37,045 matches
-
întregii povestiri înainte de-a va apuca să scrieți?“ Adrian zâmbi, prinzând ideea din zbor. „Românele dumneavoastră sunt autobiografice?“ — Nu, asta nu-i o intrebare plictisitoare, spuse Fanny. — Ei bine, întotdeauna am dat un răspuns plictisitor. „Românele mele sunt un amestec de experiență personală, studierea altor persoane și imaginație. Îmi place să cred că de fapt cititorii mei nu vor izbuti să trieze aceste componente și uneori nici eu nu știu cu exactitate care de unde provine.“ — Nici răspunsul acesta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pat! exclama Șam. N-am avut parte chiar de clișeul asta, îl liniști Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr castaniu, mătăsos, en brosse - si păreau conștienți de acest lucru. Ascultau un CD la combină muzicală de la bordul mașinii. Era muzică unei trupe belgiene numite Enigmă, un amestec de canturi gregoriene și muzica de dans electronică. Le plăcea amândurora pentru ritmurile ei seducătoare și tentă lor ușor profanatoare. — Ai pus aparatul de fotografiat? întreba Fanny. — Da, insă n-are film, răspunse Creighton. O să cumpăr unul la aeroport. — Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Interviul cu dumneavoastră și un fragment de jurnal. Cea mai mare parte a jurnalului se referă la Diana. Tăcu o clipă, țuguindu-și buzele. — Mai să fie! spuse încetișor Șam. Când am auzit știrile, prima mea reacție a fost un amestec de uimire și neîncredere, le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
va fi ilustrată apoi cu câteva exemple din literatura română sau din literatura universală. Textul ales va trebui să fie reprezentativ pentru specia respectivă, să se constituie ca model și nicidecum să ofere numai elemente ale speciei răsfirate în cadrul unu amestec derizoriu. După selectarea textului, acesta va fi citit cu atenție, de două ori chiar, pentru alegerea elementelor care urmează a motiva încadrarea în specia respectivă. Acestea vor fi urmărite cu minuțiozitate, iar observațiile făcute vor fi notate pe tablă în vederea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum doar În armată a avut norocul să deguste În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu chiar este. Și asta nu doar pentru că am o sticlă de bourbon Four Roses, din care o să ai și tu o picătură, ci și pentru că, În afară de ceea ce toată lumea face acum În mod obișnuit, eu am o misiune aparte, un amestec de hilar și de grotesc. Dar, despre toate astea, dimineață... La mulți ani, Încă o dată, ție și alor tăi! Să chem un taxi? Întrebă Marta cu o voce În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de revelion. Liftul era blocat, iar automatul de scară nu funcționa. Văzându-și prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că domnul Grațian nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără să se poticnească. Dumneata? Așa un domn? Cu paltonul ăsta? Cu fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de șase zile pe săptămână, ambii Ward își vedeau de treburi în mod normal, dar într-a șaptea zi, în fiecare duminică, se supuneau procesului de standardizare; strângând informațiile din acea săptămână de la fiecare dintre ei, uniformizându-le și retransferând amestecul înapoi în ambele minți. Procesul dura între douăsprezece și șaisprezece ore în fiecare săptămână, dar Ward nu regreta deloc acel timp. Faptul de-a exista ca un eu unic în două corpuri (chiar dacă imperfect) oferea un avantaj suplimentar, foarte neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru a pune toate astea una peste alta. Iar cuvintele... Am îndreptat lanterna spre peretele din față. Toate paginile volante - din câte-mi dădeam seama, toate paginile care alcătuiau tunelul - fuseseră acoperite cu cuvinte îngrămădite, scrise de mână, într-un amestec de limbi. Singurul cuvânt care ne interesează e cel de pe hartă. Mai ții socoteala locului în care ne aflăm? Am despăturit foaia și m-am holbat la cuvânt: ThERa. Am vizualizat traseul pe care-l urmaserăm până acum... ... apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rechini, ai putea spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile erau un amestec de lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
