2,089 matches
-
observa când trage, încetișor, ușa după el. Se prinse, cu dreapta, de bara scării. Talpa groasă a pantofului pe prima treaptă de dedesubt. O treaptă obișnuită, da, ca la urcare. Căută chibriturile pe care le avea totdeauna la el, focul ancestral, salvarea. Primul băț nu se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pe culoar desluși, în cele din urmă, un bilet lipit pe ușă. Căută, în buzunar, chibriturile. Dominic nu fuma, dar avea totdeauna la el o cutie cu chibrituri. Te poți trezi, cu criza asta deenergie, oricând în nevoie de focul ancestral. O mică foaie de carnet era prinsă în ușa apartamentului cu o pioneză mică, nostimă, chinezească, roșie. Se apropie mai mult, se aplecă să descifreze scrisul mărunt: Plecat în concediu. Anunțuri frecvente de acest tip pe ușile magazinelor, la dispensare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
legende, nimeni nu pomenise de o asemenea stea care se întorcea urmând un drum identic noapte de noapte, și căreia i se alăturară în anii următori multe altele, până ajunseră să formeze o adevărată haită gonind, ce venea să tulbure ancestrala pace a cerurilor. Ce semnificație aveau, n-a putut să afle niciodată. Nici el, nici bătrânul Suilem, tatăl a aproape tuturor sclavilor săi, foarte bătrân - bunicul lui îl cumpărase în Senegal pe când era deja om în toată firea: — Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-i explicase atunci că aceste legi includ posibilitatea de a asasina oamenii în somn cu sânge rece. „Morala este o chestiune de obiceiuri și niciodată nu trebuie să judecăm după propriile noastre criterii faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții...“ își amintea, de parcă n-ar fi trecut anii cuvintele „Marelui Bătrân“ așezat în fotoliu în spatele biroului său enorm, cu mâinile și mânecile sacoului închis la culoare albe de cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce altceva se referă legenda lui «Sesam, deschide-te?»” „Și atunci?” Întrebă Belbo. „Aici să te văd, prietene. Electricitate, radioactivitate, energie atomică, adevăratul inițiat știe că sunt metafore, copertúri superficiale, minciuni convenționale, cel mult succedanee umile ale vreunei alte forțe, ancestrale și uitate, pe care inițiatul o caută și pe care Într-o zi o va cunoaște. Va trebui să vorbim, probabil” - ezită un moment - „despre curenții telurici”. „Ce anume?” Întrebă nu mai știu care dintre noi trei. Agliè păru dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește, a auzit-o. S-a dat el singur de gol, mai încolo, când a repetat ceea ce printase în memorie, întocmai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mereu prezent, e cu tine zilnic și peste tot... Pentru prima dată mă bucur de „indolența” proverbială a poporului din care fac parte : n-o fi dracu’ așa de negru, merge și așa !... Ce liniștitor ! Dar dacă și această înțelepciune ancestrală este pe punctul să cedeze în fața asaltului experților în cultura fricii ? De curînd, o tînără cît se poate de așezată m-a privit ca pe un criminal de drept comun și era cît p aci să-mi răstoarne farfuria în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Istoricul răspunde imediat și firesc : „Nu, e doar istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă : „Să fi fost un reflex ancestral ?”. Istoria ca blestem și/sau ca „reflex ancestral” ? Nimic din ceea ce stă scris mai apoi în carte nu justifică această interpretare, dar cutia Pandorei a fost deschisă, subminînd astfel statutul și menirea istoriei înseși și permițînd publicului să citească totul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă : „Să fi fost un reflex ancestral ?”. Istoria ca blestem și/sau ca „reflex ancestral” ? Nimic din ceea ce stă scris mai apoi în carte nu justifică această interpretare, dar cutia Pandorei a fost deschisă, subminînd astfel statutul și menirea istoriei înseși și permițînd publicului să citească totul în cheia voiosului fatalism cu care s-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-o uit, că ori o uitam, ori nu supraviețuiam. Cred că în acea noapte am visat din nou parcul infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neobservat, ori nimeni n-a auzit niciodată vorbindu-se de el; că nu pericolul ucrainean, ci numai cauze economice profunde și bine determinate ar fi putut determina pe țăranul român bogat, prolific și laborios, să-și cedeze bucata de pământ ancestrală ucrainenilor și că aceste cauze economice nu s-au produs niciodată până în prezent; că o colonizare ucraineană propriu-zisă nu există de fapt decât în extremitatea nordică a Basarabiei, adică pe vechiul teritoriu al fortăreței Hotin, de unde turcii au alungat populația
