2,765 matches
-
apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a nu-i supune pe cei prezenți să suporte doar tonalitatea grea a Apocalipsei, a Strigătului, din vecinătate. În plus, arătînd spre Autoportretul cu păsări și descriindu-i aerul țicnit-ludic, mi-am asumat, serios, cuvenita frivolitate. Sugerînd posibila diversitate picassiană. Să fim frivoli! (Cu măsură) 17 mai E de plecat înșelător anecdotic de la o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Avramescu și Cristian Preda, își fac publice, în revista 22, constatările ocazionate de examenul de admitere la numita facultate (intențiile mai mult sau mai puțin mărturisite ale pretendenților de-aici vizînd cariere diplomatice!). Așezîndu-și perplexele observații sub un generic alarmant, Apocalipsa educației, cei doi punctează... performanțe: un candidat localizează Japonia în Oceanul Indian, altul crede că Egiptul e în America Centrală, o domnișoară nu știe nici un oraș din Franța, în afară de Paris, pentru că a călătorit direct cu autocarul, o candidată nu știe cine cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Abellio, la fel ca a lui Lupasco, este de a unifica contrariile: " Mi se părea că se apropia vremea cînd avea să fie dată o șansă tuturor contrariilor, tuturor extremelor, de a ieși unite, măcar pentru o clipă, din zgomotul apocalipselor"15. Dar această logică este, oare, realmente cuaternară, așa cum o afirmă fără încetare Abellio ? Există în mod sigur două cupluri de contradictorii: "obiect/lume" și "organ de simțuri/corp": "Orice obiect se ridică pe fundalul lumii. Orice subiect comportă un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai mult cu lupta mentală a lui Milton, analizînd greșelile acestuia și asimilînd în propria să viața experiența lui Milton. Astfel, Blake a ajuns să fie convins că destinul său era acela de a fi un salvator profetic necesar pentru Apocalipsa 4, de aceea a și scris poemul Milton "spre a justifica Omului Căile Domnului" ("To justify the Ways of God to Men"). Volumul III Cărțile profetice iluminate. Ierusalim. ☼ Jerusalem The Emanation of the Giant Albion, 1804-1820. (BCW: 620-747). Se cunosc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Anglicana, iar mama sa a avut probabil legături cu sectă radicală a Muggletonienilor, fondată în secolul al XVII-lea (circa 1651) de Lodowicke Muggleton (un croitor, 1609-1698) și John Reeve (vărul sau), care pretindeau că sînt cei "doi martori" ai Apocalipsei (11, 3-6) care vor prooroci 1260 de zile, vor fi uciși și vor învia; ei negau doctrina trinitara și afirmau că materia era eternă, iar rațiunea creația diavolului. Există o controversă privind apartenența părinților lui Blake la Biserică Swedenborgiană: reputatul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în virtutea unor legi fixe, fiind lipsite de orice imaginație, viața spirituală sau creativitate. Sfîrșitul poemului însă indică faptul că regenerarea omului din starea să decăzuta este iminentă. Venirea lui Orc anunță nu doar revoluția care plutea deasupra Europei, ci și Apocalipsa de pe urma. Blake este solicitat de Richard Edwards, editor și librar, să facă desene pe care apoi să le graveze pentru o nouă ediție a volumului Night Thoughts / Cugetări nocturne al lui Edward Young. Este probabil cea mai importantă comandă din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întîlnim la Blake în conceptul de "Moarte Veșnică", adică Spectrul (Năluca) (celor patru Zoa201), dar și la Böhme: iadul este o continuă descensiune: "chinul devine din ce in ce mai mare [...] vîlvătăile iadului se aprind și mai tare și grozăvia crește"202. Conform și Apocalipsei: "și fumul chinului lor suie în sus în vecii vecilor" (Apoc. 14, 11). Căderea lui Enion determina o rupere dramatică de echilibru înăuntrul divinității, fiindcă Enion, căzînd, îl lipsește și pe Tharmas de Ierusalim, i.e. emanația (lui Albion) care personifica
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
