1,264 matches
-
și polonezilor. Chiar și convertirile la Biserica Unită din Transilvania au urmărit obținerea sprijinului habsburgilor pentru păstrarea identității românești. Imigranții evrei au rămas mai ales în Moldova și nu au fost deloc bineveniți într-un număr atît de mare. Dar antipatia aceasta nu avea nici o motivație rasistă și nici măcar religioasă; rădăcinile ei erau de natură culturală și economică. Cu alte cuvinte, naționalismul românesc aflat în continuă creștere a intrat în conflict cu numărul tot mai mare de evrei. Guvernele României și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate"158. În privința problemelor practice, ținînd cont de preferințele și de antipatiile lui Iorga, el a încercat să susțină "Sistemul de la Versailles", care era un "Sistem de alianță francez". Iorga era îndrăgostit de Franța, faptul ca poziția României să fie legată de cea a Franței constituind pentru el un ideal. O asemenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unei scurte vizite la Viena făcută după război, nu a mai vizitat niciodată un institut de învățămînt superior austriac. Ungaria nici măcar nu intra în discuție. Nu din cauza restricțiilor impuse lui de către unguri, pur și simplu refuza să se ducă acolo. Antipatia și suspiciunile lui Iorga față de fostele Puteri Centrale, în special față de Germania, erau (ca să folosim termenul folosit de el) "organice". O dată, cînd a fost nevoit să traverseze (din motive geografice) Germania, în drum spre Scandinavia, a declarat că Germania i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Iorga s-a cramponat cu încăpățînare pînă la capăt. Pe lîngă aceasta, din perspectiva a peste șaizeci de ani, este interesant să citim care erau opiniile lui Iorga față de problemele internaționale. Naționalistul Iorga nu agrea imperiile sau colonialismul, dar antipatia aceasta era temperată de preocuparea lui de a susține Sistemul de la Versailles. Mai mult, simpatiile lui naționaliste făceau distincție între națiunile cristalizate și definibile și cele care nu întruneau aceste calități. Atunci cînd grecii au început să imigreze în Anatolia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o serie de partide țărănești democrate. Acestea aveau și un caracter pacifist, constituind un fel de "Internațională Verde" (ca o contracarare a Internaționalei Roșii). Pentru sămănătorismul lui Iorga, o asemenea evoluție nu avea nici un fel de precedente "organice, el neascunzîndu-și antipatia față de ea. Dacă Iorga ar fi realizat însă unirea cu Naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și cu Partidul Țărănesc al lui Mihalache, alianța aceasta ar fi devenit o forță formidabilă! Ea ar fi putut contesta regimul liberal pe care Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atît de popular ca în anii '30. Aceasta ar putea fi adevărat pentru Occident, care era mult mai departe de stalinism decît România și Polonia. Este greu de crezut că pînă și un Lenin al românilor ar fi putut contracara antipatia atît de larg răspîndită în România față de comunism. Geniul Anei Pauker cu siguranță că nu a făcut-o. Românii au tras concluziile în diverse moduri, dar puternicele resentimente împotriva regimului politic întreținut de problemele nerezolvate exacerbate de criză au dus
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca acest lucru să fie la fel de benefic pentru toată lumea 136. Celălalt vecin important, Polonia, figura pe lista prioritară a intereselor manifestate de Iorga. Lui Iorga nu-i plăceau iluziile de grandoare ale Poloniei. El (ca și mulți alții) nutrea o antipatie profundă față de ministrul de externe polonez, colonelul Beck, și față de politica excentrică a acestuia, mai ales că, după spusele lui Iorga, Beck "nu avea încredere în armata română"137. Să aruncăm o privire asupra relației lui Iorga cu evoluția situației
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Eminescu, Poezia lui Eminescu (București, 1931-1932). A continuat totodată să-și publice ziarele literare "Cuget clar", "Noul sămănător" și "Neamul românesc literar" întru susținerea crezului sămănătorist. Pe lîngă curentele moderne din literatură și artă, Iorga și-a manifestat întotdeauna antipatia față de aspectele urîte ale civilizației moderne. El prezicea evoluția urîtă a sporturilor departe de idealul clasic al dictonului mens sana in corpore sano. A prezis și politizarea, comercializarea, brutalizarea și dezumanizarea din lumea sportului. Drept urmare, voia să elimine disciplinele sportive
