1,343 matches
-
final contrazice așteptările lectorului. Suspansul e tot intervalul cât se contruiește emoția. Finalul dezumflă așteptarea: "Operăm cu experiențe". Eroul poemului ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate șansele ratate în viață), dar poeta refuză să compătimească. Noi o facem (lectorul trebuie să ajungă la o comuniune cu textul), dar e pe riscul nostru. Toate poemele lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Divination by Hair e un poem remarcabil, agresiv și neajutorat în același timp neputincios și viguros. Îți smulgi firele albe, la oglindă, însă, "Mai devreme sau mai târziu va trebui să aleg între/ chelie și încărunțire". Ironia face mâhnirea să amuțească. Iată un act foarte Desperado. Ce reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair că "ironia face mâhnirea să amuțească". Poemul acela e într-adevăr un exemplu bun pentru felul cum folosesc eu ironia; și ai înțeles forate bine ce efect vroiam să aibă poemul. Îți mulțumesc pentru asta. LV. În același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Saul și a celorlalți care umblau creanga pe la ușile sinagogilor din-tre Neamuri, a început să fie privită cu mare îngrijorare de către Marele Rabin ivrit Hanan/Anania care le pune gând rău zurbagiilor, urmărind să-i aresteze și să-i amuțească pe vecie. La 22,21-24 Saul ne povestește că, întorcîndu-se la Ierusalim, află de la cei din frăție, că, aici s-a auzit că el îi învață pe iudeii ce trăiesc printre Neamuri să se lepede de învățăturile lui Moise și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lăudîndu-se lumii ce noroc i-a pălit pe ei, le găsim incriminate mai tîrziu chiar de către focoșii propovăduitori cum aflăm în Epistola lui Pavel către evrei. Cînd se vede încolțit de către cinul lui beli-cos și chiar amenințat că va fi amuțit pe vechie după ce a fost încătușat, flecarul Saul trece la pocăință și zice plin de umilință la 6,1-4: ,,De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos, și să mergem spre cele desăvîrșite, fără a mai pune din nou
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
său, interesul constant pentru fenomenul complex al comunicării devine un efect necesar în această nouă "logică a cercetării", conceptul însuși de "cercetare științifică/academică" accesând noi poziții în spațiul discursiv, modificându-și sensul, astfel încât să integreze, mai degrabă decât să amuțească, excludă sau delegitimeze astfel de expresii. În ultimă instanță, cartea editată de cei trei își propune să ilustreze, la modul cel mai concret, vasta diversitate de perspective din care poate și trebuie privit, la începutul mileniului al treilea, căruia ne
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
pentru lărgirea posibilităților reprezentaționale în contextul cercetării critico-retorice este vădit în încercarea sa reușită de a inova, din punct de vedere teoretic, metodologic, și terminologic, disciplina, astfel încât, în "formula" sa nouă, aceasta să nu lase pe dinafară, să nu excludă, amuțească sau obnubileze contribuții remarcabile, cum ar fi superbul act de oratorie conținut în adresa de la Coatesville. Marea inovație și marea realizare a criticului Edwin Black, în încercarea sa (mediatoare) de a modela și modera, teoretic și practic, o relație autentică
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
că nu îndeamnă și construiesc "unitatea" ci, dimpotrivă, par tot atâtea eforturi de subminare a acestei valori etice. În sprijinul acestei teze, autoarea extrage, din textul adresei, fragmente care să îi susțină interpretarea, argumentând că, prin alegerile sale, Nixon "își amuțește opozanții"304, izolându-i într-o poziție extrem de nepopulară. Ce altceva ar constitui o mai bună dovadă în privința eșecului președintelui de a unifica națiunea prin mijloace discursive? Însă, în același timp, cum ar putea discursul, în genere, proceda diferit? În
