2,440 matches
-
familia, comunitatea, națiunea, antroposfera (ultima, „integrând obiectul de studiu” al disciplinei, îi afirmă acesteia „conștiința oicumenică”). În ceea ce privește „condiția metodologică” a disciplinei, profesorul Geană oferă mai întâi o critică a antropologiei filosofice (pe care o vede mai curând drept o „filosofie antropologică”). Antropologia culturală se definește ca „discurs empiric-întemeiat [nu ca „discurs intuitiv-speculativ”, propriu antropologiei filosofice] despre om și cultură”. Cea dintâi metodă a unei atare legitimări empirice este observarea participativă, prin care antropologia - ca „autocunoaștere” umană - răspunde cerinței de „transcendere a
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
local, în completare cu folosirea interviurilor nestructurate și a informatorilor-cheie (citarea unor asemenea „surse” îi apare profesorului Geană la fel de firească precum aceea a citării unui savant). Metoda comparativă ajută antropologia în formularea de enunțuri generale și în definirea unui „fapt antropologic” (de exemplu „universalitatea familiei”). În pofida unor premise greșite (de ordin evoluționist, prin echivalarea societăților arhaice actuale cu cele preistorice și cultivarea modelului tristadial de „evoluție” socio-culturală; la acestea se adaugă și problematica difuzionistă), comparativismul antropologic va fi reabilitat prin opera
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
și în definirea unui „fapt antropologic” (de exemplu „universalitatea familiei”). În pofida unor premise greșite (de ordin evoluționist, prin echivalarea societăților arhaice actuale cu cele preistorice și cultivarea modelului tristadial de „evoluție” socio-culturală; la acestea se adaugă și problematica difuzionistă), comparativismul antropologic va fi reabilitat prin opera lui A.R. Radcliffe-Brown (1952) drept „metodă a antropologiei sociale”, diferită de metoda istorică (aceasta fiind prescrisă de el etnologiei). Ulterior, metoda comparativă primește o dezvoltare statistică deosebită în antropologie, în ceee ce privește stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
a disciplinei, profesorul Geană este îndreptățit să definească antropologia culturală ca „studiu participativ și comparativ al interrelației structură socială-cultură-personalitate, la scara variabilă a unităților existențial-umane în care omul se întruchipează concret”. Lucrarea profesorului Geană este importantă și pentru evaluarea „experienței antropologice românești”, îndeobște la nivelul afirmării paradigmei socioculturale a disciplinei (de sorginte anglo-americană) într-un context bio-antropologic (acesta fiind o dominantă a antropologiei continental-europene până în a doua jumătate a secolului XX). Nașterea antropologiei culturale în România este, de asemenea, pusă în
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
persoană, sau mă rog ceva. Greșesc oare când găsesc că e umilitor să văd cum ni se reproșează, în public, nouă ăstora amabili, radicala noastră absență de titluri care să ne dea dreptul la considerație? Dar poate că această izbucnire antropologică nu-i decăt un rest de pretenții laice și iacobine care persistă în ființa mea. S-ar fi putut presupune că faptul de a te consacra Veșniciei te scutește să te mai grăbești. Eroare. Acești teleghidați mistici duc la extrem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rezumată și consemnată pe o foaie de hârtie nu mai mare ca o batistă, de două sau trei generații de supraviețuitori. Aici, fiecare om e un roman. Iar uneori chiar un fragment de epopee. Cu un bemol, totuși: acest avantaj antropologic, specific european, și mai degrabă de origine așkenazi, chiar dacă există și "romane" sefarade, va înceta curând a mai fi operant, odată cu moartea ultimilor supraviețuitori. Mâine, acest argument va fi mai convențional. 2. O proporție nemaiîntâlnită de Drepți (nesupuși și curajoși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din epocile mai apropiate de noi. Spațiul de referință pentru partea cea mai consistentă a expunerii mele va fi Occidentul medieval. 1. Istoria corpului constituie un subiect care aparține antropologiei istorice sau, mai corect, al unei istorii explorate din unghi antropologic. Această disciplină, aflată la noi, În România abia la Început (de fapt, doar vag experimentată prin câteva teme recente) este, În Europa, foarte veche. Ea a luat naștere, mai Întâi, În Franța anilor ’60 prin Întâlnirea dintre tipul de istorie
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
avantaje, antropologia lui Lévi-Strauss era, metodologic, atrăgătoare pentru istoricii francezi și grație capacității ei de a restitui ambianța cotidiană a vieții sociale (le vécu) și, până la urmă, umanitatea Însăși a unei epoci, cu tot ceea ce o particulariza mai profund. Devenind antropologică, istoria a „transferat” temele și structuralismul metodologic aplicat de Lévi-Strauss și elevii săi comunităților arhaice la societățile premoderne, care au Început să fie examinate, cum procedau antropologii, atât din unghiul cadrelor materiale de viață care le erau proprii, cât și
