2,449 matches
-
dăruiască unei cauze, să creeze? Pentru că individul nu se mulțumește cu o viață confortabilă: el simte nevoia să facă, să construiască, să se depășească, să reușească cel mai bine posibil în ceea ce întreprinde. Obsesia consumeristă n-a ruinat nicidecum exigența antropologică a Activității, a lui a Face, surse de recunoștință socială și de respect de sine. Felul de adaptare pe care-l manifestăm față de „a avea” nu este fără legătură cu esența activistă a dorinței. Pentru că a acționa - a lupta - a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
29. Și asta nu e totul. Pentru că societatea performanței înseamnă, în sensul ei cel mai profund, așa cum o concep filosofii de factură heideggeriană, societatea în care noile tehnologii și rațiunea instrumentală au reușit să creeze un fel de nouă specie antropologică. În faimoasele sale analize, Heidegger a caracterizat modernitatea prin dispariția domniei finalităților în beneficiul intensificării mijloacelor tehnice sau prin principiul eficacității și productivității aplicat oricărui lucru 30. Pe scurt, imperiul performanței generalizate. Radicalizând această lectură, unii autori contemporani consideră că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este o metodă eficientă de transformare a propriilor identități din „outsideri” în „insideri” sau „americani”. Această falsă conștiință este creată de dihotomia alb/negru existentă în societatea americană. Fiind, din punct de vedere istoric, eurocentrici, iar din punct de vedere antropologic caucazieni, indienilor asiatici le este greu să se identifice cu oamenii de culoare. Însă prejudecata cu care toate respondentele au recunoscut că s-au confruntat a fost, într-o anumită măsură, sexismul, ce este încă răspândit în cultura americană. Totuși
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
niveluri, factorul uman apare ca unul prioritar. Deviza programelor de dezvoltare durabilă este Putting People First - o sintagmă elaborată de către sociologul de origine română Mihail Cernea, creatorul sociologiei dezvoltării ca ramură a sociologiei și inițiatorul programelor de cercetare sociologică și antropologică în cadrul proiectelor de dezvoltare ale Băncii Mondiale (Cobianu-Băcanu, 2001). Sociologia dezvoltării își edifică structura teoretică având la bază și conceptul de dezvoltare comunitară. Dezvoltarea comunitară este un proces ce are drept scop crearea condițiilor de progres economic și social pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
în perioada ulterioară susținerii tezei sale doctorale. Cartea este scrisă ca o „introducere epistemologică” (nu tematică) în antropologie, cu convingerea critică potrivit căreia „știința pornește de la concept”. Ca atare, autorul identifică „trei condiții constitutive”: condiția ontologică (în legătură cu precizarea unui domeniu antropologic propriu), condiția metodologică (rezultată din specificitatea cercetării antropologice) și condiția conceptuală (cu scopuri taxonomice, dar și pentru o coerență și completitudine a disciplinei). „Condiția ontologică” este abordată, în primul rând, cu referire la începuturile științifice ale antropologiei, din a doua
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
este scrisă ca o „introducere epistemologică” (nu tematică) în antropologie, cu convingerea critică potrivit căreia „știința pornește de la concept”. Ca atare, autorul identifică „trei condiții constitutive”: condiția ontologică (în legătură cu precizarea unui domeniu antropologic propriu), condiția metodologică (rezultată din specificitatea cercetării antropologice) și condiția conceptuală (cu scopuri taxonomice, dar și pentru o coerență și completitudine a disciplinei). „Condiția ontologică” este abordată, în primul rând, cu referire la începuturile științifice ale antropologiei, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Contextul desăvârșirii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
familia, comunitatea, națiunea, antroposfera (ultima, „integrând obiectul de studiu” al disciplinei, îi afirmă acesteia „conștiința oicumenică”). În ceea ce privește „condiția metodologică” a disciplinei, profesorul Geană oferă mai întâi o critică a antropologiei filosofice (pe care o vede mai curând drept o „filosofie antropologică”). Antropologia culturală se definește ca „discurs empiric-întemeiat [nu ca „discurs intuitiv-speculativ”, propriu antropologiei filosofice] despre om și cultură”. Cea dintâi metodă a unei atare legitimări empirice este observarea participativă, prin care antropologia - ca „autocunoaștere” umană - răspunde cerinței de „transcendere a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
