1,367 matches
-
raza de acțiune a bateriilor artileriei antiaeriene 214, 244 și 264. Cum Kellett a deviat cursul spre estuarul râului Jade și pe deasupra orașului Wilhelmshaven, bateriile antiaeriene 212, 222, 252, 262 și 272 au deschi la rândul lor focul. Servanții armelor antiaeriene de pe vasele militare "Scharnhorst", "Gneisenau" și alte câteva din docuri au început la rândul focul. Piloții germani au putut să remarce momentul în care avioanele de vânătoare germane decolau de pe o pistă camuflată. Mai înainte de începerea misiunii, comandantul JG1 a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
149 a fost singura care a reușit să lanseze bombele împotriva vaselor din portul Wilhelmshaven. Au fost lansate șase bombe de 500 de livre (225 kg). Nu se știe dacă bombele au atins vreo țintă. După ce bombardierele ieșiseră din barajul antiaerian, formațiile erau dezorganizate. Formațiile lui Kellett și Harris erau în bună ordine, dar avionul comandantului Guthrie era mult în fața restului Escadrilei 9, iar Escadrila 37 din spatele formației făcea eforturi să se apropie de avioanele din față. Comandantului acestei escadrile, Hue-Williams
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
unghiuri de atac. Germanii au considerat că raidul RAF efectuat la înalățimea de 3.000 - 4.900 m în condiții de zi și de vizibilitate excelentă a fost o „prostie criminală”. În raport a fost analizată și eficiența tirului artileriei antiaeriene. Schumacher a considerat că tirul AA s-a dovedit eficient în ruperea formațiilor de bombardiere, ceea ce a dus la creșterea șanselor de atac ale avioanelor de vânătoare. După invazia din Polonia care tocmai se încheiase, forțele terestre Statul major al
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fragmentate și contraproductive. Hans Jeschonnek a rezumat atitudinea OKL atunci când a declarat că "Luftwaffe" poate să respingă atacurile aerine diurne cu o singură grupă (3 escadrile). Evenimentele perioadei 1943—1944 aveau să nu îi dea dreptate.Generalul însărcinat cu apărea antiaeriană în 1941-1945, Adolf Galland, a declarat că lipsa planificării și organizării defensivei aeriene a fost una dintre cele mai mari greșeli ale "Luftwaffe" din timpul războiului.
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
bombardamentele aeriene diurne ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940. Responsabilitatea apărării spațiului aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940. Responsabilitatea apărării spațiului aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populației civile „sprijin psihologic”, indiferent cât de ineficiente
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populației civile „sprijin psihologic”, indiferent cât de ineficiente s-ar fi dovedit tunurile antiaeriene . Regiunea Ruhr, care a fost tot timpul una dintre țintele favorite ale raidurilor aliaților, s-a dovedit un obiectiv extrem de greu de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populației civile „sprijin psihologic”, indiferent cât de ineficiente s-ar fi dovedit tunurile antiaeriene . Regiunea Ruhr, care a fost tot timpul una dintre țintele favorite ale raidurilor aliaților, s-a dovedit un obiectiv extrem de greu de protejat, mai ales în condițiile în care resursele Germaniei se epuizau. De multe ori, în regiune erau disponibile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Major al "Luftwaffe" Hans Jeschonnek, a definit pentru prima oară rolul avioanelor de vânătoare de zi în cadrul sistemului de apărarea a teritoriului german. Unitățile de avioane de vânătoare erau desemnate unor sarcini defensive specifice și erau puse sub comanda comandamentelor antiaerian local. În cele din urmă, toate escadrilele de avioane de vânătoare aveau să fie trecute sub comanda unei dintre cele câteva "Luftflotten" (Flote Aeriene), care trebuiau să urmărească apărarea obiectivelor germane într-o manieră „legată direct cu conceptul strategic pentru
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
