7,050 matches
-
legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245) și imaginea Glykon-ului de la Histria - șarpe fantastic cu cap semiovin-semiantropoid, cu trupul încolăcit sinuos, în forma unui „ghem” labirintic. Analogia dintre Minotaur și Dragon (amândoi monștri htonieni, hibrizi, distructivi și antropofagi) a condus la reprezentarea drago- nului în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cadmos) și sfinți creștini (Sf. Silvestru, Sf. Marcel etc.) răpun nu numai dragoni, dar și tauri fabuloși (50), sau răpun dragoni tauromorfi : Ghilgameș pe Huwawa (92, pp. 235 și urm.), Heracles pe Ahelaos, Sf. Martha pe Tarasque (93). Dar principalele analogii dintre cele două structuri legendare se referă la motivele care le compun. Legarea monstrului, aducerea „în cetate” și sacrificarea lui sunt, așa cum am văzut, motive comune, generate de aceeași mentalitate mitică. Dar dacă analogia este atât de evidentă, atunci este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Martha pe Tarasque (93). Dar principalele analogii dintre cele două structuri legendare se referă la motivele care le compun. Legarea monstrului, aducerea „în cetate” și sacrificarea lui sunt, așa cum am văzut, motive comune, generate de aceeași mentalitate mitică. Dar dacă analogia este atât de evidentă, atunci este posibil ca Ariadna să fi avut inițial (așa cum are Medeea în legenda lui Iason sau fecioara în legenda Sfântului Gheorghe) un rol mai activ în „legarea” monstrului. Unele reminiscențe ale acestui rol prezumtiv par
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ață. Atunci Brain prinse în mână ghemul, care i se lipi de palmă. Capătul aței era în mâna reginei, așa că ea îl trase pe Brain la țărm cu tot cu luntrea lui” (51, p. 381). în final, voi observa și schița doar analogia (în unele privințe, chiar identitatea) dintre cuplurile legendare Tezeu-Minotaur și Oedip-Sfinx. Între Tezeu și Minotaur se află Labirintul, între Oedip și Sfinx se află Enigma. Dezorientarea lui Tezeu în fața răspântiilor Labirintului (în limba engleză maze = „labirint”, dar și „dezorientare”), din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
perfidie - nu mai puțin terifiante și ucigătoare (gr. sphiggx = „care apasă, strânge, strangulează”). Ca urmare, armele celor doi eroi vor trebui să difere : securea la Tezeu și logos-ul la Oedip. De fapt, sunt două ipostaze ale armei Demiurgului. Constatarea analogiei dintre cele două legende se dovedește a fi legitimă nu numai dacă le „citim” dintr-o perspectivă mito- logică (mitul cosmogenezei), ci și dintr-una ritologică (ritul inițierii și învestirii regale). Astfel, datorită răpunerii „fără arme” a Mino- taurului, Tezeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Eliade se întreba dacă astfel de practici pot fi calificate drept „șamanice” (31). Dar, după cum tot el a arătat-o, șamanii își provocau transe extatice similare prin ingerarea unor (extracte din) plante cu efecte halucinogene (43). Se poate, oare, prin analogie, considera că incantatores moldoveni, descriși de Bandinus, foloseau și ei astfel de mijloace ? Mircea Eliade a preluat soluția comodă a șamanologului ungur Vilmos Diószegy, conform căruia aceștia ar fi făcut parte dintr-o colectivitate etnică maghiară (ceangăi) cu origini asiatice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fumigații de cânepă anume în cadrul riturilor funerare (cf. Herodot, Istorii, IV, 75). Mircea Eliade credea că aceste obiceiuri rituale sunt analoage practicilor șamanului, care - narcotizat cu fum de cânepă - conduce sufletul mortului în lumea de dincolo (43, p. 395). Dacă analogia mea este corectă, atunci semințele de cânepă și cele de mac - folosite la unele preparate rituale pentru pomenirea morților - s-ar putea să aibă menirea de a „narcotiza” simbolic spiritele păzitoare ale lumii de dincolo, de a deschide „vămile” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Note ..................................................... ...................................... 288 V. Labirintul. Un monstru arhitectonic 1. Ordine și Haos ....................................... 305 2. Ghem și Labirint ..................................................... ....................... 310 3. Dedal și Ariadna ..................................................... ....................... 313 4. „Legarea” Minotaurului ..................................................... ................. 318 5. Răpunerea monstrului. Schiță de tipologie ................................................... 335 6. Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică ................................................... 342 . Analogii mito-simbolice ..................................................... ................. 359 Note ..................................................... ...................................... 363 VI. Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale 1. Homo ludens - Homo magus ................ 375 2. Decapitarea rituală ..................................................... .................... 