local, în completare cu folosirea interviurilor nestructurate și a informatorilor-cheie (citarea unor asemenea „surse” îi apare profesorului Geană la fel de firească precum aceea a citării unui savant). Metoda comparativă ajută antropologia în formularea de enunțuri generale și în definirea unui „fapt antropologic” (de exemplu „universalitatea familiei”). În pofida unor premise greșite (de ordin evoluționist, prin echivalarea societăților arhaice actuale cu cele preistorice și cultivarea modelului tristadial de „evoluție” socio-culturală; la acestea se adaugă și problematica difuzionistă), comparativismul antropologic va fi reabilitat prin opera
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
și în definirea unui „fapt antropologic” (de exemplu „universalitatea familiei”). În pofida unor premise greșite (de ordin evoluționist, prin echivalarea societăților arhaice actuale cu cele preistorice și cultivarea modelului tristadial de „evoluție” socio-culturală; la acestea se adaugă și problematica difuzionistă), comparativismul antropologic va fi reabilitat prin opera lui A.R. Radcliffe-Brown (1952) drept „metodă a antropologiei sociale”, diferită de metoda istorică (aceasta fiind prescrisă de el etnologiei). Ulterior, metoda comparativă primește o dezvoltare statistică deosebită în antropologie, în ceee ce privește stabilirea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a disciplinei, profesorul Geană este îndreptățit să definească antropologia culturală ca „studiu participativ și comparativ al interrelației structură socială-cultură-personalitate, la scara variabilă a unităților existențial-umane în care omul se întruchipează concret”. Lucrarea profesorului Geană este importantă și pentru evaluarea „experienței antropologice românești”, îndeobște la nivelul afirmării paradigmei socioculturale a disciplinei (de sorginte anglo-americană) într-un context bio-antropologic (acesta fiind o dominantă a antropologiei continental-europene până în a doua jumătate a secolului XX). Nașterea antropologiei culturale în România este, de asemenea, pusă în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
se feresc să privească în urma lor, de teamă că vor rămâne împietriți pe loc, așa cum s-ar întâmpla dacă le-ar ieși în față Gorgo. Mereu același raport al fantomei cu piatra! Astfel, la răspântia dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ ars, urciorul, ca și tumulii, menhirele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca lucrare a omului asupra lui însuși. Viziunea chardiniană a punctului omega, ca evoluție dinspre material spre spiritual, dinspre contingent spre noosferă, cu sensul de înălțare a omului la propria-i condiție de ființă integral spirituală încearcă o conciliere a antropologicului cu expresia forței primordiale a spiritului demiurgic, dar, vai, mitul ne golește de sentiment, ne eternizează natura umană pentru a ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
implicit, asupra abordărilor și evaluărilor de tip participativ. Această repoziționare a avut un efect vizibil asupra metodelor și tehnicilor de evaluare utilizate în cadrul practicilor de dezvoltare comunitară. A existat atât o tentație monografică, cât și una pentru abordările de tip antropologic în evaluarea „adecvării tehnice”, „relevanței sociale” și a „compatibilității culturale” a unui model sau proiect de dezvoltare. În funcție de program sau finanțator, aceste tentații au fost abandonate și înlocuite cu metode și tehnici mai simple, mai rapide și mai puțin costisitoare
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
datelor, planul de lucru era în continuare unul de tip monografic, cu cadre și manifestări. Nevoile percepute de către populație pentru dezvoltarea propriei comunități nu erau explicit cerute în planul de monografie sumară (Golopenția, 2002[1939], pp. 173-182)). Și tentația metodelor antropologice se confruntă cu o constrângere analogă: cât poate aștepta o organizație până a fi formulată o diagnoză despre contextul local? De regulă, organizațiile mari realizează astfel de evaluări aprofundate în faza de design a unui program, în timp ce organizațiile mici au
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
context românesc, vom face referire în cadrul prezentei analize cu precădere la instituții precum Fondul Român de Dezvoltare Socială, Unitatea de Management pentru implementarea Proiectului de Dezvoltare Rurală sau la Agenția SAPARD). Folosim, în acest context, termenul cultură în sens larg, antropologic, așa cum a fost el definit încă din 1871 de către Edward Burnett Tylor: „acel tot complex care include cunoașterea, credința, arta, morala, legea, obiceiul și alte capacități și deprinderi dobândite de om în calitate de membru al societății”. Pentru detalii privind modul de
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
