1,733,188 matches
-
casele de piatră" au fost construite cu șapte ani înainte de a face obiectul darului de nuntă și de a intra în patrimoniul lui Ștefan, al acestui diplomat subtil și scriitor cu un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca momentul, altfel destul de rar, pentru că nu sînt multe monumentele pe care cei trei sute de ani le prind în picioare pe aceste meleaguri, Muzeul Satului și Centrul Cultural Palatele
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
înainte de a face obiectul darului de nuntă și de a intra în patrimoniul lui Ștefan, al acestui diplomat subtil și scriitor cu un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca momentul, altfel destul de rar, pentru că nu sînt multe monumentele pe care cei trei sute de ani le prind în picioare pe aceste meleaguri, Muzeul Satului și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești au organizat la Mogoșoaia un eveniment unic, o
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
subtil și scriitor cu un rafinat simț liric, adică în 1702, în acest an, adică în 2002, ele împlinesc exact trei sute de ani. Pentru a marca momentul, altfel destul de rar, pentru că nu sînt multe monumentele pe care cei trei sute de ani le prind în picioare pe aceste meleaguri, Muzeul Satului și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești au organizat la Mogoșoaia un eveniment unic, o expoziție-eseu pe tema zestrei. Cercetătorii Aurelia Tudor de la Muzeul Satului și Doina Mândru, directorul Centrului Cultural..., alături de cel
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
atunci? De ce se sfiește să atace frontal? Cristian Preda pune mișcările de învăluire ale șefului de cabinet pe seama tinereții acestuia. O fi dl Năstase tănâr, dar nu e chiar imberb: dacă nu mă înșel, în 2004 va avea 54 de ani. Peste un mandat, în 2008, ar ajunge la 58, iar dacă nu cădem în dictatură, s-ar putea retrage frumușel la pensie în 2012, când, la 62 de ani, va avea timp suficient să-și admire colecția de tablouri. În
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
imberb: dacă nu mă înșel, în 2004 va avea 54 de ani. Peste un mandat, în 2008, ar ajunge la 58, iar dacă nu cădem în dictatură, s-ar putea retrage frumușel la pensie în 2012, când, la 62 de ani, va avea timp suficient să-și admire colecția de tablouri. În opinia mea, Năstase voia să afle în ce măsură se poate baza pe sprijinul lui Iliescu. Popor îmbătrânit, conservator, inamic al experimentelor, românii acceptă cu greu schimbarea. Iar când o acceptă
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
putea convinge pe români că soluția viitorului e monarhia (după ce, în prealabil, ar convinge membrii Casei Regale că Ion Iliescu ar fi șeful ideal al unui guvern cu puteri nelimitate). Să nu-mi spuneți că e absurd, pentru că de doisprezece ani încoace în România nu s-au împlinit decât profețiile absurde! Dacă soluția monarhic-iliesciană nu vă surâde, există încă una, la fel de avantajoasă pentru Iliescu și de catastrofă pentru Năstase: pur și simplu, desființarea instituției prezidențiale. Tot prin modificarea Constituției, și tot
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
fundamentaliștii islamici, pentru cartea sa, Versetele Satanice. Carte considerată a fi un sacrilegiu, o insultă adusă religiei musulmane. Condamnare care l-a făcut pe autorul de origine indiană să se refugieze sau, mai bine zis, să se ascundă în Anglia. Ani de zile a dăinuit crunta amenințare cu moartea și atenta păzire a autorului, în timp ce operele lui cucereau întreaga Europă și cele mai înalte distincții: "Booker Prize" și "Booker of Booker" pentru romanele Grimus și Midnight's Children (Copiii din Miez
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
romanul Shame (Rușinea, tradus și în limba română), "Writers'Guild Award" pentru Haronn and the Sea of Stories, "EU's Aristeion Prize for Literature", pentru The Moor's Last Sigh. în 1989, Rushdie a primit în Germania distincția de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a acordat înalta distincție de "Comandor al Ordinului Artelor și Literelor". Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi. Romanul Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 și aflat în traducere la
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
primit în Germania distincția de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a acordat înalta distincție de "Comandor al Ordinului Artelor și Literelor". Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi. Romanul Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 și aflat în traducere la Editura Polirom, este țesut, ca și celelalte romane ale sale, pe fundalul fascinant al filozofiei și mitologiei orientale, hinduse, cu largi incursiuni în magia folclorului indian, în vraja Orientului. Pe acest fundal de O
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
al Doilea Război Mondial, de un indian cu vorbă dulce, un avocat - cum de ajunsese acesta pînă acolo? Indienii se răspîndesc pretutindeni - nu-i așa? Ca nisipul - care s-a căsătorit cu ea. I-a făcut trei fete în trei ani (Nissa, născută în ziua debarcării în Normandia, era cea mijlocie), apoi a ajuns la gherlă pentru fraude în meserie, a fost eliminat din barou, a ieșit din pușcărie după Nagasaki, a anunțat-o pe nevastă-sa că și-a schimbat
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
fetițe în casa lui modestă, și niciodată nu a făcut vreo deosebire între copiii ei și copiii lui, niciodată nu a făcut vreo aluzie la pielea lor tuciurie, le-a dat fetelor numele lui (astfel încît, la vîrsta de trei ani, Nissa Shetty a devenit Nissy Poe), a trudit din greu ca să aducă ceva de pus pe masă sau cîte ceva de îmbrăcat, și nu a cerut de la Hellen nimic în schimb decît munca obișnuită a femeii și făgăduiala că nu
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Nu departe de baracă, în sus, spre Redwater Creek, se găsea o depresiune împădurită, numită Jefferson Lick. Potrivit unei legende locale, acolo trăia un soi de centaur, scăpat dintr-un circ ambulant canadian, o vietate turbată și primejdioasă din pricina tuturor anilor petrecuți într-o cușcă, biciuit și lihnit de foame, pentru desfătarea spectatorilor. țapul monstru din Jefferson Lick era bau-baul orașului, folosit pentru a speria copiii neascultători și, la balul mascat anual din timpul Tîrgului de Primăvară, apăreau întotdeauna și cîte
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
se găseau la o distanță prudentă de Nissy Poe, își luau curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
primejdioși. Poate că o privire de respect. Dar după cinci minute, șeriful Henry și-a dat seama că ar fi fost foarte greu pentru un copil să săvîrșească asemenea grozăvie, să-și spînzure mama, ce dracu' nu avea decît zece ani. Nu a fost un caz prea greu de rezolvat, o femeie nebună pe care a apucat-o amocul, o femeie trupeșă și chipeșă, încă destul de bună pentru ca un bărbat s-o strîngă în brațe și s-o consoleze; păcat, mare
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările în fantastic sau metarealitate din anii '90.