păstrarea superiorității aeriene atât asupra spațiului aerian inamic, cât și asupra celui propriu. Această strategiei a funcționat bine pe front, dar în scurtă vreme s-a dovedit că lipsa pregătirii, experienței și coordonării dintre "Fliegerdivisions" (Diviziile Aeriene) și unitățile artileriei antiaeriene, atunci când se punea problema operațiunilor defensive strategice, au făcut ca apărarea spațiului aerian german să fie ineficientă. În condițiile în care artileria antiaeriană era ineficientă, iar cele câteva grupuri de avioane de vânătoare trebuiau să acopere un spațiu aerian prea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
vreme s-a dovedit că lipsa pregătirii, experienței și coordonării dintre "Fliegerdivisions" (Diviziile Aeriene) și unitățile artileriei antiaeriene, atunci când se punea problema operațiunilor defensive strategice, au făcut ca apărarea spațiului aerian german să fie ineficientă. În condițiile în care artileria antiaeriană era ineficientă, iar cele câteva grupuri de avioane de vânătoare trebuiau să acopere un spațiu aerian prea întins, obiectivele industriale vitale nu erau protejate corespunzător. Acest sistem nu a fost schimbat o lungă perioadă de timp datorită forțele aeriene aliate
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a fost sceptic în ceea ce privește utilizarea radarelor, el a fost de acord cu formarea "Kombinierte Nachtjagdgebeite" (Zonele combinate de zbor nocturn) din jurul obiectivelor de primă importanță, zone în care avioanele de vânătoare cooperau cu seturi de radare Würzburg și cu bateriile antiaeriene. Deși la început această abordare nu a avut succes, rezultatele nu au întârziat să apară. Programul a fost oprit în octombrie 1940, datorită lipsei radarelor cu rază lungă de acțiune. Un al doilea sistem, sugerat de Diehl, era format dintr-
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
că germanii aveau o defensivă aeriană slabă, cele mai multe operațiuni ale RAF Bomber Command din perioada 1940-1941 au fost niște eșecuri. În a doua jumătate a anului 1940, 170 de bombardiere britanice au fost doborâte. Doar 72 dintre acestea de apărarea antiaeriană - 42 au fost doborâte de "Luftwaffe" și 30 de artileria antiaeriană. Restul s-au prăbușit datorită faptului că avioanele au rămas fără combustibil. Cele mai multe cazuri au fost cauzate slaba pregătire a navigatorilor. Pierderile RAF au fost de două ori mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Bomber Command din perioada 1940-1941 au fost niște eșecuri. În a doua jumătate a anului 1940, 170 de bombardiere britanice au fost doborâte. Doar 72 dintre acestea de apărarea antiaeriană - 42 au fost doborâte de "Luftwaffe" și 30 de artileria antiaeriană. Restul s-au prăbușit datorită faptului că avioanele au rămas fără combustibil. Cele mai multe cazuri au fost cauzate slaba pregătire a navigatorilor. Pierderile RAF au fost de două ori mai mari decât cele ale Luftwaffe în perioada „Blitz”-ului din iulie
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dus la conceperea unor programe defensive serioase. A fost înființată în sfârșit "Luftflotte Reich" cu scopul protejării Germanii și a restului Europei Centrale. "Reichsmarschallalul" Hermann Göring i-a ordonat pe 27 septembrie 1940 generalului-locotenent Hubert Weise, comandnatul "I.Flakkorps" (Corpul antiaerian I), care se distinsese în timpul Bătălia Franței, să formeze "Luftgaukommando III". Acest comandament a fost conceput inițial să protejeze Berlinul, dar mai apoi aria sa de responsabilitate s-a extins pentru ca să asigure apărarea aerinană până în sud la Dresda. Weise a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și păstrată în spațiul aerian inamic, apărând astfel teritoriul național împotriva atacurilor. În ciuda acestei abordări teoretice, numeroase componente ale unei defensive improvizate erau în funcțiune sau în curs de dezvoltare în 1939. Germanii dispuneau de un mare număr de baterii antiaeriene de bună calitate, cu o mare varietate de calibre, sprijinite de proiectoare de căutare, detectoare de sunet și aparate pentru detectare vizuală. Germanii montaseră o rețea de radare "Freyar" pe țărmurile mărilor, rețea care era sprijinită și numeroși observatori. Radarele
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
detectoare de sunet și aparate pentru detectare vizuală. Germanii montaseră o rețea de radare "Freyar" pe țărmurile mărilor, rețea care era sprijinită și numeroși observatori. Radarele "Würzburg" urmau să fie introduse în serviciu. Aceste radare urmau să controleze tirul bateriilor antiaeriene, permițând bateriilor AA să își direcționeze cu mare precizie focul. "Luftwaffe" folosea pentru apărarea diurnă aparatul de vânătoare Messerschmitt Bf 109, dar nu dispunea de avioane de vânătoare nocturnă. Nu exista un sistem de control centralizat, iar unitățile aeriene nu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