normal; ele capătă o expresie tulburătoare, dramatică și plină de consecințe grave doar la nevtopați: „Nu originea biologică a vieții sufletești a eului, nu existența instinctelor, a inconștientului, a subiectivității etc., ca atare, sunt hotărâtoare din puct de vedere global antropologic, ci rolul lor faptul dacă ele pot fi transformate în pârghii ale vieții sufletești, dacă pot fi «supraetajate» și integrate ca mijloace de către conștiință, voință, etos”. (op. cit., p. 146). Mihai Ralea, la rândul său, critică sociologia psihanalitică pentru faptul că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că lumea de aici ar fi produsul unui al doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par a fi ortodoxe; consecințele de ordin antropologic și etic care derivă din ele au Însă puternice nuanțe dualiste. Mișcarea se cuvine definită drept pseudodualistă (vezi, În continuare, capitolul 8). Bogomilismul este menționat pentru prima dată În Bulgaria, În preajma anului 950; după 972 face obiectul unui ample refutații
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de testare menit să distingă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestuia către oameni este absolut gratuit și nemeritat. Optimismul soteriologic nu anulează circumstanțele originilor omenirii și ale speranțelor Îndreptățite ale acesteia. În vreme ce negarea inteligenței creatorului de ecosistem, combinată cu negarea principiului antropic, i-a condus pe gnostici la un optimism antropologic neegalat pînă astăzi În metafizica occidentală, combinația lui Marcion - negarea inteligenței ecosistemice și acceptarea principiului antropic - duce la unul dintre cele mai pesimiste conglomerate ale metafizicii occidentale. Atît pentru gnostici, cît și pentru Marcion punctul de plecare este inferioritatea Demiurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
număr și nemărginit al Iadului”139. În privința principiului antropic, maniheismul este o formă de gnosticism. Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestea, puține dintre persoanele angajate, prin natura profesiei lor, în situații de comunicare interculturală cunosc dificultățile unei interacțiuni de acest tip. Această carte este o introducere în domeniul comunicării interculturale: propune o privire de ansamblu, sintetică, asupra domeniului, corelând abordarea antropologică cu perspectiva comunicativ-lingvistică. Bazată pe o amplă bibliografie, lucrarea prezintă conceptele de bază, sintetizează cercetările în domeniu, exemplifică prin situații concrete de comunicare din diverse limbi-culturi, propune exerciții concepute ca momente de reflecție, autoverificare și autoevaluare pentru cititori. Prin conținut
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
La sfârșitul capitolului, cititorul va avea o imagine sintetică și generală asupra procesului comunicării, a determinărilor multiple care îl modelează. A înțelege mecanismele comunicării oferă și beneficiul practic al dezvoltării abilităților personale de comunicare. Capitolul 2 definește cultura în termeni antropologici și prezintă câteva modele teoretice de abordare unitară a formelor în care se manifestă diversitatea de mentlitate, de atitudini, de practici sociale, de strategii comunicative. Elementele teoretice esențializate sunt bogat exemplificate prin fapte din diverse culturi ale lumii. La sfârșitul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt necesare pentru a înțelege și a-și explica diferențele dintre culturi și va dispune de instrumente pentru a-și modela atitudinile și comportamentele astfel încât întâlnirile sale interculturale să fie eficiente și să îi aducă satisfacții. Capitolul 3 corelează perspectiva antropologică asupra comunicării interculturale cu perspectiva comunicativ-lingvistică. Integrând conceptele din primul capitol cu conceptele din al doilea capitol, prezentarea va contura o hartă a asemănărilor și deosebirilor privind felul în care vorbesc oameni din diverse culturi și cum se comportă ei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ești emoționat, horia? Horia, tu ești ândrăgostit? B: puțin. A: de CINE horihahaha: B: ((rîde)) vreau să spun că ești un SUPERtip. A: stai că se schimbă placa. B: [extraordinar. A: ((își drege vocea)) sofia! B: da. II. CULTURA Definiția antropologică a culturii Există două accepții de bază ale termenului cultură: 1. totalitatea operelor de artă create de o comunitate umană (literatură, muzică, pictură, sculptură etc.) și, în mod particular, cunoștințele unui individ în legătură cu acestea; 2. sumă a valorilor, a normelor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
civilizație determinată împreună cu toate formele ei de manifestare. Pe scurt, cultura este o structură de semnificații transmisă istoric „... an historically transmitted pattern of meanings...” - Geertz, 1973, p. 89). Cea de a doua accepție o include pe prima și corespunde definiției antropologice a culturii, la care ne vom raporta în cele ce urmează. Vom vorbi deci despre cultura română, cultura franceză, cultura japoneză, cultura americană etc. Geert Hofltede, unul dintre teoreticienii comunicării interculturale, reprezenta astfel diversele forme de manifestare a culturii: SHAPE
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]