6,246 matches
-
cum se strecoară. Flămându-mi ochi făptura-naltă-nhață. Ea vine lângă mine, - o prind în brață. X. Dar iute se desprinde: „Stai, ușor, N-aș vrea să-ți aparțin ca o străină. Până acum n-am vrut să știu de-amor, Bărbații i-am respins și sunt virgină. Că-s mofturoasă toți îmi zic în cor; Dar astăzi știu cum inima se-nclină: Tu m-ai învins, cum te-am văzut, a ta Jurat-am că voi fi, ne-om desfăta
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
prudent și introduce multe distinguo și cînd este vorba de o femeie „măritată”. După ce i s-a acordat salutul, Dante se întoarce acasă cuprins de amețeală și în urma unui vis compune un sonet (Vreau, doamne, al căror gînd pătruns de amor e) în care îi expune conținutul enigmatic și îl trimite „multora care erau vestiți trubaduri [poeți] în vremea aceea”, pentru ca, răspunzîndu-i-se, să i se tălmăcească semnificația. Între mulți ce-i trimit sonetul de răspuns este și Guido Cavalcanti „iar acesta
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
niciodată) fiind, după cum acredita legenda familială, un armean dispărut în război. Cert este că începând, cu momentul acela, nu numai studenția, dar și viața Nadiei Anghelescu va intra pe un făgaș cu totul nebănuit. Ca și cartea lui Ion Vianu, Amor intellectualis, acest Mic jurnal cu amintiri reprezintă radiografia unui destin. Interesant e și felul cum a fost conceput: tot ca un tur de forță, sub forma unui jurnal (întins între noiembrie 2009 și martie 2012) al trecutului. Foarte rar Nadia
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
morale care nu acceptă a se devoala pe de-a-ntregul: „Iată de pildă eu, care nutream idealuri,/ amețit sunt și beat ca o barcă pe valuri./ În nici o branșă nu-mi iese cu spor,/ nici în poezie și nici în amor,/ ca poet sute și mii mă hulesc,/ iar cei ce mă laudă cu atît se mulțumesc” (Balada insucceselor). Tema thanatică însăși e de un calm iluzoriu, aidoma unei curse întinse cititorilor. Constatînd că „probabil am sucombat”, poetul își descrie condiția
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
mercenar. Iubirea e un sentiment pe care sîntem condamnați să-l trăim în forma lui vicariantă, apelînd la înlocuitori și surogate: o aventură azi, o escapadă mîine, o dezamăgire poimîine, și mereu certitudinea păcatului de care nu scăpăm. Nu gustăm amorul decît în formele lui greșite. Deși iubirea din tratat e înțeleasă ca amor în sens curtenesc, adică drept o relație între bărbat și femeie (homosexualitatea era o deviere patologică în ochii truverilor), fundalul discuției e iremediabil creștin, concluzia perorației fiind
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
forma lui vicariantă, apelînd la înlocuitori și surogate: o aventură azi, o escapadă mîine, o dezamăgire poimîine, și mereu certitudinea păcatului de care nu scăpăm. Nu gustăm amorul decît în formele lui greșite. Deși iubirea din tratat e înțeleasă ca amor în sens curtenesc, adică drept o relație între bărbat și femeie (homosexualitatea era o deviere patologică în ochii truverilor), fundalul discuției e iremediabil creștin, concluzia perorației fiind că iubirea trebuie ocolită, și dacă totuși nu poate fi evitată, ea trebuie
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
trei straturi sociale: plebea, nobilimea și clerul. Fiecare pătură cu convingerile și canoanele ei. Dată fiind pluralitatea punctelor de vedere, fiecare cititor culege nuanțele care i se potrivesc: poate ignora perspectiva creștină sau poate face abstracție de latura frivolă a amorului curtezan. Oricum, toată pledoaria se petrece în preambulul iubirii și în epitaful ei, importanță avînd detaliile ce preced iubirea și îi urmează, sentimentul fiind dezbărat de intimitate, spre a fi îmbrăcat în argumente, temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc.
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare un ins trăitor cu ochii în monitorul calculatorului nu mai are habar. E o fatalitate a textelor antice de a-și pierde tiparul prielnic receptării lor. Tocmai de aceea
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
după inima ta, și nu doar de hatârul calendaristic și după datină, dar și pentru ca să te abați cât mai curând la un filtru jubilant. Și acum poanta poantei, vorba lui nenea Iancu, ăla cu strada ta: Ion Barbu, în mare amor față de tine, ridicându-se adineauri de la masă, m-a rugat să îți transmit de fiecare dată, prietenia lui integrală. Și Vinea întreabă acum de tine!! Sărutări de mâini doamnei. Te îmbrățișez cu frățească dragoste. Șerban [Profesor Nicolae Bagdasar, Str. I.L.