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ore din 24. Se spune că Antonescu a răspuns în maniera sa soldățească monosilabică: Îmi pare rău, nu pot face nimic. Iorga a mers prea departe cu animozitatea lui față de Legiune"33. Care a fost oare motivul refuzului lui Antonescu? Antipatia personală? Antonescu era celebru pentru ranchiune și memoria lui bună. Sau faptul că, la mijlocul lui octombrie, nu se simțea încă sigur în privința atitudinii Germaniei față de Legiune, pe care Antonescu o detesta din toate băierile inimii? Sau ostilitatea fățișă a nemților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la curent cu aceste carențe. Cu toate acestea, Iorga pretindea rareori că este 100% imparțial în ceea ce privește România. Atitudinile adoptate de el reflectau mai curînd principiile "Legii Supreme" a lui Eminescu decît imparțialitatea. Loialitatea aceasta și problemele personale (ego-ul său, preferințele, antipatiile și temperamentul său) ar fi putut în mare măsură să-l facă să șovăie. Iorga făcea mari eforturi ca să promoveze înțelegerea României în lume, fiind partizanul unei cooperări internaționale în contextul deja discutat mai sus. Iorga a fost adesea acuzat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pp. 233-235 79 Familia Iorga, relatări făcute autorului 80 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 244-245. Iorga remarcă degajat că dacă "ești econom cu o bursă, aceasta va acoperi o mulțime de cheltuieli". Iorga avea o antipatie organică față de "Schmelztägel-Wien", rareori scăpînd ocazia de a scoate în evidență ceea ce vedea el în spatele impresionantei fațade a culturii vieneze. Fațada aceasta i-ar putea încînta pe mulți occidentali, dar rareori pe cineva din Balcani, care are de-a face
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oamenilor În schimbul susținerii politice. În Austria, autoritățile occidentale Îi favorizau adesea pe foștii fasciști, permițându-le să practice jurnalismul și alte profesii delicate: afilierea lor la regimul corporatist și autoritar din Austria antebelică fusese neutralizată de invazia nazistă și de antipatia lor față de stânga, perfect credibilă și din ce În ce mai utilă. În zona de frontieră din nord-estul Italiei, guvernul militar aliat Îi proteja pe colaboraționiști și pe foștii fasciști, vânați de iugoslavi, În timp ce serviciile de spionaj de pretutindeni recrutau foști naziști experimentați și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împrumutul britanic, acest acord promova interesele americane: un comerț internațional mai liber, schimburi valutare libere și stabile, o mai strânsă cooperare internațională. În practică, banii s-au dus Într-un an, iar singura moștenire pe termen mediu a fost o antipatie populară sporită (și speculată abil de partidele de stânga) față de potența economică americană. Așadar abordarea bilaterală de către Washington a problemelor economice europene eșuase vizibil Înainte de primăvara anului 1947. Deficitul comercial Între Europa și Statele Unite a atins 4.742 de milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au ca sarcină principală să-i demaște pe chiaburi, arătându-i În adevărata lor lumină... Neparticiparea și neîndeplinirea planului de producție agricolă trebuie să fie pedepsite sever, ca sabotaj”. După cum sugerează acest ecou fidel al retoricii staliniste din anii ’30, antipatia față de țăran și implementarea cu succes a colectivizării erau una dintre pietrele de Încercare ale ortodoxiei staliniste. În industrie Însă, implementarea planurilor de inspirație sovietică nu a părut, pe termen scurt, un dezastru: În anumite privințe, economia de comandă chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Traicio Kostov, unul dintre fondatorii Partidului Comunist Bulgar. Kostov, mutilat de conducătorii interbelici ai Bulgariei 9, era oponentul notoriu al lui Tito și criticase planul acestuia de a absorbi Bulgaria Într-o Federație Balcanică (Între Kostov și Tito exista o antipatie reciprocă). Cu toate acestea, Stalin Îl suspecta - imprudent, Kostov criticase acordul economic sovieto-bulgar ca fiind defavorabil țării sale. Era candidatul ideal pentru pedepsirea exemplară a crimelor naționaliste. El și grupul său („Grupul Trădător de Spionaj și Sabotaj al lui Traicio
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
