6,567 matches
-
toaletele lor sunt dotate cu un jet de apă caldă care-ți spală fundul pentru ca apoi să ți-l usuce cu aer cald, astfel Încât să nu mai fii niciodată nevoit să-ți atingi acea parte a corpului. Mi se par anormal de antiseptici. Și, dacă tot suntem la acest capitol, nu pot spune că britanicii pe care i-am Întâlnit erau recunoscuți pentru curățenia lor. De când lumea, chinezii și birmanezii nu prea au avut cuvinte de laudă pentru ei. Mirosul britanicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
celor Întâmplate cu o noapte În urmă, tot Îi făcea plăcere să aibă reverii sexuale cu ea. Ultima lui iubită Îi spusese că faptul că se gândește tot timpul la sex și cu fiecare femeie pe care o Întâlnește e anormal și dezgustător. Fusese nebun și prea Îmbibat cu Martini să-i mărturisească așa ceva. Cu Marlena nu va face aceeași greșeală. Nici o relație nu trebuia să fie atât de deschisă. Trebuie păstrat misterul, asta Încurajează romantismul. Cel puțin superba și matura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau nu. Nu aveam nici o reținere îmi a-mi exprima îndoielile în fața oamenilor. Mulți dintre credincioși au murit în accidente de mașini. Mi se părea ciudat. Am întrebat-o pe domnișoara Takahashi cu care mă înțelegeam: Nu vi se pare anormal faptul că au murit atâția membri ai secteiă?» Ea mi-a răspuns: «E normal să moară. Pentru că peste patru bilioane de ani maestrul se va întoarce ca Maitreya Buda și va ridica sufletele celor care au murit.» Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și Peters și ceilalți n-au nici o șansă de scăpare. Aici, în această lume subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o agitație bruscă și anormală, o strălucire difuzându-se în întreaga lui ființă. Șterse cu privirea camera mașinilor, întrebător. Mintea i se concentră pentru a găsi semnele unei prezențe omenești. Avu chiar timp să observe clar că nici măcar gândurile lui Peters și ale celorlalți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
constituiau un bloc greu, care apăsa viața, amorțind-o. De la o vreme se adăugă și convingerea (inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului!) că prin scris e imposibil să explici o stare de suflet atât de anormală. Peste un an, chiar dacă vraja s-ar fi rupt (și nu se rupsese: abulia, hrănită mereu din ea însăși, se instalase definitiv, tiranică), mi-ar fi fost în adevăr cu neputință să-i explic în scris tăcerea mea, așa ca să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reci. În ultima îmi spunea: "Dacă nu-mi scrii, nu-ți pot scrie nici eu. Am impresia curioasă că vorbesc singură". Nu i-am putut răspunde nici la acest ultimatum. Acum scrisoarea trebuia să fie și mai complicată, iar starea anormală, cu trecerea timpului vinovat, ajunsese la preferința ei psihologică. Când, peste un an, un faire-part1 mi-a făcut cunoscut că s-a căsătorit (un simplu faire-part, ca oricăreia dintre cunoștințele ei mai îndepărtate!), am avut un sentiment de chinuitoare durere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acestei lumi ireale, unde rătăceam ca pe o altă planetă, Adela (acum stăteam unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut de pe marginea drumului) îmi luă o mână între mâinile ei, pe care și le puse pe genunchi. Gestul era anormal, străin raporturilor dintre noi... Dar în mediul acesta din alte lumi, gestul anormal era cel normal. Gândurile, simțirile și faptele se ajustează mereu la împrejurări, inconștient. O mică schimbare în mediu provoacă o deviere a sufletului. (Lampa de pe masă, mutată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut de pe marginea drumului) îmi luă o mână între mâinile ei, pe care și le puse pe genunchi. Gestul era anormal, străin raporturilor dintre noi... Dar în mediul acesta din alte lumi, gestul anormal era cel normal. Gândurile, simțirile și faptele se ajustează mereu la împrejurări, inconștient. O mică schimbare în mediu provoacă o deviere a sufletului. (Lampa de pe masă, mutată pe un scaun din colțul camerei, modifică tot peisajul încăperii - alte umbre, alte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea "o mică lume ideală în mijlocul acestei lumi de mizerie" (Opere, VI, p. 220). Pe damele "fine", "caritabile", le consideră "deviate", anormale. Eroarea acestor scriitori constă în fetișizarea naturii feminine: "ei cred că inteligența fascinează atât de mult sexul "fin"". Alt argument, ce-l găsim și-n aforisme, este incompatibilitatea dintre intelectualul de rasă, cu atât mai mult a celui în vârstă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca să fac vizite de curtoazie. — S-a plâns tatei de dumneata. — Îngrozitor! spuse Sammler. Toată lumea Îi dă Înainte cu prostiile astea. Și tocmai acum! Dar tata e interesat de tot felul de lucruri. Dacă totul ar Înceta brusc, ar fi anormal. Sigur că e rău să-l necăjim. De exemplu, e supărat pe mine. Presupun că nu există nici un mod potrivit În care Elya să facă asta. — Eu zic că ar trebui să nu mai vorbească cu Widdick. Îl știi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmat. Drew i-a strigat pe Jina, Danny și Charlie care erau pe pajiște. Am câteva anunțuri de făcut, a zis ghidul. Ochelarii continuai să-i atârne cu un lănților de gât, iar dinții îi străluceau ca luceferii. Omul părea anormal de fericit, de parc-ar fi făcut parte dintr-o altă specie. O să plecăm la șapte dimineața. O să trecem prin instrucțiunile de siguranță, probăm vestele de salvare, la zece suntem la Gunbarrel, iar la prânz o să ajungem la cabana lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
beton, acolind un grup de băieți la bustul gol care mergeau să escaladeze Hacky Sack. A găsit-o pe Irene la docuri, dar nu s-a uitat la nivelul râului de la picioarele lor. În iarna aia ninsese mult; primăvara era anormal de călduroasă. Apele se învolburaseră; nu avea nevoie să știe mai mult de-atât. Nu pot să mai fac asta înc-o dată, a spus Jina. Irene a dat din cap. Amândouă știau că nu putea s-o mai facă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut bagajele. S-a mutat în mașină, a băut prea mult, dar asta n-a transformat-o într-un monstru. După ce l-a născut pe Andy, a sărutat copilul pe obraji și pe fruntea pe care doctorii o numeau deja anormală, deformată. Pearl le-a ascultat diagnosticul, dar n-a intrat în panică. Când, dintr-o dată, cineva devine toată viața ta, să știi că nu mai poți să supraviețuiești fără respectiva persoană devine o ușurare. Pe măsură ce toamna s-a apropiat, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
m-am uitat și eu mai bine și am constatat că așa și era. Culoarea, forma, greutatea erau normale și era greu de deosebit de un pistol adevărat. În special răceala din jurul trăgaciului, bine uns de altfel. Îți dădea o senzație anormală. Nici n-aveai nevoie de unul adevărat ca să creezi efectul psihic scontat. Am auzit că celălalt s-a speriat grozav cînd l-a scos fratele meu. — Mă mir... Individul cu rămen o Întinsese Înaintea mea, așa că n-a avut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a dus la destrămarea relațiilor dintre noi. Am pus receptorul În furcă, Încet, lăsîndu-l pe șef să vorbească În continuare și m-am Întors la locul meu. Nici berea și nici zîmbetul ei funebru nu mi s-au mai părut anormale. Mi-am pus și eu degetele pe colțul mesei, așa cum făcuse și ea și ne-am reluat conversația. M-am simțit relaxat, ca În acele duminici În care Îmi permiteam și eu să dorm mai mult. Să lăsăm discuțiile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea era singura rudă apropiată și normal ar fi fost să meargă și ea. Sau pur și simplu evita confruntarea cu moartea fratelui ? Înțelegeam ce trebuie să fi simțit, dar de mirat, tot mă miram. În clipele acelea comportarea ei anormală nu mi s-a părut deloc dubioasă, tocmai pentru că ea a fost cît se poate de naturală, probabil. Sau poate pentru că Începuse să se gîndească la iubitul ei frate ca la un mort, ca la o ființă care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se reflecta exact În locul În care bătuseră farurile. Cum parte din lumina de pe stradă acoperea ceva din imaginea reflectată, nu puteam fi prea sigur, dar aveam impresia că mă studiază atent. GÎndindu-mă mai profund, nu-mi s-a părut deloc anormal. Găseam că e chiar firesc să dorească să mă observe. Un zăpăcit stîngaci care-și golește conținutul buzunarelor pe masă. Bineînțeles că era cu totul altă mîncare de pește dacă-și dădea seama sau nu de gravitatea situației. