1,257 matches
-
își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru. După ce bătu ultimul cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
datorat terorii estetice a pictorului secretar sau pur și simplu plictiselii de a mai tot copia ce-au făcut alde Braque sau Picasso). Invitat, în una din seri, la unul din vollarzii Iașului, am descoperit în colecția acestuia, nu fără amuzată "nostalgie", portretul pictorului secretar. Lucrat, atunci, în cea mai indubitabilă manieră cubistă. De cine? Ați ghicit: de unul din pictorii stigmatizați. Azi, adept notoriu al rotundurilor. 21 mai Deasupra lanului de porumb cele două turnuri gotice. Merg, merg, turnurile rămîn
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Corneliu Vadim Tudor și... și... Nicolae Manolescu. Distinsul critic literar era, desigur, pata de culoare pe care, nu ne îndoim, pînă și Nelson Mandela a sesizat-o. 11 august În chiar ziua în care apărea în Monitorul textul meu despre amuzata paralelă Andrei Pleșu Mircea Crișan, aflîndu-mă pe bulevardul din Sinaia, văd pe trotuarul opus un ins corpolent făcînd notă frapant-diferită de restul pietonilor: mai întîi, pălăria, ceva între sombrero și canotieră, apoi toate celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-a mă părăsi. Nu, nu vreau. Și, ca să-i ofer argumentul decisivei autenticități, mă trezesc spunîndu-i: sînt Val Gheorghiu, domnule Pleșu, chiar azi a apărut în Monitorul, la Iași, un text de-al meu despre dumneavoastră: o paralelă, doar amuzată, se înțelege, între dumneavoastră și... Nu mai spun și cine, pentru că Andrei Pleșu a și plecat. Îl mai pot auzi: Fii serios, domnule, ești dumneata Val Gheorghiu cum sînt eu... Și ar fi vrut să spună... Mircea Crișan, dar... În dreptul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
A-nvățat bine româna, doar cît a stat pe-aici de cîteva ori. Știe tot despre România. Spion? Și ce? La rîndu-ne, dăm tot din noi, spune fiecare ce știe despre Olanda. Cînd îi pomenesc de Butelia de Leida, rîde amuzat: în orașul Leida domină proștii. Și o fixează pe doamna de vizavi, o momîie smochinită, foarte elegantă, care nu intră-n vorbă. Mută. Cineva zice, în replică: la noi, la Caracal s-a răsturnat căruța cu proști. Relațiile româno-olandeze, par
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
70. Deși aș fi dorit atît de mult să-l salut pe marele pictor, să-l revăd, mi-am dat seama că mă evită, concentrîndu-se, ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi dorit atît de mult să-l salut pe marele pictor, să-l revăd, mi-am dat seama că mă evită, concentrîndu-se, ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială și l-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i roagă și pe ceilalți din grup să-l încadreze. Japonezul retrocedează copilul și face temenele de mulțumire. Pînă aici totu-i perfect și consumat, nu-i așa, într-o lume civilizată: cu japonezii permițîndu-și gesturi vivant-extravagante, cu țiganii înțelegîndu-i amuzați. Cînd însă cei doi străini vor să se desprindă, țigăncile, văzînd că nu obțin nimic, tabără pe ei, gata să le înșfece sculele ultramoderne. Dar chiar și după ce asiaticii se arată galantoni, țigăncile îi sufocă. Speriați, japonezii uită de drăgălășenia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dată, de Raisa. N-o fi arătat ea chiar ca o țarină, dar... oricît. Gorbaciovistul Gorbaciov putea, oricum, ieși cu ea în lume. Chiar și la Casa Albă. Întrebată însă ce părere are despre invitata sa, doamna Regan răspunse aparent amuzată: vorbește, vorbește, vorbește. Raisa compensa, nu-i așa, muțenia ignară a primitivelor ei predecesoare. În contextul, nu de ieri-de azi, al exacerbatului feminism occidental, replica unei Simone de Beauvoir. De altfel, ea însăși practicantă a relațiilor libere cu bărbații, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amicul cu ochi albaștri: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înseși, stilistic vorbind, eticheta homosexuală. Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului pe care, la rîndu-mi, i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ultim ("artisticul" produs) e un coșcogea calup, numai bun să ajungă rapid în... Bienala de la Veneția. Unde și ajunge multiplicat conferind imensei săli César un aer de lume nebună. Nu neapărat de legat în cearșafuri albe, ba, dimpotrivă, asumîndu-și chiar amuzată noua-i condiție. Volubilitatea gestuală a sculptorului în momentul celui mai simandicos vernisaj al lumii moderne are în ea ceva din comportamentul dubios-distractiv al proaspătului internat. Ăsta pare a fi monstruos esențializat și traseul artei mondiale în vogă acum. Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