man of Genius [...] a Swedenborgian certainly, a mystic emphatically. You perhaps smile at my calling another Poet, a Mystic; [...] apoor rather anacalyptic Poet, and Painter!". (BCH: 55). Cuvîntul "anacaliptic" este, evident, o inventie a lui Coleridge, care pare sublinieze că "apocalipsa" lui Blake este un proces "anagenetic", de creație, ascendent, de începere, nu unul "catagenetic", distructiv, descendent, de sfîrșit. Prefixul anade origine grecească semnifică "în sus", în spațiu sau în timp, "înapoi", "din nou", "iarăși". Prefixul apoînseamnă "separat", "departe", "de la". Termenul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apokalypsis, care înseamnă "descoperire", "dezvelire", este astfel format din apo = "de pe", "de la (departe)" și kalyptein = "a acoperi", "a înveli". Termenul anakalypsis "anacalipsă", sugerat de Coleridge, ar semnifică (conform sensurilor prefixului ana-): 1. "reacoperire": corespunde metodei de încriptare a lui Blake: apocalipsa lui nu este o "descoperire" pur și simplu, ci este o "descoperire" codificata, tehnica aflată în concordanță cu metoda pitagoreicilor de a transmite învățătură lor într-o formă cu cheie cunoscută numai de discipolii inițiați; 2. "acoperire/ învăluire ascendentă": corespunde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în intensitate de la o operă la alta (e.g. de la Cartea lui Urizen la Milton la Vala la Jerusalem); 3. "revelație ascendentă", în cazul că S.T. Coleridge intenționa prin termenul "anacalipsă" de fapt să spună "ana-apocalipsă": aceasta din urmă ar fi Apocalipsa că proces prin care Pămîntul cu oamenii urca spre Cer într-un proces de ascensiune-revelație veșnică. 46 "Blake['s art] is d----d good to steal from". Cf. A. Gilchrist, Life of William Blake, 1863, vol. I, p. 52; citat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
petrec în ființă Albionului, de la starea de dezbinare către unitate, fiecare Zoa avansînd spre unificarea completă finală. În ultima Noapte (a Noua), apocaliptica prin imagerie, opresiunea este răsturnata prin declanșarea tumultului transformațional al Judecății de Apoi. Imaginea "recoltei" provine din Apocalipsa lui Ioan; Iisus învie din morți și purifica lumea de relele mediate de religiile instituționalizate. Ierusalimul ceresc este adevărata Biserică a lui Dumnezeu. Astfel, ceea ce revoluțiile pămîntești nu au reușit să facă, si anume să răstoarne pe toți regii, tiranii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
extrem de violență a realității fizice, si anume ciocnirile între corpuri cerești (i.e. dintre "stîncile" rocks despre care vorbește Blake) în spațiul cosmic (void). Nisipul menționat de Blake poate astfel semnifică praful cosmic. 34 (I, 420) focuri dinăuntru: Vezi ideea din Apocalipsa: Cetatea Noului Ierusalim este luminată cu o lumină dinăuntru. Totuși, aceste focuri dinăuntru pot semnifică substanță incandescenta din interiorul stelelor precum Soarele. 35 (I, 433) rotile cerești ce se-nvîrteau: Probabil este vorba despre galaxiile nenumărate din univers ce au forma
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luminii" despre care se va vorbi mai tîrziu, teascurile lui Luvah fiind agentul-poarta transmutărilor: prin ele trec sufletele-particulele de lumină, sînt purificate și eliberate. 112 (III, 51) pluti în albe haine de în pur: Probabil aluzie la "inul curat" din Apocalipsa, care înseamnă faptele sfințeniei. 113 (III, 121) Dîm sugerează un întuneric de amurg, nu unul total (cf. germ. Dämmerung amurg). 114 (III, 141) făcînd ravagii: Sau "năruindu-se" (verbul to ruin are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Noul său Rege (ibid., p. 282). Los însă va spune că "Starea numită Satan nicicînd în toată Veșnicia nu va putea fi mîntuita" (Vala, VIII, 377), în timp ce Urizen este mîntuit. Această stare este iazul de foc despre care Ioan, în Apocalipsa, afirmă că arde veșnic și fumul sau se ridică în veci. Böhme arată și el că iadul va fi etern și va fi despărțit de Împărăția Luminii la sfîrșitul timpurilor, cînd Lucifer va primi drept casă locul unde se află
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
309-310). Harold Bloom a încercat un raspuns (pe care îl vom reda în continuare în sinteză) începînd de la observația lui Northrop Frye potrivit căreia Blake se poate să își fi dat seama că nimic din poem nu explică originile minunatei apocalipse descrise în Noaptea a Noua. Astfel, Bloom remarcă faptul că Milton și Jerusalem sînt niște poeme mai personale decît Vala, ele reflectînd mai direct viață și suferințele lui Blake. În Milton și Jerusalem personajul Los devine central, astfel înlocuindu-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dezvolte un mit relativ impersonal al căderii și mîntuirii, pentru că apoi să îl depășească prin abordarea voita a laturii subiective, prin intensificarea autoexaminării, în detrimentul unei explicații mai ample privind căderea unei lumi. Harold Bloom crede că Vala ne oferă o apocalipsa inexplicabilă (așa cum este și cazul poemului Prometheus Unbound), care nu reușește să justifice de ce Los și Golgonooza să (Cetatea Artei) constituie un agent al mîntuirii oamenilor. Totuși, Vala este un poem vital, care, chiar dacă nu a fost gravat și adus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine. Celui ce biruiește Îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui (Apocalipsa 3, 20,21). RETRAS!!! Dumnezeu vrea un om mișcător, activ, curajos, În stare să decidă asupra destinului individual, asupra relației cu semenii și cu divinitatea. Să nu uităm că individul este responsabil de ceea ce gândește sau Întreprinde și că acest
