2,414 matches
-
În timp ce o fată dolofană și tatuată dădea un ultim telefon permis înainte să se audă soneria - Salut, sunt la cursul de neuro - privi cum sclipește strasul din limba ei în luciul salivei, o perlă de apă dulce surprinzătoare. Privind acest amfiteatru de tineri de douăzeci și unu de ani sătui de lume, nu se putu abține să nu le atribuie studii de caz. De la ultima sa vizită ciuntită la Mark Schluter, lumea se umpluse de Dickens și Dostoievski. Anarhistul febril, Bloitov, stătea întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de treizeci și opt de ani din Illinois, căsătorit, cu doi copii mici, perfect sănătos, care nu prezenta nici un simptom neurologic neobișnuit în afară de convingerea persistentă că doar un sezon mai despărțea echipa Chicago Cubs de o victorie în campionat. În amfiteatru răsunară râsete politicoase, mai modeste decât cu un an în urmă. Își ridică privirea. Tânăra Sylvie își mușca buza, cu ochii în carnețelul ei. Poate că îi era milă de el. — Primul semn că era ceva anapoda a fost că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stofă, ca să verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se lăuda - Sylvie nu greșea niciodată. Urme, intacte încă. Tot ceea ce fusese era încă la dosar, arhivat pe undeva. Dar rătăcise amintirile până când stafia asta vie se așezase în fața lui în amfiteatrul scobit, scrijelindu-și notițele greșite în propria ei arhivă. —Soția lui David a insistat pe lângă el să-l sune pe cel căruia îi vânduse mașina și s-o cumpere înapoi, a doua zi. Așa a făcut. Dar după câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vocea lui își cerea scuze. Weber îi făcu semn din cap să continue. Mă întrebam... Mă gândeam că poate tatăl meu... Weber își ridică privirea, un reflex disperat. Sylvie își pusese rucsacul în spate și urca scările spre ieșirea din amfiteatru. O urmări până ajunse sus, în timp ce Bloitov murmură ceva și se evaporă. Nu se întoarse să se uite înapoi. Unde te duci? Weber apelă la spațiul simbolic. Întoarce-te. Sunt eu. Tot aici. Era timpul să se retragă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fugi din țară, așa cum au strigat gospodinele cetății ciobanului Bucur, în anul 1990, în vremea când oștile minerești, călăuzite de victorie, în luna șevval, la 13-14 iunie, după calendarul ghiaur, au transformat în geamii sedii de ziare, de partide și amfiteatre ale nelegiuților din Universitate. Astăzi, după zece ani, luptătorii credinței și gaziii nu mai trec prin foc și nici nu mai încovoaie spinările nelegiuiților sub ascuțișul parilor. Astăzi se petrec numai asedii și campanii de vorbe, de tocșouri, de afișe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
zbîrnîie pradă unor mesaje conflictuale de anticipație și resentiment. Critica se termină fără ca tabloul lui să fie menționat, și ore la rînd dezamăgirea îl roase ca o picătură de acid. CAPITOLUL 22. Kenneth McAlpin O dată pe săptămînă se strîngeau în fața amfiteatrului și vorbeau despre istoria artei. Toată lumea părea prietenoasă; conversînd lejer, fluxurile emoțiilor circulau între ei, iar Thaw stătea în acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Toată lumea părea prietenoasă; conversînd lejer, fluxurile emoțiilor circulau între ei, iar Thaw stătea în acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el pe scări pînă seara trecută. I se păru într-asemenea măsură o poveste presărată cu insulte, că își mușcă degetele cu furie, și la colțul ochilor îi apărură lacrimi calde. Se calmă doar cînd se mută pe piedestalul din amfiteatru și vorbi cu o voce liniștită și clară. „...o școală de artă fără ore sau examene, unde desenul după natură, anatomia morbidă, uneltele, materialele și informațiile sînt la îndemîna oricui le dorește. Sînt gata să înaintez aceste planuri directorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw. — Mergem la cor, Duncan? îl întrebă Marjory. Cînd traversară strada, îi spuse: — îmi pare rău, Duncan. — N-are importanță. Mi-am petrecut weekendul acceptînd ideea despărțirii de tine, și acum m-am obișnuit cu ea. Se opriră la ușa amfiteatrului, unde aveau