24,313 matches
-
era, dar știut și acceptat, pentru a o împinge pe alt drum. Un drum necunoscut pe care el, Mihai Mihail nu-l putea întrezări din cauza întunericului în care se afunda. Ceea ce-l neliniștea profund era chiar amenințarea acestui întuneric. O amenințare pe care o simțea chiar în viața sa, cu cît înainta, cu atît jur-împrejurul său era tot mai întunecat, iar firul de lumină pe care îl urma, care se năștea întotdeauna cu o clipă înaintea pasului ce-l avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai rămânea decât să se roage că locuitorii acelei insule providențiale să fie oameni pașnici și primitori. Miti Matái ordona să se coboare velele și catargele și să se sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu avuseseră niciodată ocazia să vadă un vas atât de impunător, precum și cei care se ocupau cu pescuitul în larg, care aveau motive să se bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aruncă în pat și plânse, de ciudă, disperare și de dor. Coșmarul începu încă din prima zi de școală a trimestrului doi. Rosti Seneg se lansă într-o acțiune hotărâtă de răzbunare. Atitudinea ostilă, împinsă până la extrem prin jigniri și amenințări la tot pasul, o aruncă pe Luana într-o stare de chinuitoare suferință. Zilnic, nu știa la ce să se mai aștepte. Suferea, cu atât mai mult cu cât, în ciuda comportamentului incalificabil al băiatului, nu reușea să și-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alergi. Se repezi la pieptul lui și Renar o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare surdă. În timp ce fata se dezbrăca, Bica o atenționă: Nu e cam târzie ora, asta, la care te-ai întors? Luana o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nici pe departe, detașarea, dăruirea totală și emoția interioară determinate de o iubire adevărată. La mulți ani, nevastă! Glasul lui avu efectul unui tunet. Se dezechilibră și simți că-i pocnesc timpanele. Vocea groasă, de bărbat viril, sună ca o amenințare din ceruri. Întoarse capul și-l văzu căzut într-un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că mă părăsești? Era îmbrăcat în cămașă de mătase, culoarea coniacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
carte, pe care-i cunoștea toată suflarea târgului, fuseseră în stare să facă așa ceva. Se apucară iarăși de treabă, întrebându-se ce vor mai găsi a doua zi din strădania lor. Seara, unchii repetară episodul, de data aceasta piperat cu amenințări febrile că vor da foc locuinței celor două. Sanda și Luana, nu departe de gândul că o așa trăsnaie s-ar putea întâmpla, stătură ascunse după perdele întreaga noapte. O dată cu zorile, își făcură apariția cei doi bărbați tocmiți la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de găsit și scumpe, chiar și pentru un străin. Cu o smucitură, taxiul a intrat În șuvoiul mașinilor spre sud, unde e inima Jakartei moderne. Vremea era În schimbare, aerul umed al anotimpului musonilor Începea se pătrundă În oraș, iar amenințarea cu marile furtuni sporea pe zi ce trece. În ultimele luni vântul fusese uscat și aducea nori de praf, până și ultimul strop de umezeală se dusese, orice lucru părea numai bun să ia foc, ca iasca. Uneori aerul era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toți sunt comuniști de o nuanță sau alta, chiar dacă afirmă contrariul. Nici nu știu câte grupușoare sunt, mi-e teamă că nici ei n-au habar de ce se Întâmplă-n jurul lor. În consiliu au loc bătălii cumplite, Încăierări și scaune aruncate, amenințări cu moartea, genul ăsta de sănătoase dezbateri studențești. Un băiat, reprezentant al unui grup de islamiști, a găsit acum puțină vreme o pisică moartă pe care i-o agățaseră de coarnele bicicletei. Mi-a spus că cineva i-a aruncat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi de zi la aceeași cotă deși observa bine că fata i se împotrivea, îi scăpa din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