382 3. De la sacrificii umane la ofrande alimentare ................................................ 390 4. Meteorologia magică a cărămidarilor ..................................................... .... 393 5. Omul, partenerul zeului ..................................................... ................ 396 6. Demonologie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mijloacele ce le 'ntrebuințează pentru a se urca, tot astfel ni se descrie că s-au petrecut lucrurile în Egipet. Din cîteși patru unghiurile lumii curgeau baroni și conți ruinați, roind ca fluturii în strălucirea seraiului chedivilor și având atâta analogie cu suita de numiri sunătoare a regelui Stroussberg. Un popor de feneanți, recrutat din toate națiile Europei, s-a grămădit pe umerii acelui sărac și nefericit felah și Alexandria însăși, având la începutul secolului și sub Mehmed-Ali abia 30 000
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a Franței și nu e foaie de orice nuanță, fie republicană, fie monarhică, care să nu recunoască că niciodată țara n-a fost politicește mai paralizată în afară decât în vremea de-acum. Și la noi starea de lucruri prezintă analogii, deși, se 'nțelege, treapta noastră de cultură nu se poate compara cu cea franceză, încît ceea ce acolo e ridicol și neînsemnat, la noi e grotesc și scârbos. Și la noi nulitate demagogică suplantează nulitatate; dar ceea ce în Franța e încă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
necesitate ca ei să fie anexați la Grecia. Gazete însă cari combat un raport ce nu există, a unei misiuni ce n-a fost trimisă, luând de sprijin fantaziile etnocratice ale d-lui Paparigopolu în locul adevărului etnologic aievea și făcând analogii filologice din lună dovedesc pe de o parte o deplină ignoranță în materia ce-o tratează, pe de alta că o rea cauză susțin daca, în favorul ei, au nevoie de-a înainta neadevăruri. [11 august 1882] [""ROMÎNUL" ȘI "NAȚIUNEA
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
GAZETA GENERALĂ" (PRONUMITĂ DE AUGSBURG)... "] "Gazeta generală" (pronumită de Augsburg), cunoscută pentru nepărtinirea ei, primește din Ungaria o dare de seamă mai lungă asupra "cestiunii izraelite" care merită a fi reprodusă, de vreme ce situația economică, astfel precum se descrie, prezintă multe analogii cu cea din Moldova. În orice caz, după atâtea denigrări repetate de Alianța izraelită și de presa apuseană, care-n mare parte e 'n mâni evreiești, începe a se face lumină și în această cestiune. Știm prea bine că există
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin aceea că se impune, ci, daca e cu putință, prin atitudine liniștită și modestă. ............................................................................................................... Am afirmat adeseori că roșii sunt în cea mai mare parte străini de origine. Descrierea de mai sus ne dă ocazia de-a face o analogie, justă după cum ni se pare. Și ei au fost liberali la 1848, în scris și în vorbă, și ei încearcă a crea un fel de aureolă de martiriu și de vitejii cari n-au existat nicicând în favorul membrilor partidului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
C. A. Rosetti și ai săi au fost un "ferment activ de discompunere națională" daca aplicăm dictonul lui Mommsen. În adevăr, un ferment atât de activ încît din toată țara veche, din datini, biserică, legi n-a rămas nici urmă. Analogia între roșii Țării Românești și liberalii semiți ai Austriei e mare în multe puncte. E o idee pe care adesea am repetat-o, că liberalismul la noi e de origine străină, că a fost manifestarea invidiei elementelor imigrate în contra claselor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știrea că prezidentul Senatului nostru și-ar fi dat demisia. Bietele foi! În adevăr, lucru miraculos, prințul Dimitrie Ghica își dăduse demisia, fără să fie cea mai mică perspectivă de cădere a cabinetului Brătianu, încît lumea, deprinsă a judeca în analogie, credea aproape că d. Brătianu trebuia să fi pățit ceva pe neașteptate, trebuia să fi căzut în dizgrație pentru ca prințul să se grăbească a-l părăsi ca pe o corabie ce arde. De astă dată ne-am înșelat însă. Prințul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi de dorit să nu se primească decât amendată, și anume: că faptul trebuie caracterizat de justiția statului căruia i se cere estradarea, rezervă relevată și de Franța în ocazii analoge. N-am dori ca prin interpretări subtile, prin analogii etc. să se nimicească dreptul de azil de care se bucură refugiații politici în țările noastre. Toate tocmelele țării acesteia sunt prea slabe pentru ca-ntr-o zi să n-avem poate noi înșine nevoie de dreptul de azil al străinătății
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