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut, omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este un titanic avânt metafizic în care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii mistice, poate mai presus de cea a creației artistice și a Erosului, drept proiecție ce învecinează cu transcendența integrând, ulterior, conștiința activității primordiale a acesteia? Sacrificiul sinelui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-l mai recunoaște ca rod al neliniștilor sale erotice. Într-un mod fals, el speră să fie la fel de superior cum ar mai fi putut să fie. De asemenea, ființa feminină de care s-a îndrăgostit îi inspiră sentimentul unei familiarități ancestrale în acest sens el afirmând că își trăiește iubirea ca și cum ar cunoaște-o dintotdeauna. De fapt, este vorba de prototipul, de matricea ideală în raport cu care dimensiunile ontice ale unei prezențe reale feminine compatibile sunt constant adoptate. Acest ideal îl cunoaște
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
irumpe trezitor din adâncuri depărtate. Asumarea acestei chemări îl oprește în perplexitatea unei străfulgerări înnoitoare, a unei redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a răutății plătind tributul decepției și-al sacrificiului de sine către zeul negativității umane. Maturitatea unui astfel de combatant învins și proiectat în obscuritatea resemnării survine din mijlocul acestei resemnări. După efectul copleșitor și debusolant al înfrângerii consumate, o liniște ancestrală coboară învăluitor peste spiritul celui rănit. Din această pace care echilibrează, care re-așează firea în tensiunea constantă ce a fost opturată de răutatea expansivă a celuilalt, spiritul învinsului își extrage amintirea propriei energii inepuizabile. În liniștea îndurerată el surprinde asemeni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul său cadaveric este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe chipul celui rău, această umbră a unei corupții malefice este reverberanța înlocuirii umanului cu agitația grotească a speciilor ce își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își asumă actele interzise de ea, este captiv somnului mistic ce definește o credință lipsită de luciditate. Prin urmare, acest spirit care a respins tentația malefică nu ar înțelege
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care, căutându-și chipul, se mulțumește cu narcoza unui autoportret idolatru. Dar, în șoaptele acestei picturi de vitrină se frământă agonic hidoșenia ne-omenescului. În viziunea ateului, ferocitatea animalică desprinsă din jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc și ipocrizie. Înaintând poate către deschideri și mai profunde, misticul indică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual, va fi înconjurată de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară a onestității adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune și intensificare a profunzimii nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
noastră. Dar e atât de mică. — Necazul cu tine e că nu te-ai obișnuit niciodată cu gândul că ești o Bowcock săracă. Gabriel se trăgea dintr-o ramură a familiei care, din anumite motive, nu moștenise nimic din averea ancestrală. — Poate că așa e! răspunse ea râzând. Dar avem nevoie de mai mult spațiu. Dacă o luăm pe Stella la noi... — Trebuie s-o luăm pe Stella la noi? — Cred că da. — N-o să vrea să vină. — Am stat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domine și să-l prindă pe Tom în cursă, dar, subconștient, o făcuse cu oarecare satisfacție. Acestea constituie, desigur, o sumă de motive mai obscure. Dar filozoful era informat de armonioasa dezvoltare a lui Tom nu numai datorită unor amintiri ancestrale sau lecturii regulate a fițuicii Ennistone Gazette, ci și pe calea ocazionalelor sale „vizite secrete“ făcute la Ennistone, când locuise la Hotel Royal, cu scopul de a întreprinde o serie de reparații la locuința din Hare Lane 16 sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]