KorAP: Find »[drukola/base=apelantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...67 >

1,667 matches

Corola-website/Law/262349_a_263678

care s-a luat act de tranzacția părților, SRR a recunoscut că utilizarea fonogramelor prin servicii online interactive (on demand) constituie punere la dispoziția publicului pentru care este necesară autorizarea individuală a titularilor de drepturi. Față de cele anterior menționate, solicită apelanta desființarea Încheierii din data de 22 octombrie 2010, prin care completul arbitral a respins ca neîntemeiată cererea de renunțare la arbitraj formulată de UPFR și, în consecință, desființarea hotărârii arbitrale pronunțate ulterior. În subsidiar, solicită modificarea în parte a hotărârii

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
arbitrale apelate și, în consecință, să se stabilească faptul că aceasta nu are ca obiect utilizarea fonogramelor prin servicii online interactive, constituind punere la dispoziția publicului pentru care este necesar consimțământul individual al titularilor de drepturi. La 6 decembrie 2011 apelanta UPFR a depus la dosar completare la cererea de apel, prin care solicită probe încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a oricăror probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri. De asemenea, a precizat temeiurile de drept ale cererii de apel

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
din Codul de procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 8/1996 , modificată și completată. La aceeași dată, Asociația Română pentru Artiști/Interpreți sau Executanți (ARAIEX) și Uniunea Națională a Artiștilor din România (UNART) formulează cerere de intervenție accesorie în sprijinul apelantei Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR). În motivarea cererii se arată că Hotărârea arbitrală din data de 2 august 2011 prin care s-a stabilit metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
de comunicare prin fax a convocării la ședința de arbitraj din 20 octombrie 2010, ora 16,00, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, comunicare realizată către ARCA, ARTV, SRR, CRDIDAM, UPFR și ANISP. Prin urmare, este nefondată susținerea apelantei în sensul că cererea de renunțare ar fi fost soluționată de completul arbitral fără citarea părților. În mod corect completul arbitral a reținut că renunțarea la judecată în prezenta cauză este exercitată peste limitele interne ale dreptului de dispoziție, întrucât

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
arbitral a reținut că renunțarea la judecată în prezenta cauză este exercitată peste limitele interne ale dreptului de dispoziție, întrucât este neconformă scopului organismelor de gestiune colectivă și obligațiilor pe care acestea le au potrivit legii. Principiul disponibilității invocat de apelantă cunoaște și excepții și limitări. Astfel, exercitarea unui drept procesual, inclusiv a dreptului de a renunța la arbitraj, trebuie făcută în limitele interne ale acestuia, depășirea acestor limite caracterizând abuzul de drept procesual. Atât timp cât renunțarea la arbitraj nu era consecința

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
sau fără fir, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual. Ca atare, nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că punerea la dispoziția publicului a fonogramelor constituie un mod distinct de utilizare față de comunicare publică. Potrivit alin. (1) lit. f) și alin. (2) din art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 , "(1) Gestiunea colectivă este obligatorie

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
de drepturi conexe, români și străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea și controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii." ... În raport cu dispozițiile legale sus-citate, este nefondată și susținerea apelantei în sensul că nu ar avea mandat pentru administrarea dreptului de punere la dispoziția publicului a fonogramelor. Astfel, fiind o modalitate de comunicare publică, punerea la dispoziția publicului a fonogramelor dă naștere, pentru producătorii de fonograme și artiștii interpreți sau

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
art. 123^1), iar pentru fonogramele publicate în scop comercial dreptul poate fi gestionat colectiv sau nu în raport cu voința titularilor (art. 123^2). Din dispozițiile art. 3 din Directiva 2001/29/CE și art. 14 din Tratatul OMPI, invocate de apelantă, nu rezultă că punerea la dispoziția publicului a fonogramelor ar fi un tip de utilizare care să nu intre în conținutul noțiunii de comunicare publică. Practica anterioară a UPFR nu poate fi reținută ca argument, întrucât nu are temei în

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
de chemare în judecată și plângeri penale, și, pe de altă parte, susține că dreptul de punere la dispoziția publicului a fonogramelor trebuie gestionat individual de către titulari. În consecință, față de cele reținute mai sus, Curtea va respinge apelul formulat de apelanta UPFR împotriva Încheierii din 22 octombrie 2011 și a Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 29.09.2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr.