loc repetițiile corului. — Nu-i nimic de făcut, deci, adăugă el. — înțeleg, Duncan. Regret că mă placi atît de mult. Și, Duncan, îmi pare rău că n-am... — O, să nu-ți pară rău, zise el luîndu-i mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din ce în ce mai patetic: În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor, fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află ei sânt adevăratele amfiteatre ale artei. Numai acolo puteți învăța modestia de a pune opera voastră deasupra vieții voastre. (Ochii Bătrânului s-au fixat prin întuneric asupra mea, după ce o vreme avusesem impresia că nu mă mai vedea.) Dumneata ai șansa de a crea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare care te îndrumau către Amfiteatrul Roman, ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un fel de joc al minții, hotărî Mahmud. Majoritatea prăvăliilor erau închise la ora asta, cu obloanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A fi gladiator e ceva mai impunător. Dacă nu cumva e tot aia. Într-una din zile, va trebui să priceapă că personajul principal al cărții despre tatăl lui va fi de fapt el, fiul tatălui, gladiatorul care intră În amfiteatru apărat de cască și de jambiere, dar cu trupul gol și lipsit de apărare, pentru ca să se poată produce rănile mortale, căci asta era de fapt important pentru spectatori. Avusese noroc, la urma urmei. Viața unui băiețel care, botezat cu sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ceilalți și a-i atrage atenția, m-am străduit timp de cîteva luni s-o numesc Ana Augustina. O cunoscusem de curînd la Universitatea Saint-Louis, unde urmam aceleași cursuri de filozofie și de latină. De Îndată ce o văzusem intrînd În amfiteatru, cu pletele lungi și negre acoperindu-i umerii - asistam pentru prima oară la un curs al cărui auditoriu era mixt - mă gîndisem instantaneu că Într-o bună zi va fi soția mea. Se instalase În rîndul Întîi, iar eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aproape de cinematografele de pe rue Neuve și din piața Brouckère. Între două cursuri, m-aș putea duce pe jos la Eldorado, la Victory, la Métropole, la Pathé Palace, la Caméo. Dacă exista un număr impresionant de fete așezate de jur-Împrejurul meu În amfiteatru - mult mai multe fete decît băieți erau interesate de Lancelot și de cavalerii Mesei Rotunde -, nu aveam mai puțin de o sumedenie de preoți pe post de profesori. N-o să scap oare niciodată de ei? Preoții ăștia puseseră exclusiv la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din ce în ce mai patetic: „În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află ei sunt adevăratele amfiteatre ale artei. Numai acolo puteți învăța modestia de a pune opera voastră deasupra vieții voastre. (Ochii Bătrânului s-au fixat prin întuneric asupra mea, după ce o vreme avusesem impresia că nu mă mai vedea.) Dumneata ai șansa de a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o lună văzută prin telescop. Voiseră să-l așeze din nou În poziția În care Templierii Îl experimentaseră probabil prima oară, cu o jumătate de mileniu Înaintea lui Foucault. Ca să-i permită să oscileze liber, eliminaseră unele infrastructuri, creînd În amfiteatrul corului acea grosolană antistrofă simetrică, marcată de felinare. M-am Întrebat cum putea Pendulul să-și mențină constanța oscilațiilor acum, când sub dușumeaua corului nu mai putea exista regulatorul magnetic. Apoi am Înțeles. Pe marginea corului, lângă motoarele Diesel, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ar fi, În același timp, plictisitor și necinstit. Un astfel de vorbitor, așa cum sînt și eu, depinde mult de revelație. Wakefield face aici o pauză dramatică și lungă, care le dă celor șase sute de ascultători așezați În scaunele confortabile din amfiteatrul aerisit ocazia să se Întrebe ce adevăruri pot fi revelate de cineva care habar nu are ce va spune. CÎtă lipsă de eficiență, aproape opusul modului de a face o prezentare pentru colegi, folosind schițe În Power Point și notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sîntem nevoiți. Paznicii noștri de la muzeu nici măcar nu au arme. Sper că nu te deranjează. Wakefield bea un suc, apoi se duce să privească publicul, din spatele cortinei. Un bodyguard merge Înaintea lui, celălalt În urmă. Wakefield aruncă o privire furișă; amfiteatrul este plin, cel puțin o mie cinci sute de oameni. Își vede prietenele În primul rînd. Milena și-a Întins frumoasele ei picioare În față. Fustița scurtă și ceea ce el știe că nu se află sub ea Îi dau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