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
toate/ respirația fierbinte coama zbîrlită chinga pieptului umflat de efort/ o alergare sub soarele cu tălpi subțiri dacă voința la comandă/ n-ar șopti scufundă-te scufundă-te/ cîine fruntaș nedepășit de viclenia orizontului/ lup cu gura plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau, atît de explicit: „Un sînge viguros a răsturnat masa cum ai răsturna o propoziție/ cu înțelesul ei de viață spînzurat într-o frăție a pereților/ și cînd ceilalți s-au topit ca aburul înaintînd pe firul
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
loc ce scriu dacă nu m-ar pufni rîsul/ ca pe un erou de roman ieftin/ dacă limba n-ar fi o rîmă ieșită în ploaie să urle/ dacă n-ar fi o țață la pîndă o codoașă cu bici” (Amor mic cu literatura). Concluzia aparentă: „nu-mi pasă de literatură” (ibidem). Așa să fie? Realitatea e cea a unui text ce-și neagă negația. Implicit, a unui destin care circumscrie textul. Caz în care poezia devine un factor al damnării
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
tiradă filozofească, într-o bolboroseală de nestăpânită lubricitate. Dar neputința lui literară nu poate fi o pricină de uimire decât în Occident, unde nu toată lumea cunoaște debuturile și desfășurările jalnicului pornograf. Calmul prefăcut, scelerateța reptiliană, perseverența lui care calcă peste amorul propriu și peste demnitatea umană numai ca să-și atingă scopul meschin, apoi cameleonica lui însușire de a se adapta celor mai contradictorii situații, sunt numai continuarea fatală a unui trecut de meschinării, escamotaje, înșelăciuni și turpitudini. Și dacă ne-am
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
destul de promiscuă, în care-și adâncește și mai mult trauma relației incestuoase avute cu fratele său în partide de sex cu parteneri aleși la întâmplare. Paola Suares e amanta lui Luc Codamine (prieten cu Robert Toscano), care insistă să facă amor în sufrageria acestuia pentru că, spune ea, „nu mai suport ușurința cu care mergem la mine de fiecare dată”. Damien Barnèche este tânărul șofer al unei actrițe celebre, Loula Moreno, cu care împarte pasiunea pentru biscuiții Pim’s. Dar, pentru Loula
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
acesta. La vie d’Adèle este un film superlong, de trei ore fără un minut, în care cadrele sunt și ele la fel de lungi (că altfel de unde să obții trei ore?), indiferent că sunt discuții fără vreo semnificație sau scene de amor explicite, fără filtru, ca-n filmele sexy pe care le puteai vedea încă de acum vreo patruzeci de ani, cel puțin în Belgia, unde le-am văzut eu, cu singura restricție să nu se zărească sexul propriu-zis. Sau, ca să mă
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
1955 se afla în Europa ca Președinte al Românilor liberi și îi scria Piei de la München, de la Linz în Austria și Geneva: Sunt de câteva zile la München și m-au cuprins Românii din toate părțile cu greutățile, neînțelegerile și amorul dezrădăcinării lor, a dezrădăcinării noastre. Sunt teribil de obosit și mă țin printr-un mare efort de voință, gândindu-mă la tine, gândind că dorești într-un fel să stau încă drept în sarcina asta care este atât de tristă
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Și felul cum pozezi în fața oglinzii! Detest admirația ta nătângă pentru autori minori ca Fitzgerald și modul cum tragi cu ochiul la fetele cu fețe de păpuși. Și-mi e groază de obiceiul tău jegos de-a întreba după ce facem amor :«Ei, ți-a plăcut?» « Așa cum găsesc ridicolă și vanitatea stârnită de-un articol publicat în Nouvel Observateur atâta timp cât nu ești în stare să ai măcar un singur prieten. Așa cum de altfel o știi, nu mi-a plăcut niciodată vreunul din
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
este câmpul de observație predilect al lui Jurebie. În acest sens, el face parte din familia poeților Acosmei și Ciupureanu, minus o anumită turpitudine maniacală, concrescentă a personajelor poeziei celor doi. Ceea ce vede Jurebie chiar și atunci când scrie poeme de amor este o constelație a nefericirii, ca tot atâtea țigări aprinse în noaptea singurătății personale, miriade de suflete incendiate de la un foc departe de a fi sacru: „poate ești în bucătărie /și eu n-am deschis ușa care trebuie/ sau în