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cale nouă, neafectată de neajunsurile celor care l-au "învățat câte ceva despre comunicare". Iată mesajul cu care Lewis se desparte de noi, cititorii săi, la această răscruce a interpretărilor. Spre deosebire de ascultătorii lui Reagan, povestea americană spusă de Lewis nu ne amuțește într-un consimțământ pasiv față de o ordine prestabilită a discursului academic. Dimpotrivă. Efortul lui William Lewis constă în asumarea unei poziții cât se poate de explicite, în particularul său, în context academic, poziție din care, asumându-și viziunea despre profilul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
căldura înăbușitoare a Bucureștilor, în timp ce așteaptă tramvaiul, Gavrilescu simte, asemeni colonelului Lawrence, că arșița îl lovește "în creștet", "ca o sabie": "Arșița aceea teribilă a Arabiei l-a lovit ca o sabie. L-a lovit în creștet ca o sabie, amuțindu-l"282. Trimiterea la pasajul de început al cărții lui T. E. Lawrence, Revoltă în deșert ("arșița Arabiei ne întâmpină ca un paloș ridicat, amuțindu-ne. Era o amiază din Octombrie 1916; și soarele, asemenea luminii de lună, adormise culorile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Arabiei l-a lovit ca o sabie. L-a lovit în creștet ca o sabie, amuțindu-l"282. Trimiterea la pasajul de început al cărții lui T. E. Lawrence, Revoltă în deșert ("arșița Arabiei ne întâmpină ca un paloș ridicat, amuțindu-ne. Era o amiază din Octombrie 1916; și soarele, asemenea luminii de lună, adormise culorile. Erau numai lumini și umbre, albe case și spărturile negre ale caselor...") și inserarea în nuvelă a lui "Lawrence al Arabiei" sunt explicate de către Ștefan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atât de înaltă lumina/ Că toate cuvintele se topesc în ea". Nimic nu începe să se rostească, deși în nimicul rostirii se zbate deja cuvântul topit în lumina dintâi. Nu e capătul de tăcere al rostirii, nerostitul în care cuvântul amuțește în fața celor văzute și înțelese; cele care se topesc în lumină sunt cuvintele discursului obișnuit, rostitul sărăcit de sensuri, epuizat în lipsa Sensului. Ele nu spun nimic - și nici nu au ce spune - acolo unde încă nu există vreun obiect al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu poate fi mărturisit, vederea e fără rostire, ceea ce se vede nu se poate spune. Deși - sau tocmai pentru că - invizibilul se dă fără măsură ori cuprindere, chipul în care el se înfățișează este o apariție ne-spusă, transcendența departelui care amuțește, provocând "jubilația odihnirii", "bucuria fără margini a descoperirii", "adorație fără cuvânt". Imaginea e smulsă din natura ei mundană, silită să-și părăsească definiția, reflectarea nemijlocită a lucrurilor, răpită și înălțată la finalitatea ei absolută, la "starea transnaturală" (Maurice Blondel). Ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucruri, ea aproape că dispare, se șterge în nevăzutul distanței străbătute. În fața ei nimic de văzut de natura unui fenomen care ar cere privirea. Vederea limpezită nu strălucește pe fața avidă să privească; ea înaintează des-figurându-se, așa cum cuvintele se răstălmăcesc amuțind. Vederea însăși se pune în față, își creează o mereu altă față care, la rându-i, se răs-față în vederea care o consumă. Aruncată înainte de vederea care îi deschide calea, fața nu e figura ci chemarea. Fața cheamă vederea, îi stă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
22 iunie La recepție ne așteaptă o telegramă de la minister. Gård e deja în picioare și îi face scandal recepționerului că a lăsat telegrama să ne aștepte. Contramandare de la Stockholm, achiziția nu mai e de actualitate. În primul moment Gård amuțește, apoi izbucnește, încearcă să mă bată pe umăr. Nu-i nicio pagubă, e în avantajul nostru că nu s-a semnat contractul cu Haller & Ziegler sau cu Maitland. Mă roagă să iau legătura cu Stockholmul și să confirm primirea, împrumută
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
La purcei cal. a III-a reducere 15 cor. la bucată. Din cauza ofertei mai sărace și a cererii mărite, stocul a fost insuficient în săptămâna curentă, drept care prețul a crescut cu 1 cor./ kg. 6 iulie Știre de sezon: "A amuțit Big Ben. Big Ben, renumitul orologiu al parlamentului britanic și-a pierdut vocea miercurea trecută". "Nostim", ar zice Johan. S-a dovedit că cineva lipise cu gumă de mestecat un creion chiar în punctul unde clopotul face contact cu ciocănelul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de cinci stele. În spate se află fostul sat olimpic. Închid ochii și le revăd pe Lia Manoliu (58,28 m) și Viorica Viscopoleanu (6,28 m) câștigând aurul în ’68. Și-l mai văd pe Bob Beamon plutind și amuțind planeta preț de 8,90 m! Mă revăd citind cronicile sportive ale unor Petre Gațu, Ioan Chirilă, Emanuel Valeriu ori Radu Urziceanu. Dar mi-e imposibil să mă imaginez cu aproape patru decenii în urmă, terminând o altă tabletă semnată