politicieni americani, ci adevărata Nouă Ordine Mondială, a noastră. Prezența este absolut obligatorie.“ Diavolul nostru Își face apariția la timp pentru că locul Întîlnirii, Muntele Eumenides din Tracia, este chiar deasupra peșterii lui favorite. Locul a fost ales pentru că prezintă un amfiteatru natural suficient de mare pentru a primi mii de demoni și pentru că În măruntaiele muntelui zac oseminte celto-romano-gotico-greco-avaro-bulgaro-ungaro-serbo-croato-turco-germano-austriece și rusești, ca și osemintele unor războinici suedezi, tătari, francezi, elvețieni, mameluci, sirieni și persani. Cu alte cuvinte, rămășițelor tuturor popoarelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de plăcere neproductivă. Asta Îi pune capac. Diavolul Își smulge ecusonul și călcînd peste copite și cozi, Își croiește drum afară din amfiteatru și pornește ață spre peșterea lui, unde fierbe În suc propriu un timp incomensurabil de lung. În cele din urmă, nu va avea altă opțiune decît să se Întoarcă la blestemata aia de Întrunire, dar vor fi nevoiți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tot parcursul drumului am văzut cum grupuri din toate colțurile regatului se îndreptau spre Verona. Am trecut prin for, am ieșit din incinta de ziduri pe o poartă dublă de marmură, am ajuns în breit, adică în „spațiul liber“ dinaintea amfiteatrului lui Flavius, unde i-am așteptat pe cei întârziați. Am trecut râul Adige pe podul de piatră și, în dreptul zidurilor ce împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni s-a alăturat ducele de Verona. Regele s-a înfățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cineva de la Ministerul Educației și acțiunea luase amploare. Facultatea făcuse afișe mari, în care era anunțată vizita scriitorului Andrei Ionescu, din partea Academiei Române, fusese anulat cursul de „Istorie contemporană“, că o dată vine în facultate un scriitor de talia lui, se pregătise amfiteatrul, fusese anunțată toată lumea. Urma să vină Culturalul să filmeze, iar informația era deja dată pe Mediafax. Pe la prânz, Andrei trecuse pe la terasa Gropii. Salutase amabil în stânga și în dreapta, zâmbind cu obrazul stâng la înaintare și rulându-și alene șuvița pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plăcerea unei enterite oferite cu dărnicie de personalul complexului hotelier. N-a fost un început prea plăcut, nu-i așa? A doua zi, însă, a fost mai bine. Cu mult mai bine! Am explorat împrejurimile; un restaurant, patru piscine, un amfiteatru în aer liber, tobogane pentru cei mici, un parc, magazine, o plajă cu pietriș mărunt și stânci submerse, alta cu nisip grosier unde apa mării se păstra limpede și clară tot timpul, toate într-un perimetru convenabil. Hotelul de lângă noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
grotescă”, de prost gust. Poate nu înțeleg eu așa-zisa artă modernă, dar, zău, arătau ca nuca în perete, cu toată semnificația sugestivă, că „în perioada leprozeriei nu au existat oglinzi pe insulă”. Am vizitat Pompeiul, vechea Romă, ruinele Cartaginei, amfiteatrul din El Jem etc., dar nicăieri nu am întâlnit un astfel de terci aruncat în inima istoriei. Interiorul cetății mi-a creat senzația aceea de teamă, greață și disconfort. Zidurile, liniștea lor misterioasă, trecutul acestui edificiu fac din el un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Fanton-Saorge și merse pe jos vreo jumătate de oră. La jumătatea drumului, trebui să treacă printr-un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul Saorge, cu casele lui Înalte dispuse În amfiteatru, dominând valea de la o Înălțime amețitoare, avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]