1,343 matches
-
scadă. Acum dorința mea arzătoare avea, mai mult sau mai puțin, o țintă cu totul opusă. Citeam versuri de Eichendorff și Lenau, mă pierdeam în Kohlhaas al lui Kleist, în Hyperion al lui Hölderlin și-mi făceam plantoanele lângă tunurile antiaeriene căzut pe gânduri. Privirea mea se pierdea pe Marea Baltică prinsă până departe în ghețuri. Acolo, în ceața din radă, erau ancorate vapoare comerciale, probabil suedeze. Cam la acea vreme, încă înainte de începutul primăverii, mi-a venit prin poșta de campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muncă era datată într-una din ultimele zile ale lui aprilie sau într-una din primele ale lui mai. Împreună cu alți băieți, care au fost înlocuiți imediat cu elevi de la liceele din Danzig, am fost eliberat din serviciul auxiliar de la antiaeriană, m-am trezit purtând din nou ciorapi până la genunchi și pantaloni scurți și nu reușeam să mă găsesc plăcut nici în fața oglinzii, nici în vizită la prietenii care aveau surori drăguțe. Toate astea s-au întâmplat la intervale scurte, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
citite pe ecran. Încă de curând, pe pânza cinematografului orășenesc Tobias putuse fi văzut ministrul pentru propagandă al Reich-ului, Goebbels, ca agil interpret al propriei persoane, cum vorbea încurajator cu femei și bărbați bombardați, cum strângea mâna unui luptător de la antiaeriană înnegrit de fum și cum mângâia pe cap copii care zâmbeau derutați. Cu puțin înainte ca ordinul meu de încorporare să fi ajuns pe masă, am făcut o vizită la un unchi dinspre mamă care proiecta filme la Tobias și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu există altminteri decât de Crăciun: cartofi din marțipan tăvăliți prin cacao. Copleșit de realitate în asemenea măsură, mi se pare că visez. Pe urmă, alarma aeriană ne-a mânat în subsolul spațios al gării, care era folosit ca adăpost antiaerian. Curând, acolo s-a adunat o societate amestecată: soldați și civili, printre ei mulți copii, de asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mulți copii, de asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia în chip de jongler, ținând în aer și făcându-le să se răsucească popice, mingi, inele colorate, toate odată. Mai mulți liliputani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și despre nebunia dascălilor. În afara școlii am învățat, ce-i drept, să demontez carabina de nouăzeci și opt și să o refac în puține minute ca armă gata de a deschide focul; ce-i drept, știam să mânuiesc amorsa tunului antiaerian de 8,8 și - ca tunar instruit - tunul de pe tanc; de asemenea fusesem deprins, la instrucție, să-mi caut fulgerător adăpost, să răspund la ordine cu Jawoll și să mărșăluiesc în formație; mai târziu am învățat să procur lucruri comestibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumina zile, Ducele Vandalilor spune: — Parcă am fi prizonieri pe o stație spațială în stilul Renașterii italiene. Parcă am fi în adâncul apelor, într-un străvechi sumbarin maiaș. Sau în ceea ce Ducele numește o mină de cărbune sau un adăpost antiaerian în stil Ludovic al XV-lea. Aici, în mijlocul unui oraș, la câțiva centimetri de milioanele de oameni care se plimbă, muncesc sau mănâncă hotdogi, suntem complet izolați. Aici orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
eu pun întrebările, eu le dau pușcăriașilor daruri spre a povesti. Aveți dreptul să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București. Pe la Hotel Marriot pe Antiaeriană până la Penitenciar. Până la „Stația facultativă“. Vizavi de strada Vidului, unde ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze X. Se lasă tot ce e mai personal într-o cutie: buletin, telefon, orice-i metalic. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
invaziei, în fața Armatei Roșii nu se mai afla nici un obstacol în drumul ei spre capitală. Trupele de desant aerian au ajuns acolo chiar în seara aceleiași zile, preluând controlul asupra aeroportului, blocând la sol aviația afgană, precum și bateriile de apărare antiaeriană. Imediat, forțele speciale sovietice, au luat cu asalt palatul lui Amin. Atacul nu a durat mai mult de patruzeci de minute și, în timpul acestuia, dictatorul a fost ucis. Versiunea oficială, publicată pe prima pagină din ziarul Pravda, vorbea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de război cât și de oasele cailor uciși în timpul bătăliei. Astfel că în anul 1951 la Cincu, în Munții Făgăraș, au fost repartizate serioase forțe militare sub coordonarea generalului Dragalina. Printre unitățile deplasate acolo a fost și o unitate de antiaeriană având în dotare cai care erau folosiți la deplasarea armamentului antiaerian. Era program de la ora nouă la treisprezece, urma pauză până la ora cincisprezece, de când se continua programul până la ora nouăsprezece. Într-o zi, după pauză, s-a constatat că lipsește