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
luat de bune ceea ce se scrie În Scriptură: Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, pentru că ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din Gura mea (Apocalipsa 3, 15-16). CITAT RETRAS!!! Mi-e frică să nu ajung un om din acesta, căldicel adică. Mă gândesc că starea de echilibru sterp, de continuitate monotonă anunță o stagnare creativă sau o Înghețare a ființei. E un fel de moarte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de realizare materială, sunt mulțumiți, au devenit niște exemple, fac milostenie, Îndeplinesc toate cele ce se cade). Ce ar urma după asta? Probabil nimic care să definească ființa particulară și umblătoare, așa cum sunt. Aș putea corela ideea aparent paradoxală din Apocalipsă cu una dintre posibilele Învățăminte ale pildei fiului risipitor, asupra căreia nu Încetez să reflectez: nu Întotdeauna cel „bun” și „ascultător” al poruncilor date (fratele fiului risipitor) apare astfel și În fața judecății părintești (dumnezeiești). Sondarea sau chiar experimentarea unor stări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
15; Constantin Pricop, Formele poetice, CL, 1989, 9; Marian Papahagi, „Semnele” eseului și „farmecul” poeziei, TR, 1990, 4; Gh. Perian, Restituirea unei cărți cenzurate, TR, 1991, 18; Nicolae Coande, „Veni-vor timpuri mai puțin secetoase”, R, 1991, 7-8; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, Iași, 1993, 99-102; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 199-201; Dicț. scriit. rom., I, 96-97; Gh. Grigurcu, Culoarea ciumei, RL, 1996, 36; Bucur, Poeți optzeciști, 25-27; Alex. Ștefănescu, Iubirea, bibelou de porțelan, RL, 2001, 3; Codrin Liviu Cuțitaru
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
mai are încredere în nimic. Comportamentul inflaționist antrenează toți participanții la piață, este toxic și contagios. Se poate lua așa cum se ia răceala, în autobuz sau în locurile aglomerate în care oamenii dezbat și aduc în discuție noi zvonuri despre apocalipsa ce va veni. Fuga de monedă se concretizează și în căutarea de valori stabile. Se caută obiectele de valoare mare, de folosință îndelungată, după care urmează investițiile în aur, opere de artă ș.a.m.d. Cei care trăiesc din salarii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ciclic (ca În mitologia indiană), fie ca un fenomen singular, ireversibil. Din rațiuni didactice, putem distinge Între mai multe variante ale sistemului escatologic: a) prezentarea „sfârșitului lumii”, a universului cunoscut, a zeilor, a omului și a tot ceea ce este viu (apocalipsa): acest proces poate conduce la reinstaurarea haosului primordial sau la o reașezare a lumii; ea este acum purificată, fie printr-un gest cosmogonic (zămislirea oamenilor de către Deucalion și Pyrrha, după potopul trimis de Zeus pentru a pedepsi „generația de bronz
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doctrinare ale lumii de dincolo, fracturată Între două mari planuri, unul consacrat celor credincioși (Paradisul) și altul rezervat celor care au Încălcat prescripțiile canonice (Iadul). Iată una dintre primele configurări mitologice ale locului de pedeapsă eternă, așa cum apare ea În Apocalipsa lui Pavel, text a cărui geneză este plasată În Egipt, Între anii 240 și 250. La intrarea În infern, numeroși păcătoși stau spânzurați În copaci de foc, atârnați de picioare, de mâini, de limbă, de urechi. În șapte cuptoare se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei ficțiuni, București, 1998; „Nedespărțirea de Borges”, București, 2000; Hearst II, București, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Vorbind despre România, LAI, 1995, 41; Andrei Ionescu, În căutarea sensului. Despre metamorfele lui Sorin Comoroșan, „Cotidianul”, 1997, 11; Elena Solunca-Moise, Oglinda și apocalipsa, CNT, 1998, 1-2; Andrei Ionescu, Plăcerea de a trăi idei, LCF, 1998, 14; Manuela Horopciuc, Cui îi e frică de literatură, „Viața medicală”, 1999, 12; Adrian Dinu Rachieru, Un „nouăzecist”: Como, „Focus Vest”, 1999, 8; Simion Bărbulescu, Altfelitatea unor povestiri
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]