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
nou iubește viața, se teme de moarte, își iubește patria și în același timp este în mod patologic individualist, îl lingușește precum bizantinul pe superior, îl asuprește precuma aga pe cel inferior și totodată ajunge chiar să fie omorât pentru amorul propriu. Este inteligent și superficial, fără neliniște metafizică, iar când începe să cânte, o amărăciune universală izbucnește din viscerele lui orientale și, tot numai taină și întuneric, Orientul sparge coaja logicii grecești, urcându-i în măruntaie”. Cum spuneam însă, nu
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel mai cunoscut vers al lui Bacovia din poezia care a dat titlul, Plumb, primului să volum din 1916. Lectura doar a acestui vers ridică nenumărate probleme cititorului de poezie. Iat-o pe cea mai importantă
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
se regăsește pe deplin în cuplul care se formează treptat, prin apropieri subtile, prin întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei relații dintre tinerii îndrăgostiți. Jocul este condus de Emma, care relevă un eros informat cultural, amestecând filosofia sartriană cu amorul liber și arta, un coctail preparat în laboratorul franțuzesc de fantasme erotice unde snobismul este fasonat la deznădejde. Emma îl preferă pe Klimt lui Egon Schiele, însă în disputa cu o altă artistă argumentele și de o parte și de
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
ca antinatură. Frumoasă teză! Cea care are inițiativa cu un sărut este Adèle, iar sărutul declanșează și o intensă relație fizică, relație căreia regizorul îi acordă tot timpul său în repetate episoade care recapitulează erotic cam tot ce poate oferi amorul lesbian plus figuri transfigurate de extaz și priviri încețoșate amoros care ling tandru partenera. Relația se răcește discret la un moment dat, diferența socială și de cultură o descalifică pe liceeană devenită educatoare la o grădiniță. Emma gustă deliciile unei
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
sorbi stridiile, lecție de erotism gastronomic superior pe care i-o predă Emma în văzul unor părinți proteguitori și open minded. La o petrecere dată în grădina Emmei, Adèle servește spaghete, iar mediul de artiști gay cu privirile uleioase de amor ca niște pisici în călduri asigură înțelegerea deplină a simbiozei dintre artă și sex, maternitatea fiind integrată ca o reclamă în tabloul care are pe fundal filmul lui G.W. Pabst, Tagebuch eine Verlorenen (Jurnalul unei fete pierdute, 1929), menit
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
a trăi intens și adevărat înaintea spectatorului. Cei care vor să o descopere pe scenă sunt invitați la Teatrul Nottara. Ioana Calotă poate fi urmărită în Nottara în spectacolele regizate de Diana Lupescu: De dor și drag, Maria Tănase, Umor, amor, fior de dor... în București, în "Mult zgomot pentru nimic" de William Shakespeare - în rolul Hero, în "Mobilă și durere" de Teodor Mazilu, realizând o reușită Melania, precum și în "Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, sub coordonarea lui Dinu Cernescu, unde
Cine este pata de culoare de la Teatrul Nottara by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29795_a_31120]
-
și de civilizații, atâta vreme cât poveștile noastre corcite erau crezute, iar hibridizarea lor nu părea monstruoasa, ci proaspătă și firească. Pe Emma Bovary am pus-o să fie rivala Damei cu camelii, amândouă fiind seduse de Julien Sorel. Am povestit, apoi, amorul pătimaș dintre Rimbaud și Verlaine, dar nu l-am păstrat printre cețurile londoneze, ci l-am mutat pe canalele venețiene. Pe Sfanțul Francisc și Sfântă Clară, de care mi-am amintit brusc, i-am făcut să trăiască în pustiurile egiptene
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
Isolda în Japonia, dar nu și Șeherezada, Laura-Lolita ori Emma Bovary. în schimb, lăcrimară la ultima poveste cu Chloe și Colin, precum și la Cidul norvegian. Istoria umbrelei și a mașinii de cusut o percepură că pe o glumă proastă, iar amorul dintre cele două statui, Sfincsa și Colosul, li se păru caraghios. Despre Romeo și Julieta conchiseră că este o poveste obișnuită, iar despre cea a Maestrului și a Margaretei, că este desueta. Ar fi voit mai multe amănunte despre Rimbaud
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]