se roteau în jurul fascicolului luminos al proiectoarelor în afara zonei luminate, iar când un bombardier era prins în raza proiectorului, acesta era atacat de vânători. Concentrarea mai multor lumini de căutare la altitudine semnala vânătorilor prezența unui bombardier. Bateriile de artilerie antiaeriană aveau ordinul să deschidă focul de fiecare dată când o țintă fusese identificată, chiar și atunci când propriile avioane de vânătoare se aflau în luptă cu bombardierele. Aceste experimente au încetat în august 1939. Ca răspuns la ofensiva RAF din 1940
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Linia Kammhuber. Kammhuber a început prin extinderea regiunilor luminate, care s-a extins din Danemarca ocupată până în nordul Franței. Avertizarea timpurie se baza pe radarele "Freyar", detectoare de sunet și observatori aerieni. Controlul avioanelor de vânătoare nocturnă și a bateriilor antiaeriene era asigurat de radarele cu rază scurtă de acțiune "Würzburg". Următorul pas a fost achiziționarea de avioane de vânătoare nocturnă dedicate. Germanii nu aveau un asemenea aparat, dar au improvizat și au folosit în acest scop avionul greu de vânătoare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
se plângeau de aceste radare, care creșteau rezistența la înaintare și reduceau performanțele avioanelor. Ei preferau să identifice vizual țintele după ce operatorii de la sol îi ghidau spre bombardiere. O altă schimbare a fost mutarea proiectoarelor de căutare și a bateriilor antiaeriene de pe „linia Kammhuber” în jurul orașelor și a obiectivelor industriale de apărat. Sistemul avea mai multe puncte slabe. Sistemul era compus dintr-o serie de careuri adiacente. Linia de demarcație dintre două careuri era definită de radarul Würzburg. Lipsa de precizie
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și capacitatea de încărcare ale bombelor mai mari decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor la altitudini mai mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei antiaeriene și la atacurile avioanelor de vânătoare. Comandamentul american nu luase în considerație nevoia pentru dotarea cu avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune în 1942 și, la fel ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot timpul să își
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de avionae și doborârea a 77 B-17 dintre cele 291 de bombardiere participante la misiune. Germanii au pierdut 38 de avioane de vânătoare. Raidurile au avut un efect uriaș asupra distribuției armamentului german. În vara anului 1943, 2.132 tunuri antiaeriene protejau obiectivele industriale germane. Cu trei ani mai înainte, existau doar 791 de tunuri AA. Aceste tunuri ar fi fost mai folositoare pe front. Statisticile arată că erau trase aproximativ 16.000 de proiectile pentru tunurile de 88 mm pentru
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a distrus casele a 123.000 de locuitori (62% din populație) și a ucis 6.000 de oameni. Fabrica firmei "Henschel und Sohn" care producea tancul Tiger I și-a oprit producția pentru mai multe luni , iar producția de tunuri antiaeriene de 88 mm a fost orpită pentru patru luni. Producția de locomotive, specialitatea firmei Henschel, a încetat după iulie 1943. Distrugerea locuințelor a aproximativ 100.000 dintr lucrătorii firmei a dus de asemenea la probleme de producție. Producția de focoase
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
mare a perioadelor de instruire, ceea ce nu a făcut decât să înrăutățească situația pentru germani. Poziția a continuat să se deterioreze de-a lungul întregului an 1944. Cum teritoriile controlate de germani s-au restrâns, numărul de baterii de artilerie antiaeriană disponibile a crescut. În perioada noiembrie - decembrie 1944, artileria antiaeriană s-a dovedit mai eficientă în doborârea bombardierelor aliate decât Luftwaffe. Un exemplu ar fi al atacurilor împotriva regiunii Ruhr, când bateriile AA au doborât 59 de bombardiere USAAF, în vreme ce
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]