11,066 matches
-
nu e cea mai mare problemă în momentul ăsta. După calendarul de pe ceasul Sorei Justițiare și după rădăcinile șatene din părul lui Miss America, suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și Webber se uită la gheața care se topește în paharul gol și zice: — Unde mergem? Din carlingă, Sheila spune: — Sunt după noi de când am luat spre interior, la Jedda. Își pune din nou căștile pe urechi. Și Flint se apleacă peste interval să umple din nou paharul cu scotch, și zice: — Mecca îți spune ceva, amice? Al-Haram? Zice: Dar Ka’ba? Cu o mână pe cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției Naționale Baptiste... Zidul Plângerii și Domul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului, mândră că nici un alt biciclist nu reușea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
recunoscătoare Luanei pentru clipele unice pe care i le oferea. Sanda își privea fetița sperând ca ea să ajungă cântăreață, actriță ori regizor de film. Punea atâta suflet în tot ceea ce făcea! Nu reușea să vadă în ea femeia măritată, aplecată la balia cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși și flămânzi. Visa atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. Găsi în banca a patra o servietă din piele fină și scoase din ea, cu emoție, un caiet. Pe prima pagină, iscălitura delicată a lui George o făcu să zâmbească. În sfârșit îl dibuise. Avea scrisul îngrijit, mărunt, puțin aplecat spre dreapta. Puse caietul pe-un colț al băncii și închise servieta. În timp ce dirigintele scria pe tablă cuvintele de vocabular, Luana se zbătea în focul creației. Se chinuia să compună o poezie din cele mai expresive. În momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită. Narcis Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doctor veni să consulte bolnava, îi prescrise antibiotice și în ziua următoare se trezi din nou purtată pe targa cu rotile și întinsă pe masa de operație. Luana se zbătu cu îndărătnicie până reușiră s-o imobilizeze. O asistentă se aplecă peste ea, simți apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât binecuvântata stare de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate aceste alese spinări se apleacă, la rândul lor, în fața altor măriri, mai semețe și mai înfricoșătoare. Fiecare scăunel în parte devine mic și pipernicit în prezența altuia mai înalt decât el. .... Cum ar fi, oare, să nu trebuiască să te apleci și să spui ‹Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceste alese spinări se apleacă, la rândul lor, în fața altor măriri, mai semețe și mai înfricoșătoare. Fiecare scăunel în parte devine mic și pipernicit în prezența altuia mai înalt decât el. .... Cum ar fi, oare, să nu trebuiască să te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se axeze pe anumite domenii care să nu lezeze, în nici un fel, edilii orașului, nicidecum să și-i ridice în cap. Domnișoara întrecuse măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana nu mai reuși să-și ascundă disprețul pe care-l simțea. Avu pretenția absurdă să i se adreseze cu "Să trăiți, șefa!" Însăși madam Cordel își cocoșase spinarea aplecându-se slugarnic ani de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța veni lângă mașina de scris, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. Ceva, din toate astea, nu se poate să nu-i trezească dorința de-a se întoarce. Escu scăpă pieptănul și în ochii lui străluci un licăr de speranță. Iuliana, ești un înger. Adu-mi, repede, un casetofon. Spre seară, aplecați asupra nenumăratelor casete împrăștiate pe jos, cei doi bărbați se priviră îndelung. Cu ce începem? Radu nu știa ce să aleagă. El și nevasta lui nu se potriveau în acest domeniu. Era lipsit complet de cultură muzicală. De altfel, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vânzări, director de creație... O apucă amețeala de o așa aglomerație de directori. Pe unii dintre ei îi găsi, după cum era de așteptat, în spatele birourilor mari, cufundați în scaune înalte, îmbrăcați la costum și cravată. Pe alții, însă, îi surprinse aplecați asupra planșetelor de lucru, cu mânecile suflecate și cămășile descheiate, împreună cu o întreagă echipă de oameni în jurul lor. Luana se declară plăcut impresionată de reacția pozitivă a tuturor. Venea zilnic cu cel puțin o jumătate de oră mai devreme iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În mână un ziar Împăturit. A văzut același chip zâmbitor al jucătorului de badminton pe care-l zărise ceva mai devreme În alt ziar, atâta doar că acum dispăruse pe jumătate de partea cealaltă a jurnalului Împăturit. Bill s-a aplecat să o sărute pe obraz. Vino cât mai curând, Margaret! — Taxi, doamnă? a Întrebat-o un ușier. — Nu, mulțumesc, o să merg puțin pe jos. Pe drum se tot oprea, prinsă În vârtejul circulației, copleșită de jeluiala copiilor cerșetori și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Vii cu mine? Nu-i departe. În plus, tu ai bicicletă! Când a zâmbit, s-a văzut că are doi dinți lipsă. — Hm, nu știu! Tata o să se-ngrijoreze dacă nu vin acasă. Hai, vino, nu durează mult! S-a aplecat și i a mângâiat ușor obrazul cu frunza, chicotind În același timp. știu eu o scurtătură spre casa ta. Când s-a făcut vremea să plece de la școală, cerul se peticise cu nori de un albastru argintiu, iar căldura nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre clătinate de vânt. A Început să tremure. Sunt la fel ca oricare altul sunt la fel vă rog sunt la fel... — Oricum, a auzit el vocea croncănită, orice-ar fi pentru tine albul ăla, e-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul greu al corpului și al hainelor ei nespălate. A roșit și s-a tras ușor Într-o parte, buzele ei i se păruseră nefirești, uscate și fierbinți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clinchetul lipsit de entu ziasm al mașinilor de scris. La radio se auzea un discurs de-al pre ședintelui, retransmis, a constatat ea ascultând vocea presantă, deosebit de con vingătoare. În camera de la capătul scării erau câțiva bărbați, doi dintre ei aplecați peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune șubrede de birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căuta orbește cheile, traversând curticica În goană. Abia când ajunsese În fața ușii de la intrare și-a dat seama că era cineva acolo, Întins pe treptele de la intrare. Era un băiat, un adolescent, ghemuit aproape ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut că era adormit. Din pricina țârâitului insistent al telefonului, a Început să se miște. S-a răsucit cu greu. Pe maioul lui alb era scris cu litere mari, vineții, cuvântul BERKELEY. Pleoapele Închise Îi tremurau ușor, de parcă ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șiroaiele de lacrimi care-i curgeau pe obraji. — Vreau să aflu, a spus el În cele din urmă, vreau să aflu ce-i cu familia mea. Karl a oftat. și-a așezat ușurel furculița pe marginea farfuriei, apoi s-a aplecat și s-a sprijinit În coate. A ridicat brațele și s-a uitat intens la palme, de parcă Își descifra acolo tainele vieții. și-a lăsat fruntea În mâini și a oftat din nou. — Eu te-am găsit la orfelinat. Asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a dat seama că n-avea să dea niciodată de mama lui. Nici nu era sigur că ar mai fi dorit s-o găsească. Se făcuse tare târziu când Karl a izbutit să-l găsească lângă zid. Dormita cu capul aplecat pe o parte și sprijinit de mica pernă osoasă a mâinilor. S-ar fi zis că ascultă bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]