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările în fantastic sau metarealitate din anii '90.
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
Miruna Barbu În mod obișnuit toamna reprezenta sezonul celor cîteva filme mai deosebite dintr-un întreg an; în lunile septembrie și octombrie distribuitorii de filme își disputau sălile de cinema cu înverșunare pentru a-și plasa cît mai bine peliculele considerate succese al box-office-ului internațional. Astfel încît așteptările noastre, odată vacanța mare încheiată, se ridicau pentru ceva
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
se derulează însă o poveste oarecare, cu episoade previzibile lipsite de orice tensiune psihologică potrivită altminteri subiectului abordat. Deznodămîntul, în mod deosebit, pare lipsit de orice noimă - soțul înșelat vizitează pe amantul soției, are cu acesta o conversație incredibilă ("Cîți ani ai?", "Și cum vă merge?" ș.a.m.d.), i se face rău, îl omoară pe tînăr din două mișcări repetînd obsesiv - "mă simt rău". în fond, însă, nu faptele ca atare ne deranjează, ci modul în care filmul dobîndește prin
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
este "ca un copil; este liber" prea liber. Nu este un manipulator, îi place doar să se joace". Să mai amintim că Richard Gere și Diane Lane (soții Sumner din film) s-au mai întîlnit pe platourile de filmare cu ani în urmă în The Cotton Club (regia Francis Ford Coppola) ceea ce acum i-a ajutat să construiască pe ecran o bună relație ca doi oameni ce trăiesc împreună de 11 ani, care "au ajuns într-o situație foarte comodă de
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
s-au mai întîlnit pe platourile de filmare cu ani în urmă în The Cotton Club (regia Francis Ford Coppola) ceea ce acum i-a ajutat să construiască pe ecran o bună relație ca doi oameni ce trăiesc împreună de 11 ani, care "au ajuns într-o situație foarte comodă de care sînt mulțumiți, dar care nu le mai îmbunătățește relația". Trebuie să amintim și faptul că filmul își are punctul de pornire în pelicula regizorului francez Claude Chabrol La Femme Infidèle
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
vă dezvălui de la bun Început că e vorba despre un parfum. Parfumul unei femei...(Știu, mărturisirea asta duce cu gândul tot la un film. Numai că... Deși, naiba știe...) Oricum, nu era un parfum oarecare... Când am Întâlnit-o, cu ani În urmă, la o conferință de presă, În Macedonia, habar n-aveam că există un parfum care se numește la fel ca filmul acela. Ea s-a apropiat de mine, surâzătoare, și mi-a Întins lista cu Întrebările ei, În
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
mai pot suna, dar ea stă foarte puțin În redacție. Totuși, cine știe, poate voi avea norocul să o găsesc odată acolo. (Pe vremea aceea nu se auzise de Internet, și, firește, nici de Google. Așa că...) ... Și vreme de câțiva ani am sunat, din când În când, la redacție. Fără succes. Mi-a trecut prin cap și ideea că i-aș putea scrie. Apoi am renunțat. La urma urmei ce i-aș fi putut spune? Într-o primăvară, eram la Brno
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
dreapta fără ca, automat, să te identifici cu toate celelalte verigi ale acestui lanț de deducții. Exemplul său este Mussolini care, într-o primă fază nu avea nici un fel de simpatie pentru Hitler, detesta sincer nazismul și, cel puțin pînă în anul 1938, nu a dat de înțeles că ar nutri convingeri antisemite. O altă victimă a "identificării în lanț" este Martin Heidegger, acuzat - pe nedrept, crede Theodor Cazaban - de antisemitism. Or, "Heidegger a fost înscris în partidul nazist, dar pe alte
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
pro domo. Este mai degrabă confesiunea unui om care nu mai are nimic de cîștigat sau de pierdut și care dorește să contribuie la punerea lucrurilor într-o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își recunoaște propriile naivități și erori, dar nu iartă nici tendința tot mai prezentă astăzi, de
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
legionare, cochetăria cu marxismul, diaspora română din Franța, marile dezbateri de idei din societatea franceză postbelică, Eminescu, relația cu Dumnezeu, barbaria "omului de la Slobozia" (cel care i-a scris lui Corneliu Coposu: "Domnule Coposu, dacă ați venit în țară după ani de trai fericit (culmea cinismului pentru cine cunoaște, cît de cît biografia lui Coposu), nu ne destabilizați cu bugetul ce-l dețineți" sau, mai rău, " Tu ai stat la dragoste cu Doina Cornea, acum vii în țară și deliberalizezi țara
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]