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
Belgia (ale cărui domenii de interes sunt utopiile literare, identitățile naționale și miturile europene, călătoriile filosofice sau literare, imaginea Celuilalt), Gilbert Durand 13, Jean-Marie Carré14, Marius-François Guyard, Daniel-Henri Pageaux 15, Jean-Marc Moura 16, Raymond Corbey, în Franța (interesat de structurile antropologice ale imaginarului, studiile imaginilor și mirajelor, exotismul și geografia simbolică). În analiza reprezentărilor Celuilalt și ale spațiului său, studiile culturale comparate și postcoloniale anglo-americane pun accentul pe caracterul lor intențional, conștient, constructivist, ideologic și politic. Geografia simbolică, culturală sau postcolonială
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
naționalismul a fost rezultatul suprapunerii a mai multor factori: declinul religiei, diversitatea umană, dezvoltarea capitalismului și a tehnologiei tiparului. Urmând tendințele supra-simplificatoare ale studiilor postcoloniale în încercarea lor de a justifica anumite teze poli-tice, Benedict Anderson definește națiunea în "spirit antropologic" ca "o comunitate politică imaginară și imaginată atât ca intrinsec limitată cât și suverană"74. Națiunea este imaginată "pentru că măcar membrii celei mai mici națiuni nu pot să-i cunoască pe toți din jurul lor, să-i întâlnească sau doar să
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
soartă absurdă și imutabilă, iată un clișeu comun, de fapt, în reprezentările apusene despre români și în autoreprezentările acestora din urmă. Cine a preluat de la cine aceste stereotipuri, apusenii de la români, ori românii de la apuseni? Se pot evoca preocupările (filosofice, antropologice, etnologice, culturale, începând cu secolul al XIX-lea) ale românilor în legătură cu misterul identității lor, căutarea rădăcinii răului și binelui (absolut) în sufletul românesc și identificarea tuturor stereotipurilor negative, balcanice sau orientale, în discursul despre sine. De fapt, autoreprezentările oscilează conjunctural
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
December 1989), relatările de călătorie ale lui Lesley Chamberlain (1990), Dervla Murphy (1993), Georgina Harding (1990), Dan Antal (1994), istoricul Mark Almond (1992), Guy Arnold (1989), John Sweeney (1992), Giles Whittel (1992), descrieri satirice, Rory MacLean (1992), lucrări etnografice și antropologice, Caroline Juler (2003) și Peter Riley (2003), narațiuni fantastice cu vampiri, Terrance Dicks (1998), povestiri despre orfani români și asistenți sociali, Sophie Thurnham (1994), ori romane precum: The Long Shadows de Alan Brownjohn (1997), Kitty and Virgil de Paul Bailey
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
altul, este o afirmație goală, contrarie realității” (II, 249); Saussure afirmă: „Comunitatea limbii este aceea care constituie, în bună măsură, unitatea etnică”, iar Philippide: „Națiunea, ca conglomerat unitar social, n-are nici o importanță, importanță are ea numai ca conglomerat unitar antropologic, de rasă” (II, 251). Opunându-se lui Meillet pentru care limba este organul unei societăți și înrudirea limbilor este o chestiune sociologică, Philippide declară: „Pentru mine limba este și organul unui neam de oameni și înrudirea limbilor este mai mult
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le va fi asimilat în cursul evoluției sale, este o chestiune care așteaptă rezolvirea, dacă în general i se va putea da vreodată o rezolvire. Este o chestiune în tot cazul care trebuie să plece de la o constatare a stării antropologice actuale a poporului român” (II, 343). Privite global, deosebirile dintre limbi vin în continuarea deosebirilor fonetice dintre graiuri și dialecte. Ele se datorează deprinderii mecanice de a pronunța sunetele folosind în manieră specifică organele vorbirii. Dacă particularitățile sonore ale fiecărei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
II, 343). Privite global, deosebirile dintre limbi vin în continuarea deosebirilor fonetice dintre graiuri și dialecte. Ele se datorează deprinderii mecanice de a pronunța sunetele folosind în manieră specifică organele vorbirii. Dacă particularitățile sonore ale fiecărei limbi ar avea bază antropologică aparte ar însemna că numărului limbilor ar trebui să-i corespundă același număr de structuri fiziologice. Cercetarea producerii sunetelor în diverse limbi se soldează însă cu identificarea sistemelor fonetice produse de baza fiziologică unică a organismului uman de oriunde, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