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că în anul 1951 la Cincu, în Munții Făgăraș, au fost repartizate serioase forțe militare sub coordonarea generalului Dragalina. Printre unitățile deplasate acolo a fost și o unitate de antiaeriană având în dotare cai care erau folosiți la deplasarea armamentului antiaerian. Era program de la ora nouă la treisprezece, urma pauză până la ora cincisprezece, de când se continua programul până la ora nouăsprezece. Într-o zi, după pauză, s-a constatat că lipsește un soldat din efectiv. Comandantul de baterie a dat ordin comandantului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza mare, cu vlăjganii, în vechea pivniță care ajunsese adăpost antiaerian, nu mă uitam unde lovesc, trăgeam cu ochiul doar la intrarea principală, în timp ce oamenii se apucaseră să strige, dar n-am ținut cont de ei, nu mă gândeam decât la rangă, s-o țin cum trebuie în mână, și înaintam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zâmbetul de heruvim. A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a între cut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era Lili Marlen a Bucureștilor. Se cânta în berării și-n adăposturile antiaeriene și o cântau soldații în tranșee. Iar fermecătoarea țigancă devenise la fel de cunoscută ca și celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lăsa de dorit un pic când cânta la Grandiflora (căci se apucase și ea de lucra tiva meserie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
locului, Virgil află în zilele următoare tot ce se mai putea afla. Soldații aceia făceau, pare-se, parte din mica unitate militară sovietică instalată în pădurea Pusnicu, pe malul lacului, într-un cantonament unde, pe timpul războiului, se aflase o baterie antiaeriană germană, care încercase, fără prea mult succes, să țină piept nesfârșitelor valuri de avioane anglo-americane de bombardament, în primăvara și în vara anului 1944. Mai târziu, din apele lacului fusese recuperată o cantitate importantă de armament, abandonată de nemți în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcut de rîsul lumii. Atît ți-ar mai fi lipsit, să pufnești în rîs în fața comisiilor, pentru că ar fi trebuit să-ți iei adio pentru totdeauna de la planurile tale. Pînă la urmă ai fost pus în fața alegerii: logistică, infanterie sau antiaeriană, Sibiu, Tîrgoviște, sau Buftea. Ai ales varianta cea mai apropiată, drumul de dimineață pînă la unitate era o nimica toată, trecea pe nesimțite stînd la taclale cu oricine ți se nimerea alături în autobuzul Robur care-i transporta înghesuiți în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se petrece pe fondul haosului de deasupra pivniței, pereții se zguduie, din tavan curg praf și bucăți de tencuială; deasupra se aud, eventual, semnele unei lupte, rafale de armă, loviturile antiaeriene etc.) PARASCHIV (Chircit în colț, trezit și înspăimântat.): Ce vrei? MACABEUS (Scoțându-și centura.): Să mă omori, ai? Așa? Omoară-mă... Da’ înainte... Da’ înainte... (Semiântuneric; gesturile aproape că se ghicesc.) PARASCHIV (Urlând.): Ce vrei? Ce te-a apucat? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că „inteligența“ este parola ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tovarăș. Chelnerița cea palidă nu-l slăbea din ochi, căci așa nebărbierit cum era, arăta ca unul dintre clienții obișnuiți să plece fără să plătească. E de necrezut cît de mult te poate schimba o noapte petrecută Într-un adăpost antiaerian: hainele Îi miroseau a dezinfectant, de parcă ar fi dormit În infirmeria unui azil. În timp ce-și plătea consumația, o Întrebă pe chelneriță: — Aveți vreun telefon pe-aici? Ea Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
multe ori, spuse Rowe, și se așeză lîngă el, urmărind cu privirea firul de lînă. — Ce-ai de gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]