invitată, se așeză picior peste picior pe scaun, cercetă în pripă biblioteca veche, prăfuită, plină de cărți ce păreau că zac acolo în nemișcare de ani și ani și tocmai acea stare statică, suprasaturată, crea o senzație de tensiune, de amenințare, poate tocmai în acele zile, între paginile cărților se produceau reacții de macerație lentă. Carmina avea impresia că, dacă ar fi deschis la întâmplare o carte, de îndată, filele ce aveau o consistență aparentă s-ar fi transformat în cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia să-l admire pentru această calitate. Apoi repetă pentru ea: tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iei în serios propunerea mea, îi spuse și ridică două degete în sus. Ca idee, deocamdată, preciză și-și lăsă mâna să cadă lângă el, pe canapea, ca frântă din încheietură după atâta efort. Vorbele lui păreau a ascunde o amenințare difuză. Față de semi-obscurul holului, bucătăria în care-i invită Fana era de o luminozitate frapantă, ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de complicații și neprevăzut. Trăia cu un procuror în vârstă, un om gelos care-i întocmise un testament foarte generos. Distracția ei cea mare era de a se sustrage de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după amiază la teatru. Era bine dispusă, în sfârșit o seară care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crezând că aici sunt ascunse merinde sau averi. În cetate însă, nu se aflau decât nouăsprezece plăieși, care înlocuiau garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
legătură a omului cu mediul în care trăiește. Alți cercetători au privit acest gest ca un semn de resemnare în fața morții, a destinului, de acceptare a acestuia cu seninătate, iar o a treia categorie de cercetători au considerat că în fața amenințării morții, ciobanul dorește să se jertfească cu demnitate și bărbăție. Acțiunea ciobanului nu poate fi nicidecum considerată dovadă de pasivitate și de resemnare, căci atitudinea ciobanului conține în ea o hotărâre profundă: nimeni nu se poate apăra în fața morții, după cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de lucru. Trecuseră 36 de ore și tot ce reușisem era un mecanism care acționa exact invers, adică spre rău. Tocmai când mă pregăteam să-i schimb programul spre bine, își făcură apariția soldații imperiali care îmi smulseseră schema sub amenințarea armei. Peste scurt timp, a sosit la mine președintele Organizației pentru Apărarea Mondială, bucuros peste măsură. Odată cu el intraseră și mulți reporteri care începeau să-mi pună întrebări referitoare la robot. În prima clipă am rămas nedumerit, apoi miam închipuit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un interes urgent. Lumea dindărătul acelei uși nu făcea parte din mine, din acel „eu“ pe care îl reconstruisem recent. Dimpotrivă, încăperea încuiată reprezenta o amenințare la adresa stabilității mele și nu simțeam nici o dorință de-a încălca granițele pe care le stabilisem. Plicul a luat calea dulapului, alături de celelalte. Am deschis însă plicul „de urgență“ care venise împreună cu prima scrisoare, cel pe care ra trecut numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu efecte în zig-zag, prevalează comandamentul afirmării existenței României și a identității ei statale. Condiția de stat învins într-un conflict militar sau regimul de ocupație care îi era impus, pericolul punerii în discuție a independenței sale de stat ori amenințarea integrității teritoriale, sunt cele care obligau, cu fatalitate, la alianțele politico-militare. Or, România a desăvârșit unitatea sa națională în urma primului război mondial când a triumfat conceptul de stat național, iar acele transformări nu conveneau unor state vecine și are, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
-și destinul. Pe baza târgului mișelesc încheiat prin pactul Ribbentrop Molotov, a avut loc ultimatumul de la Moscova cu răpirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herței, a venit apoi Dictatul de la Viena, teritoriul României fiind sfârtecat. Redusă la neputință, sub amenințări din toate părțile și fără nici un sprijin, România a fost împinsă în brațele Germaniei hitleriste și angajată în conflictul militar total; partajul rușinos de la Yalta a dus mai departe aceste evoluții nefaste, iar prin Tratatul de pace (Paris, 1947), s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]