4,171 matches
-
nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de civilizație. Teza lor fundamentală era existența unei ordini clare în evoluția societăților. De exemplu, schema celor trei stadii a lui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De exemplu, schema celor trei stadii a lui Morgan, preluată de către Engles: sălbătăcie, barbarie, civilizație. Sau ideea succesiunii stricte a tipurilor de familie: de la promiscuitate sexuală, la familia de grupe, la familia monogamă matriarhală la cea monogamă patriarhală. Și în antropologia culturală conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că întreaga umanitate va progresa spre o civilizație de tipul celei europene, postulat fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că întreaga umanitate va progresa spre o civilizație de tipul celei europene, postulat fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce desemnează antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism a trecut la începutul secolului nostru, în științele sociale, printr-o criză puternică. Atât în antropologia socială și culturală occidentală, cât și în sociologia nemarxistă, în prima jumătate a secolului XX, conceptul de evoluție, nemaivorbind de cel de progres, a fost complet abandonat. În SUA, antropologia socială și culturală a fost dominată în prima jumătate a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nostru, în științele sociale, printr-o criză puternică. Atât în antropologia socială și culturală occidentală, cât și în sociologia nemarxistă, în prima jumătate a secolului XX, conceptul de evoluție, nemaivorbind de cel de progres, a fost complet abandonat. În SUA, antropologia socială și culturală a fost dominată în prima jumătate a secolului XX de figura lui Boas. Principiul metodologic fundamental al acestei orientări era un inductivism dus până la descriptivismul pur. Tentativele anterioare de generalizare și, în mod special, cele care au
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generalizare și, în mod special, cele care au produs scheme evoluționiste au fost supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este reluată. Chiar și Talcott Parsons încearcă o deschidere evoluționistă a propriei sale teorii (Parsons, 1966). Specifică acestor orientări este opunerea netă a conceptului de evoluție celui de progres. Doar evoluția
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vol. 18, Editura Politică, București. Lenin, V.I. (1969), „Karl Marx”, în Opere, vol. 21, Editura Politică, București. Lévi-Strauss, C. (1968), Tropice triste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1970), Gândirea sălbatică, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1978), Antropologia structurală, Editura Politică, București. Lewin, K. (1947a), „Group decision and social change”, în T.M. Newcomb, E.L. Hartley (ed.), Readings in Social Psychology, Holt, Reinehart and Winston, New York. Lewin, K. (1947b), „Frontiers in group dynamics: Concepts, method, and reality in social
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Tehnocrație și conducere socială, Editura Academiei, București. Zamfir, C., Popescu, I.-A., Ștefănescu, Ș., Teodorescu, A., Vlăsceanu, L., Zamfir, E. (1984), Indicatori și surse de variație a calității vieții, Editura Academiei, București. Zamfir, E. (1975), Modelul sistemic în sociologie și antropologie culturală, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Zander, A. (1961), „Resistence to change. Its analysis and prevention”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. *** (1971), Survey of Working Conditions, Survey
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
43 Cursul 3. Considerații asupra științelor sociale: este posibilă o știință a societății umane? 47 I. Științele sociale sunt irelevante: critica din partea jurnalismului 50 II. Științele sociale sunt neinteresante: critica din partea istoriei 53 III. Științele sociale sunt superficiale: critica din partea antropologiei 58 IV. Științele sociale sunt mecanice: critica din partea umanismului 64 V. Concluzii 69 Cursul 4. Modelarea cauzală (I): reprezentările liniare bivariate 71 I. Faza inițială 72 II. Considerații asupra cauzalității și modelării cauzale 77 III. Considerații asupra conceptelor și variabilelor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de a acționa în mod intenționat, de a învăța, de a alege conștient; în consecință, comportamentul lor rezistă oricărui efort de tratament științific sistematic. Cu un oarecare grad de aproximare, voi denumi toate aceste critici drept obiecții din partea jurnalismului, istoriei, antropologiei și umanismului. Ele reprezintă cele patru abordări critice principale la adresa științelor sociale academice formale. Doresc să apăr proiectul științelor sociale ca activitate intelectuală legitimă, dar mă văd nevoit totodată să recunosc forța potențială a criticilor la adresa lor și de aceea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o fundamentare adecvată nu au semnificație intelectuală de esență pentru științele sociale și, în consecință, pot aduce doar o contribuție foarte modestă la cunoașterea academică. III. Științele sociale sunt superficiale: critica din partea antropologieitc "III. Științele sociale sunt superficiale\: critica din partea antropologiei" Cea de-a treia obiecție atacă ceva mai puternic fundamentele științelor sociale nomologice. Studiile privind modul în care trăiesc indivizii umani în societate, spune criticul, diferă în mod profund de analiza fenomenelor naturale. Miezul problemei se referă la relația dintre
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
științelor sociale nomologice. Studiile privind modul în care trăiesc indivizii umani în societate, spune criticul, diferă în mod profund de analiza fenomenelor naturale. Miezul problemei se referă la relația dintre observator și observat. Eu numesc această poziție drept „critică din partea antropologiei culturale”. În științele naturale, separarea deplină a observatorului de observat este perfect plauzibilă. Omul de știință nu este nicidecum obligat să se identifice cu rocile sau cu atomii sau cu bacteriile în studiu: el gândește, analizează și înțelege, ele nu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