centimetri în afara profilului de scânduri. Fidorous se referi la acesta ca la „Propulsorul 2“. — N-am s-o spun, am zis când am încheiat turul lui Orpheus, dar am zis-o totuși: Asta nu-i o ambarcațiune, ci doar un amestec de lucruri. Am priceput bucla de computere, dar restul... Dacă vine rechinul, noi o să, ce, o să ne urcăm pe cutiile alea și-o să ne jucăm de-a Ahab sau ceva de genul ăsta? — Sau ceva de genul ăsta. În spatele ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
condiții, în decurs de două luni, șeful misiunii a avut două întâlniri oficiale cu miniștrii apărării angolezi (unul s-a schimbat în decurs de o lună, fiind trimis ambasador), solicitând protejarea militarilor români și argumentând că aceștia nu au nici un amestec în reînarmarea U.N.I.T.A., fiind dislocați într-o zonă în care nu s-au efectuat zboruri pentru înarmarea acestei mișcări. A invocat relațiile tradiționale de prietenie între România și Angola și că, nu întâmplător, fiul președintelui fondator al țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1972, Adunarea generală a recunoscut necesitatea imperioasă ca O.N.U. "să devină un instrument mai eficace în apărarea și întărirea independenței și suveranității tuturor statelor, a dreptului inalienabil al fiecărui popor de a își hotărî singur soarta fără nici un amestec din afară și, potrivit Cartei, să acționeze cu toată fermitatea pentru prevenirea și curmarea actelor de agresiune sau a oricăror alte acțiuni care ar primejdui pacea și securitatea internațională" și a chemat statele membre să acționeze în acest sens. Ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Tu faci parte dintre femeile puternice doar cînd sînt singure. Pentru tine nu-i problemă să te lase un bărbat. Ești femeie-bărbat". Nu m-am dus. Nu l-am ajutat. Pentru că atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mistrie; trăgea alarma Jebe contra războiului bacteriologic, alarma o declanșa și Mistriuță, la Iași. Capitalismul nu se lăsa făcut praf? "Seiceas-seiceas, tavarișci, puțintică răbdare: i-o chestiune de scurtă durată pînă-l farîmăm". Avea dreptate Beluțu Zilber: comunismul românesc e un amestec de Caragiale cu Stalin. Parcă numai comunismul. Președintele Iliescu n-a numărat morții "revoluției" ca Pristanda steagurile, să-i iasă peste mie? Campaniile pentru colectivizare îi terminaseră, în '62, pe "chiaburani": "Să fie bătuți la buci de miliția populară". Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cineva vreo întrebare? Cum adică? Să discuți cu șefu'? Cîrdășia cu șefu' îți aduce confort social. Nu, nu vreau să-mi fardez imaginea ca s-o urîțesc pe-a altora, dar microbul transmis de conducere îi îmbolnăvise. În anume doze, amestecul de teamă, de neîncredere, de slăbiciune te preface într-un mutant. Din disputa cu Mistrie a fost mai greu de ieșit decît de intrat. Aurel mă avertizase: "Încearcă să nu-i sari în ochi, Iordana". Și l-a numit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cel latin. După ce-am obținut slujba de librar, mă ascundeam după rafturi, așa cum mă ascundeam, acasă, după zidul de frunză și floare albastră și ciclamă, în cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau mai puțin conștient, în puternici curenți energetici. Și ea, după atâta vreme, se mai simțea încă încinsă din toate părțile de atenția lor; se mai lăsa prinsă în acest amalgam de forțe care, compuse, i-au creat întotdeauna un amestec de confuză și nesperată libertate. Aceeași latență, mai mult sau mai puțin perceptibilă, o mai făcea și acum să leviteze deasupra parcului, unde venea zilnic să se întâlnească cu prietenii ei de-o viață, cu cei ce i-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]