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e-n cărți și alta în realitate, îi spunea tatii acum un an, că un regim care nu poate exista decât prin dictatură sau teroare, prin teama cetățenilor, nu poate fi regimul unei societăți normale, preciza. Și tot ce e anormal nu e sortit să trăiască. - Vedeți? - Mă gândisem atunci la evoluție, spunea el, vorbesc de Terturian, la o societate care ar fi împlinit preceptele biblice, „ai două cămăși dă una aproapelui tău”, adică o societate perfectă, care dacă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care a luptat în răsărit, asta era vina lui. Închipuiți-vă unde am ajuns... Toți știu, zâmbesc un zâmbet artificial, tuturor le e teamă, o societate sub conveniența minciunii. Mă mir, îmi spusese, că treburile merg înainte deși totul e anormal. O să vină o zi, nu se poate să nu vină, încheie el. - Vedeți, domnule judecător? De fapt secretul acesta îl cunoaște toată lumea. Tatăl dumneavoastră ce zice? - Același lucru, însă el trăiește în altă lume: a demisionat, așa cum știți, curând după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de celălalt. Atât de multe căsuțe erau bifate pe hârtie. Problema era Janie. Nu puteam să-l iert pe Aidan pentru că o părăsise. Când i-am spus lui Jacqui necazul meu, a zis: A părăsit-o pentru tine! —Tot pare anormal. Și era cu ea de o veșnicie, pe mine mă știe doar de cinci minute. Ascultă, mi-a zis serios. Ascultă-mă pe bune. Auzi de atâtea ori despre oameni care au o relație de ani de zile, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puși să-și repete pașii. Faima se plătește, a zis. Și începi să plătești chiar de-aici. Arăta normal. Vorbea normal. Și deodată m-am întrebat de ce n-ar trebui să fie normal? Și eu eram aici și nu eram anormală, doar îndurerată și disperată. Și acum că apăruse în sfârșit cineva, eram însetată de răspunsuri. —Nicholas, tu ai... mai... fost... la asta? —Mda. —Și persoana care transmite mesajele... —Leisl... —Leisl. Comunică de-adevăratelea cu - nu voiam să spun „morții“ - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dădea de mâncare lui Sampath, despre felul în care mâncarea sa era strașnic păzită, astfel ca nimeni să nu se poată apropia, despre posibilitatea ca acesta să fie drogat, despre cum starea sa de spirit urca sau cobora până la cote anormale, spionul nu știa exact care. Vorbi despre cum aborda cerecetarea pe marginea subiectului, despre cartea cu substanțe halucinogene pe care și-o procurase... Sunetele venite dinspre stomacurile celor din public atinseră un nivel asurzitor. Într-adevăr, omul ăsta exagera. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lăsați baltă în felul ăsta. Unde e vechiul spirit de turmă? Nu vă predați. Nu dezertați. Care-i problema? La urma urmei, nu sunt decât femei. Am comandat o altă băutură. Privind într-o parte, am văzut ceva curios, ceva anormal: o fată, o puștoaică durdulie, apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă nu putea să aibă mai mult de șaisprezece ani, în fusta ei scurtă și roz, și boleroul din material de blugi. Capete de curiști s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că plânsul ei era fals, și ți-a spus: — Lasă, ce, crezi că-i prima oară? Ne prefacem și noi că plângem, ăsta-i melicu lu’ Niculaie după ploaie! * Omului? Și de fapt de ce nu? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din ce în ce mai mare pe care i-o arăta lui. Nimeni ca el nu putea ști ce absurdă era o astfel de antipatie pentru el, care fusese obiectul unei pasiuni neobosite, obositoare chiar. Starea de acum a Lenorei nu putea fi decât anormală. Desigur că nici el nu își da seama exact de mărimea dezastrului. Cuprins de întîmplări, nu avea răgazul să vadă toată schimbarea făcută în așezarea lăsată de părinții lui. Nu pricepea că era însăși dizolvarea lui familială. în afaceri, preocupat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]