filmul după viața englezoaicei de geniu avea deja un palmares excepțional, cu Oscar, cu BAFTA, cu Globul de Aur, cu teribilul trio Judy Dench, Jim Broadbent, Kate Winslet, ce mai!, era de văzut. A, după primul Bartender's, se sărutaseră amuzați: adică, gata, nu mai vorbim, urmărim, da? Da. Ce poveste dureroasă! Ființa care trăise spectaculos de vital, se bucurase din plin de viață liberă (și libertină) dăduse romane capitale, Castelul de nisip, Clopotul, Timpul îngerilor, Marea, Discipolul, predase filozofie la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apar, fiecare în parte, devitalizate. Cele mai puține șanse de întîlnire rămîn picturii cu literatura. Sînt naturi atît de diferite, încît nici cel mai eficient comper nu va nutri speranța unei adevărate logodne. Dacă ar fi să ne oprim, ușor amuzați, la fraza lui Ortega y Gasset: Istoricul artei trebuie să urmeze alte metode decît istoricul literar și cel al gîndirii. Trebuie să ne vorbească despre oameni care nu vorbesc. A fi pictor înseamnă a te hotărî la muțenie, atunci am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Yves Saint-Laurent, Cacharel, Nina Ricci, Sisley, Clarins, Boss. Seara, înainte de culcare, tălpile mocasinilor emană parfumurile voalurilor și reverelor gata de bal. Văzîndu-mi desenele cu copaci de pe Loara, C., amuzat-colegial: Și cine știe că nu-s de pe Bahlui! Îl asigur, la fel de amuzat, la fel de colegial: Eu știu că-s de pe Loara. Și e suficient. Nimic din politețea ce-l fascina, acum o sută cincizeci de ani, pe Heine (Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făceam, 1979, portretul imprevizibilului meu prieten Nicolae Turtureanu. Ce și-l așezase pe ultima copertă a volumului său Pentru cine exist. Pentru asta. 19 aprilie Întrebată provocator amuzat cum s-a simțit în comunism, septuagenara Nora Iuga a răspuns generic amuzat că a existat 2 Mai. Scurt. Comunismul adică nici nu a existat pentru cei tineri și frumoși (și mai puțin frumoși), care, vară de vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a lămuri pe cei înțeleniți în neștiință. Și, totodată, de a tâlcui întâmplările pe care se apucă să le depene. Copilăria, cu ingenuitățile și șăgălniciile ei, este evocată în volumul Zori de iulie (1912) cu un surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului, Hotărâre nestrămutată). Într-o seamă de „copii după natură” sunt surprinse, apoi, alte imagini, întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă un gestionar de pulpe... Mona: (amuzată) Și pe mine în ce dilemă vrei să mă cocoți? Octav: Păi crezi că nu-i destul că ești cocoțată în mine...! Ce încurcătură, mai mare vrei? Mona, aș vrea să-ți spun că... îmi pare bine că ești... că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
manifestând o oarecare neliniște. Un psiholog stagiar face primul exercițiul de expunere. Ea roșește, se arată a fi stânjenită, dar în timpul debriefing-ului povestește: „Era jenant, dar jena dispare, în final”. Isabelle a reușit să observe reacțiile mai degrabă binevoitoare și amuzate ale pasagerilor care, după câteva momente, revin la preocupările lor (citesc, vorbesc, somnolează) și nu mai acordă nici o atenție evenimentului. Ea însăși efectuează de patru ori exercițiul, în patru vagoane diferite. In timpul ultimei expuneri, ei îi face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un oraș necunoscut. Zăpada abundentă i se lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva replici amuzate, schimbate de cele trei femei înainte de a încremeni în fața fotografului... Da, intens, pe deplin, trăiam timpul lor! Efectul prezenței mele în dimineața aceea de toamnă, alături de ele, a fost atât de puternic, încât m-am smuls din lumina ei, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o vînd la licitație la Sotheby cu un profit uriaș, și toată lumea va zice ce geniu vizionar sînt... — Serios? spune Luke. Nu, nu mi-a zis. Bine, mersi. Pune telefonul În furcă și se Întoarce spre mine cu o expresie amuzată. — Becky, era Giles, de la agenția imobiliară. Se pare că la Începutul săptămînii ați avut o discuție lungă. Ce anume i-ai spus? Rahat. Eram sigură că nu scap așa ușor. Ar trebui să-mi fac o listă cu subiectele delicate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă și văd pe stadion, În anul 2030 sau cam pe-acolo, intervievată de Sue Barker, spunîndu-i cum am știut eu că pruncul meu e sortit unui destin măreț, chiar de pe vremea cînd se afla În pîntec. Luke pare ușor amuzat. — Becky... da’ de unde și pînă unde? Ce te face să crezi că ăsta mic o să ia aurul olimpic? — E posibil! De ce să nu-l ia? Trebuie să crezi În copiii tăi, Luke. — A. Corect, Încuviințează Luke și lasă ziarul jos
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
știu - te interesează vreun pic? Simt că mă sufoc. Dacă mă interesează? Mă interesează să fiu machiată, să port haine de firmă și să apar În Vogue... mă interesează vreun pic? — Cred că e un da, spune Luke, privindu-mă amuzat. — Perfect! Venetia Îl atinge ușor pe mînă. — Lăsați totul În seama mea. Mă ocup eu de toate. Rebecca Brandon 37 Maida Vale Mansions Maida Vale Londra NW6 OYF 31 august 2003 Dragă Fabia, Voiam doar să-ți spun cît de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]