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul de arbitraj nr. 2/2010. Pe cale de consecință, Curtea va respinge și cererile de intervenție în favoarea UPFR formulate de ADPFR, ARAIEX și UNART. Totodată, constatând culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea o va obliga pe aceasta la plata sumei de 2.000 lei către ANISP și a sumei de 1.860 lei către CREDIDAM, cu titlu de cheltuieli de judecată. PENTRU

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
Curtea o va obliga pe aceasta la plata sumei de 2.000 lei către ANISP și a sumei de 1.860 lei către CREDIDAM, cu titlu de cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Respinge apelul formulat de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în sectorul 1, București, Bd. N. Titulescu nr. 88B, împotriva Încheierii din 22 octombrie 2011 și a Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
pentru Artiști Interpreți sau Executanți, cu sediul în sectorul 3, București, șos. Dudești Pantelimon nr. 1-3, Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, cu sediul în sectorul 1, București, bd. Magheru nr. 43, sc. 1, et. 1, ap. 11. Obligă apelanta la plata către intimata ANISP a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată și către intimata CREDIDAM a sumei de 1.860 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2013. PREȘEDINTE Melania Stanciu Judecător

DECIZIE CIVILĂ nr. 118A din 18 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/262349_a_263678]
Corola-website/Law/261673_a_263002

ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIA CIVILĂ Nr. 49A Ședința publică de la 12 martie 2013 Dosar nr. 4.789/2/2012 Curtea compusă din: Președinte - Antonela Cătălina Brătuianu Judecător - Mădălina Gabriela Rădulescu Grefier - Ionica Popescu Pe rol, soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România și Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12 aprilie 2012 , emisă de Corpul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Dezbaterile au avut loc

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme. În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, din următoarele considerente: 1. În ceea ce privește limitele învestirii corpului de arbitraj, argumentate la punctul 3 din hotărâre, apelanta a considerat că perioada la care trebuia să se raporteze arbitrajul este 2009- 2012. Eronat s-a reținut că ADPFR solicită sume suplimentare pentru perioada 2009-2011. Întrucât pentru acest interval de timp nu s-a ajuns la un protocol între

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
controversă privind piesele neidentificate (care nu pot fi atribuite niciunui producător) - 26,2%, pentru cele aflate în divergență - 7,8%, precum și pentru cazul în care organismele de radiodifuziune nu transmit playlisturi sau, deși transmise, acestea nu pot fi prelucrate - 29%, apelanta a susținut că au fost înlăturate criteriile părților, cel al coșului radio, propus de UPFR, respectiv cel al hologramelor propus de ADPFR, fără a fi stabilită nicio modalitate prin care să se împartă remunerațiile aferente acestor drepturi. Criteriul hologramelor a

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
playlisturilor neconforme, respectiv pe cale judecătorească, în cazul contestațiilor cu privire la calitatea de titular al dreptului, deoarece remunerațiile aferente acestor situații au fost însușite de UPFR în mod exclusiv, prin încălcarea legii. Totodată, prevederile din statutul acestuia nu sunt opozabile celorlalte OGC. Apelanta a solicitat reținerea celor două criterii susținute de ADPFR și repartizarea remunerațiilor colectate în proporție de 7,35% către ADPFR și 92,65% către UPFR. 3. În ceea ce privește stabilirea unui comision fix de colectare de 7%, s-a apreciat că acesta

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
de 7%, s-a apreciat că acesta este excesiv și vine în contradicție cu prevederile art. 133 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, referitor la cheltuielile de colectare. În aprecierea apelantei ADPFR, comisionul colectorului unic trebuie să acopere cheltuielile de colectare, nu de funcționare și fără să depășească 6% din totalul remunerațiilor colectate. Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat modificarea hotărârii arbitrale, în principal, prin stabilirea pentru perioada

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
viabilă soluția reținută în arbitraj de reglare prin metodologii de către UPFR a relației cu utilizatorii care nu transmit/transmit neconform playlisturile. Pentru cazul pieselor aflate în divergență (revendicate de mai mulți producători) soluționarea pe cale judiciară, reținută ca variantă în arbitraj, apelanta a menționat că aceasta intervine numai în ultimă instanță, când, ulterior transmiterii de către UPFR, producătorii nu reușesc să și le aloce conform înțelegerii dintre ei. Astfel cum impune art. 127 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 8/1996 , cu

