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e ceva, încerc să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețiți de "hărmălaia publică" vorba lui Pavese uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]