practice implicate. Discuția a fost mai mult teoretică până acum. Totuși, concluziile trase vor avea implicații concrete de îndată ce vom începe să ne concentrăm asupra design-ului proiectelor de cercetare reale din domeniu. Științele sociale sistematice nu sunt jurnalism, istorie sau antropologie culturală. Cerințele față de științele sociale sunt mult mai ridicate, tot așa cum este și potențialul lor de explicații complete și riguroase. Cursul 4tc "Cursul 4" Modelarea cauzală (I): reprezentările liniare bivariatetc "Modelarea cauzală (I)\: reprezentările liniare bivariate" Rezumat. Cursul începe cu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
la Institutul de Etnografie și Folclor (1970-1989), apoi cercetător principal la Muzeul Țăranului Român (1990-2002) din același oraș. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Elemente de folclor urban. Spectacolul de folclor (1978). A fost membră a Societății de Antropologie Culturală Română, a făcut parte din Societatea Europeniștilor și din Fundația „Al. Tzigara-Samurcaș”. A figurat în colegiile de redacție ale publicațiilor „Martor” și „Revista de istorie socială”, a colaborat la „Dilema”, „România liberă”, „Cotidianul”, „Curentul”. N. preferă să se considere
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
1960 a obținut, prin concurs, un post de cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București. În perioada 1969-1982 a făcut parte din colegiul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”. În 1970 devine membru în Comisia de Antropologie și Etnologie a Academiei Române. În 1968 s-a înscris la doctorat, sub îndrumarea lui A. J. Greimas, la École Pratique des Hautes Études din Paris, teza sa, rămasă în stadiul de proiect, tratând structura baladei populare românești. A fost căsătorit
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
urmare, o istorie alternativă a școlii al cărei contur se creionează În ultimii ani trebuie să fie istoria unui fenomen În contextul culturii interbelice. Cercetarea acestei culturi În spiritul noii istorii culturale trebuie să se desfășoare sub impactul sociologiei și antropologiei, astfel ca analiza să nu se mai concentreze exclusiv pe conținutul ideatic al operelor majore, ci să abordeze și modul de viață din perioada respectivă. Această manieră de cercetare ar implica nu atât detalierea structurilor obiective, cât mai ales descrierea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În cadrul campaniilor monografice sau de acțiune culturală nu a fost individualizată. Această legătură s-a materializat prin instituția căminului cultural, al cărei animator a fost, de regulă, Învățătorul. De asemenea, continuă să fie nelămurită relația cu medicii și cercetătorii de antropologie fizică. Dincolo de investigațiile antropometrice cu caracter științific discutabil, cercetările și intervențiile de medicină socială rămân un teren de explorat. Pomenirea profesorilor Rainer și Banu nu este suficientă pentru a lămuri această legătură. Poate cel mai interesant fenomen rămâne participarea la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a premiselor sociologice franceze; c) integralismul sociologic, elaborat de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală a aserțiunilor Școlii evoluționiste și ale Școlii istorice din antropologia americană și cea europeană; e) sistemul sociologiei axiologice, construit de E. Speranția pe baza premiselor filosofiei germane și a sociologiei franceze (Durkheim, Tarde). Elaborarea unor teorii sociologice: variantele românești ale pozitivismului și evoluționismului În lucrările lui S. Haret, G.D. Scraba
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor discipline (economia politică, statistica, igiena socială, etnologia și antropologia) și instituții ca Direcția Centrală de Statistică, Institutul de Igienă, Institutul de Cercetări Economice. Influența vechii Școli monografice se va resimți, În intensități variabile, Întreaga perioadă comunistă, prin reluarea, la Început disimulată, ulterior, după anii 65, deschisă a cercetărilor directe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Caraion, G. Retegan, V.V. Caramelea, Al. Bărbat, Leon Țopa, Octavian Neamțu, G. Focșa, Vladimir Trebici etc.) au activat mai ales În institute de cercetare: Traian Herseni la Institutul de Psihologie (șeful secției de psihologie industrială), V.V. Caramelea În Institutul de Antropologie, mulți În Institutul de statistică, În Institutul de Folclor și Etnografie, Institutul de Cercetări Economice, Institutul de Igienă și Protecția Muncii, Muzeul Satului, În Comitetul de Stat al Planificării. Sub diferite etichete, altele decât cea de sociologie, au continuat cercetarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de metodologie a cercetării sociologice, devenite manuale fundamentale pentru noua generație. Traian Herseni publică lucrări erudite de sinteză a teoriilor occidentale - sociologie generală, psihologie socială, sociologie industrială, sociologie lingvistică. Vasile V. Caramelea a introdus cu o consecvență de admirat antropologia socială și culturală, constituind În jurul său un grup restrâns de cercetători. În perioada 1964-1968 se publică anual În medie 70,2 lucrări, marea majoritate cu profil sociologic, față de 23,6 În perioada anterioară. Crucială pentru relansarea sociologiei a fost reluarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
limba francează The City, colecția de eseuri semnate de Park, Burgess și McKenzie, Împreună cu texte ale lui Simmel și Wirth. Antropologul suedez Ulf Hannerz, În Exploring the City (1980), Însumează aspecte caracteristice studiilor urbane chicagoene, trasând noi perspective În investigațiile antropologiei urbane (de exemplu, studiul etnografic al orașului - Abbott, 1999, 13-14). O altă deschidere este cea reprezentată de valul revizionist (waves of revisionism), discursuri polemice care demonteză o serie de mituri referitoare la Chicago: Chicago nu este dominat de reforme sociale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]