popor cu unitate etnică, pentru că cele dintâi sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice tare deosebite, iar cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de a se studia originea românilor doar pornindu-se de la starea antropologică actuală a lor, îi servește lui Philippide la abordarea componentelor nelatine ale limbii române, pentru care intenționa o explicație unică prin latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de a se studia originea românilor doar pornindu-se de la starea antropologică actuală a lor, îi servește lui Philippide la abordarea componentelor nelatine ale limbii române, pentru care intenționa o explicație unică prin latină. În acest scop el aduce latina până în secolul al VII-lea, când se produce „repedea transformare” a ei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
créativité..."69 Dar acest cuvânt-capcană are și statut științific, în măsura în care există ramuri științifice că antropologia culturală sau sociologia culturii, ceea ce îl determină pe autor să evidențieze multiplele sensuri în care poate fi folosit termenul. Există, în primul rând, un sens antropologic, conform căruia cultură se opune naturii, acoperind, astfel, tot ceea ce nu este comportament înnăscut. Organizarea, structurarea și programarea socială sunt tot atâtea procese specific umane care pot fi denumite culturale. O altă definiție antropologica include în cultura tot ceea ce este
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Există, în primul rând, un sens antropologic, conform căruia cultură se opune naturii, acoperind, astfel, tot ceea ce nu este comportament înnăscut. Organizarea, structurarea și programarea socială sunt tot atâtea procese specific umane care pot fi denumite culturale. O altă definiție antropologica include în cultura tot ceea ce este dotat cu sens și vehiculat, în primul rând, prin intermediul limbajului. Mai există un sens etnografic, conform căruia cultură se opune tehnologiei și cuprinde ansamblul credințelor, riturilor, normelor, valorilor și modelelor de comportament care caracterizează
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
și nu mai pot fi ignorate. Expunerile prezentate în această cercetare constituie o tentativă de valorificare a unor concepte, metode și contribuții la descrierea și interpretarea imaginilor picturale. Legitimarea acestui demers ține de faptul că narațiunea este o practică semiotică antropologic universală, independentă de cultură și timp, utilă în structurarea experienței și în comunicarea sensului, care poate oferi un potențial sporit de analiză și care poate nuanța și consolida studiul picturii. Abordarea picturii ca pictură narativă este un demers care plasează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
că a dus vreun ștab muncă de lămurire cu mine, dar nu pot să înșel pe nimeni prin felul meu de muncă". S. A. : Eu am privit cu interes fenomenu-l migrației masive în ultimii ani, am urmărit începuturile de literatură sociologică, antropologică inspirate de el. Unii dintre foști mei studenți și alții pe care i-am citit fără să-i cunosc au început să studieze acest fapt social total. Vorbeam mai înainte de izolarea României comuniste și de patologiile raportării noastre la Occident
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care țineam, Sf. Nicolae, cu o impozantă biserică pe un foarte elegant bulevard din centrul Washingtonului, fusese rusă la început, apoi tot mai amestecată. În "splendidă izolare", e vizitată la Sărbători de tipi cu aparate de filmat, ca o curiozitate antropologică. și asta îmi făcea plăcere. În mod curios, faptul că am intrat într-o universitate religioasă, fie ea chiar catolică, mi-a întărit orientarea, căutând eu acele aspecte ale catolicismului, mai ales culturale, dar și teoretice, care se potriveau și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
și documentar, există semne că cel puțin în cazul unora dintre cineaști separările stricte între genuri sau specii devin futile și totodată inoperante pentru critici... Ceea ce contează până la urmă este un imens și, fără îndoială, nepremeditat travaliu recuperator al dimensiunii antropologice : toate filmele românești de după 1990 indiferent de calitate ! reprezintă o oglindă fidelă a mutațiilor umane (sociologice și altfel) pe care le-a cunoscut societatea românească în ultimii 15 ani. Din această perspectivă, valoarea producțiilor cinematografice este secundară interesului pe care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe mai multe tipuri de demers ; ceea ce nu are ca rezultat un obiect eterogen, neînchegat, mă grăbesc să spun. Podul de flori, în particular, nu e un documentar în sensul propriu al termenului, nu e „reportaj”, nici „docu-dramă”, nici investigație antropologică (sau etnologică) prin film, nici Big Brother, deși are câte ceva din toate acestea. Ai putea să spui că această problemă a „definirii genului” este una academică ; dar eu cred că e o problemă practică și că setul multiplu de decizii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]