II). Unde în vremurile lui Thomas, cel de-al treilea Viconte, îl condusesem în calitate de paj la Isabella (cap. III). Timpul prezent din titlul capitolului II contrazice teza mea, însă probabil poate fi explicat ca un fenomen al perseverenței și al analogiei: toate celelalte titluri-propoziție ale romanului sînt referențiale și, prin urmare, sînt la timpul prezent, în acord cu teza mea. Cuvîntul "Unde" de la începutul titlului capitolului III este și mai surprinzător. Din moment ce locul la care se referă poate fi dedus doar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu era formulată în relație cu David Copperfield sau Heinrich Lee (Heinrich cel Verde), ci cu naratorul la persoana întîi al romanului Moby Dick, în care este, de fapt, vizibilă o tendință către auctorializarea rolului narator. Astfel, Kayser nu admite analogia dintre naratorul la persoana întîi și "bunicul care îi povestește nepotului despre tinerețea sa", analogie care este evidentă pentru majoritatea cititorilor romanelor la persoana întîi: "Nu trecem cu vederea faptul că Thomas Mann învîrte fire scurte între Krull care este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu naratorul la persoana întîi al romanului Moby Dick, în care este, de fapt, vizibilă o tendință către auctorializarea rolului narator. Astfel, Kayser nu admite analogia dintre naratorul la persoana întîi și "bunicul care îi povestește nepotului despre tinerețea sa", analogie care este evidentă pentru majoritatea cititorilor romanelor la persoana întîi: "Nu trecem cu vederea faptul că Thomas Mann învîrte fire scurte între Krull care este narat și Krull care narează [...], însă nici măcar aici nu putem vorbi despre o categorie a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de lingvistica textului, conceptele contrastive "etic" și "emic" au fost deja folosite de către Roland Harweg 387 pentru a analiza începuturile narative pronominale precum cele studiate în secțiunea anterioară. Acești termeni au fost utilizați prima dată de către Kenneth L. Pike388 în analogie cu termenii "fonetic" și "fonemic". Potrivit lui Harweg, "începuturile etice" sînt cele "care de abia dacă sînt determinate "extern", extralingvistic, și nu structural. Pe de altă parte, "începuturile emice" sînt acelea care sînt determinate intern și structural"389. Harweg citează începutul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanul Pamela al lui Richardson, de exemplu, se extinde de la o săptămînă despre care eroina oferă o relatare condensată, la "descrierea spontană" a acelor momente critice în care condeiul său înregistrează secundă după secundă avansurile seducătorului și călăului ei486. În analogie cu narațiunile sub formă dialogată din zona continuum-ului auctorial-personal, narațiunea dialogată aflată în zona persoanei întîi a cercului tipologic este localizată aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. Predominanța dialogului este doar un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pentru a desemna ceea ce pînă atunci purtase numele de "fizică socială", evoluția societăților omenești mai făcuse loc unei anchete și cîtorva descoperiri. Formarea unui cuvînt cristalizează pur și simplu conștientizarea unui nou și unic obiect de investigație care "scapă oricărei analogii esențiale" (Canguilhem) cu obiectul științelor deja existente. Nădăjduiesc să-mi împărtășiți convingerea că nici sociologia culturii, nici istoria ideilor, nici științele politice nu pot, în momentul de față, să țină piept bazelor materiale ale universului simbolic. Pentru a justifica acest
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lămurire constă în a substitui invizibilul simplu vizibilului complicat. Fără îndoială, dacă ne ambiționăm să completăm fizica socială a părinților fondatori cu o fizică morală, care tratează la rîndul ei procesele de conștiință colectivă "ca lucruri simple", complexitatea analizelor și analogiilor raționale nu poate decît să se dezvolte progresiv. "Viața spiritului" nu poate avea ca miză aceeași fizică greoaie ca cea a societății, chiar dacă scandalul are o sursă comună (să consideri credința creștină ca un fapt al propagării nu pare mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cotidiene, serviciile rituale decît cele banale, circulația monedelor moștenite decît cea a legumelor și mult mai bine gîndirea societăților decît partea lor fizică". Apropierea noastră de faptele gîndirii a suferit un dezechilibru analog. Așa că se cunosc mai bine rețelele de analogii între cutare sau cutare idee decît locurile de întîlnire și de muncă ale oamenilor cu idei, arhitecturile metafizice decît organizațiile școlare, circulația conceptelor decît cea a cărților, și mult mai bine gîndirea societăților decît societățile de reflecție. Mediologia este, în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puneau alături un grec ilustru și un roman ilustru. Permiteți-mi să încerc un joc de oglinzi între secolul al XVI-lea și secolul XX un fel de "Secole paralele". Mediologii, cum bine știți, fac față la orice, mai puțin analogiei. Cu atît mai rău pentru reputația noastră academică. Pentru un istoric ideografic, care descrie cît mai îndeaproape o epocă, fără a căuta să înțeleagă ce aduce ea nou, practica asocierii la distanță este un joc al spiritului. Pentru un "filosof
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]