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
că, potrivit normelor de procedură civilă aplicabile în materie, precedentul judiciar sub forma soluționării unei cereri arbitrale nu poate avea pentru instanțe valoare obligatorie, ci orientativă. Există 3 categorii de critici ale apelurilor împotriva soluției arbitrajului: 1. Limitele soluționării arbitrajului Apelanta ADPFR susține greșit că arbitrajul trebuia să stabilească cotele de repartiție pe ultimii 3 ani (2009-2012), nu doar pentru intervalul menționat. Curtea notează că arbitrajul prezent a fost declanșat ca urmare a intrării în vigoare a "Metodologiei privind remunerația datorată

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
contradictoriu cu UPFR și/sau cu radiodifuzorii, ce excedează perioadei menționate, ca atare, și motivul de apel al ADPFR cu acest conținut apare ca neîntemeiat. 2. Criteriile de repartizare a remunerației între categoriile de beneficiari au fost contestate de ambele apelante. Pentru perioada în discuție, arbitrajul a stabilit criteriul utilizării reale a fonogramelor, precum și procentele din sumele colectate de 2,5% pentru ADPFR, respectiv de 97,5% pentru UPFR, raportându-se la repertoriile actuale ale celor două organisme de gestiune colectivă

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
calitatea de colector unic, stabilită prin deciziile directorului general al ORDA nr. 115/2006 și nr. 12/2012 . Ca atare, în baza raționamentului expus, care contrazice legitimitatea cotelor procentuale asupra acestei părți a remunerației, vor fi înlăturate ca nerelevante susținerile apelantelor și considerentele arbitrajului, în legătură cu evaluarea procentelor de piese neidentificate/în divergență, din situațiile centralizatoare ale colectorului UPFR. În ceea ce privește playlisturile netransmise/neprelucrabile ale radiodifuzorilor, fiind împiedicată de asemenea repartizarea reală a drepturilor, Curtea constată că nu se mai impune ca în

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
surse diferite, dar specifici aceleiași activități de distribuire a fonogramelor, prin radiodifuzare. 3. Comisionul cuvenit UPFR pentru activitatea de colectare și de repartizare către ADPFR a remunerațiilor echitabile, stabilit de arbitraj la cuantumul de 7%, a fost contestat de ambele apelante, fără a fi expuse și argumente de calcul concret. A fost solicitat de ADPFR maximum 6%, iar de UPFR 11%, în condițiile în care art. 134 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
repartiție, cotă-parte costuri monitorizare, cotă-parte costuri administrative), necesități și evidențe bugetare. În mod identic, afirmațiile ADPFR privind supraestimarea comisionului sunt generice și nu concretizate matematic, pentru a fi primite ca temeinice. Față de toate aceste considerente, găsind întemeiate în parte criticile apelantei UPFR, care atrag schimbarea în parte a hotărârii arbitrale, în limitele menționate, totodată apreciind ca neîntemeiate criticile apelantei ADPFR, Curtea va face aplicarea art. 296 din Codul de procedură civilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii criticate. Făcând aplicarea dispozițiilor art.

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
comisionului sunt generice și nu concretizate matematic, pentru a fi primite ca temeinice. Față de toate aceste considerente, găsind întemeiate în parte criticile apelantei UPFR, care atrag schimbarea în parte a hotărârii arbitrale, în limitele menționate, totodată apreciind ca neîntemeiate criticile apelantei ADPFR, Curtea va face aplicarea art. 296 din Codul de procedură civilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii criticate. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga apelanta ADPFR, ca parte căzută în pretenții, la plata

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]
în limitele menționate, totodată apreciind ca neîntemeiate criticile apelantei ADPFR, Curtea va face aplicarea art. 296 din Codul de procedură civilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii criticate. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga apelanta ADPFR, ca parte căzută în pretenții, la plata către apelanta UPFR a sumei de 13.640 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial în apel, conform facturii depuse la dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii

DECIZIE nr. 51 din 8 mai 2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 49A din 12 martie 2013 , pronunţată în Dosarul nr. 4.789/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/261673_a_263002]