11 erau evrei. Rechizitoriul sublinia, de la prima pagină, că nu e o coincidență. „Trădătorii naționaliști-burghezi, troțkiști-titoiști, dușmani ai poporului cehoslovac” erau pe deasupra - și mai presus de orice - și „sioniști”. Stalin era - și fusese dintotdeauna - antisemit. Înainte de al doilea război mondial, antipatia lui față de evrei era mascată de distrugerea altor categorii de indivizi - vechi bolșevici, troțkiști, deviaționiști de stânga și de dreapta, intelectuali, burghezi etc. - a căror origine evreiască părea un accident al soartei. În orice caz, comunismul excludea dogmatic orice prejudecată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un despot radical pus de-a curmezișul unei căi maritime vitale și un exemplu prost pentru ceilalți. Eden și consilierii săi Îl comparau regulat cu Hitler: o amenințare care trebuia Înlăturată, nu doar atenuată. Parisul era de aceeași părere, deși antipatia francezilor față de Nasser ținea mai puțin de amenințarea pe care acesta o reprezenta pentru Suez sau de prietenia tot mai strânsă cu blocul sovietic și mai mult de influența sa nocivă asupra supușilor francezi din Africa de Nord. Nici Statele Unite nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și austriacă; În 1964, criticul francez René Etiemble a publicat Parlez-vous franglais?, o plăcută (și, s-ar putea spune, profetică) analiză a daunelor aduse limbii franceze de poluarea anglofonă. Antiamericanismul - neîncrederea și antipatia de principiu față de civilizația americană și toate manifestările ei - se limita, de regulă, la elitele culturale, influența acestora făcându-l să pară mai răspândit decât era. Conservatorii culturali, ca André Siegfried În Franța - al cărui Tableau des États-Unis relua toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi rămas mereu În minoritate. Pentru a avea o șansă, politic vorbind, ei trebuiau să cucerească populația predominant rurală din regiune. și astfel, spre deosebire de mai toate partidele socialiste sau social-democrate din Europa, social-democrații scandinavi nu au fost dezavantajați de antipatia instinctivă față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convențiilor complexe ale politicii britanice preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străini au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor de stat americani și europeni, prezintă Balcanii ca pe o situație fără speranță, un cazan de gâlcevi obscure și antipatii străvechi. Iugoslavia era „condamnată”. Cum zice un bon mot arhicitat, ea consta În șase republici, cinci națiuni, patru limbi, trei religii și două alfabete, pe care le unea un singur partid. Nu e greu de Înțeles ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deci o problemă potențial explozivă, din motive prea puțin legate de sfada balcanică „veche de când lumea”. În anii ’60, André Malraux Îi semnala cu finețe unui vizitator iugoslav În Franța: Le Kosovo c’est votre Algérie dans l’Orléanais. Dacă antipatia sârbilor față de albanezi izvora din proximitate și nesiguranță, la extremitatea nordică a Iugoslaviei disprețul pentru amărâții din sud nu avea substrat etnic și se baza nu pe naționalitate, ci pe situația economică. Ca și În Italia, nordul prosper antipatiza populația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alianța cu Forza Italia, mișcarea lui Silvio Berlusconi, și cu ex-fasciștii din Alianța Națională, condusă de Gianfranco Fini - ce depindeau amândouă (În special ultima) tocmai de alegătorii săraci și subvenționați din sud pe care Îi disprețuia Liga. Așadar, dincolo de aceste antipatii reciproce și de iluziile susținătorilor mai temerari ai lui Bossi, nu s-a pus vreodată serios problema ca Italia să se scindeze sau ca vreuna dintre provincii să devină independentă. Aproape același lucru s-a Întâmplat În Franța, unde Mitterrand
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o contrazic, iar demagogii naționaliști o alimentează cu osârdie. Nu Întâmplător, la aceleași alegeri europene din 2004 care au ilustrat o scădere bruscă a interesului electorilor, mulți dintre cei care s-au ostenit să participe au votat pentru candidați cu antipatii europene fățișe, uneori chiar virulente. În Europa de Vest, același efect se datora extinderii. În Regatul Unit, Partidul Independenței Marii Britanii (eurofob) și Partidul Național Britanic (care susține supremația rasei albe) au obținut Împreună 21% din voturi pe baza promisiunii că vor ține
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un sondaj realizat cu patru luni Înainte de aderarea noilor membri, 70% dintre alegătorii francezi au declarat că Uniunea era „nepregătită” pentru sosirea lor; nu mai puțin de 55% erau net Împotriva aderării (față de media pe UE, 35%)12. Dar antipatie față de UE exista și În Europa de Est. În Republica Cehă, Partidul Civic Democrat (aliniat cu Vacláv Klaus și declarat sceptic față de UE și puterile ei „exagerate”) a câștigat detașat alegerile europene din 2004, obținând 38% din locurile țării În Parlamentul European
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]