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
e un prieten al învățătorului tău și cântă la fel de bine la pian ca el la vioară. Unde e mama? Fetița scutură viguros, de sus în jos și de jos în sus, mâna locotenentului: "Ai venit cu calul?" Șeful de gară amuți: "Vă cunoașteți?" Luându-și micul aer de independență pe care locotenentul i-l știa, fetița nu ținu seama de ultima întrebare a tatălui ei: "Mama e la bucătărie cu Lillișu, fac un cozonac pentru mâine." Și nu putem să-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
umblat în toate camerele; au făcut percheziție prin toate colțurile; unul dintre ei a spus că Serghei, fratele meu, va fi strămutat din meleagurile basarabene și a pus o hârtie pe masă. Mama a suferit un șoc, a înlemnit, a amuțit. Nu a putut vorbi nimic. L-au înșfăcat și au plecat cu el. A doua zi, împreună cu o altă fată, m-am dus la depou unde era un șir enorm de vagoane de marfă, pline de oameni; se auzeau plânsete
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
care rezultă strânsa legătură dintre om și carte, soarta omului dependentă de soarta cărții. Scrii o carte pentru că nu l-ai găsit pe Dumnezeu sau îl cauți pentru că deja l-ai găsit și vrei să-l regăsești și regăsindu-l amuțești..., spune cărturarul, Și ieșenii, în istoria lor, au fost adesea uitați și doar credința și toleranța lor, spiritul și cărțile lor le-au fost salvarea. Dintotdeauna, cartea și-a jucat rostul și rolul la granița dintre istorie și cultură, dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
auzit și de cei din afara spațiului unde eram, pe Dan Darabă (Dan lucra în cadrul Ministerului de Interne): ”Dane, ce-ai spune tu dacă l-ai vedea pe tovarășul Nicolae, pe o masă, aici, cu mâinile pe piept?” Noi toți am amuțit, iar Dan s-a făcut stacojiu. Îl avertizează pe Boho (așa îi spuneam noi lui Niki Bohosievici) să nu mai vorbească astfel, pentru că va trebui să raporteze undeva cele auzite. Boho însă nu se astâmpără și cu glas tare, repetă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mari și eram ca de pus în poză. Deodată ușa s-a deschis și o liniște profundă s-a așternut peste întreaga încăpere. Bună ziua copii! Bine ați venit la școală! Noi ne-am ridicat fără zgomot în picioare și-am amuțit. Era doamna învățătoare. Am urmărit-o cu mare atenție. S-a dus la catedră, s-a prezentat și apoi ne a spus: Voi mă cunoașteți pe mine, acum trebuie să vă cunosc și eu pe voi. De aceea vă voi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înceapă programul. Învățătoarea mea s-a apropiat de mine și mi-a zis: Du-te tu, prima și recită așa cum știi tu de frumos! M-am dus lângă monument și-o liniște s-a instalat în toată curtea. Parcă a amuțit și vântulețul care adia lin printre crengi. Și-am început cu glas abia auzit: "Scrisoarea unei fetițe", recitând cu patos versurile: "Tăticule, îți scriu scrisoarea asta Ca să n-o vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am amuțit. Am observat cum cerul se dogorea, ca de bătaia unei flăcări. O pulbere fină de aur se ridica din spatele merilor și se împrăștia în sus. Câțiva nori, ce pluteau în albastrul cerului, au prins a se rumeni pe margini. M-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la paginile destinate cronicii literare, ca să văd despre cine mai scrie Petru Poantă sau Ion Pop. Critica literară avea, pe atunci, o mare greutate. Sigur, vocile lui Nicolae Manolescu, a lui G. Grigurcu și a unui Eugen Simion n-au amuțit. Un critic exigent și rafinat ca Alexandru Cistelecan continuă să-și publice cronicile și recenziile fără întrerupere. Dar e evident că instituția cronicii literare nu e la fel de importantă ca în anii 80. E cert că voci critice puternice sunt și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]