8,411 matches
-
a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Este cel dintâi chemat la apostolie. După ce Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la cer și după ce S-a pogorât în ziua Cincizecimii Duhul Sfânt și în mod văzut s-a întemeiat Biserica creștină, apostolii au plecat în toată lumea să propovăduiască Evanghelia. Sfântul Andrei a propovăduit în Asia Mică, în Tracia, în Sciția Mică, Sciția Mare, în Grecia, unde a fost și martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. De acolo crucea
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
noștri geto-daci, si anume în teritoriile situate pe țărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin). Cine era Sfanțul Andrei? Sfanțul Andrei, „cel întâi chemat” la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii” Sfanțului
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
dintre Iisus și Ioan, intarindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi după botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezătorul stătea pe țărmul acestui rău cu doi dintre ucenicii lui, Andrei și Ioan (viitorul apostol și evanghelist), cărora le spune din nou: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36). Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorința de a-L cunoaște. Iisus i-a observat și i-a întrebat: „Ce căutați
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
și urm). L-a însoțit pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor, a suferit alături de ceilalți apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile, apoi
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19). În urmă poruncii Domnului, de a vești Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, în ziua Cincizecimii din anul 30, Sfinții Apostoli și apoi ucenicii lor, au început să predice nouă învățătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfanțul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
formele de viață grecești și apoi române, a oferit condiții prielnice pentru predică Sfanțului Apostol Andrei. Așa cum arătăm mai sus, tradiția despre predică să în Sciția apare în câteva lucrări scrise în primele veacuri creștine. De pildă, în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Românul, mort în timpul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (+ 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria (+ 254). Iată ce scria
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
Hipolit Românul, mort în timpul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (+ 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria (+ 254). Iată ce scria Eusebiu: „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Pârtia, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia...”. De altfel, din epistola Sfanțului Apostol Pavel
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
târziu și de alți scriitori bisericești. De pildă, călugărul Epifanie, în secolul VIII, în Viața Sfanțului Apostol Andrei scria că între popoarele evanghelizate de el se numărau și sciții. În așa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol „a predicat în Pont, Tracia și Sciția”. În același Sinaxar se află o altă știre, potrivit căreia, Sfanțul Andrei ar fi hirotonit că episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, în Bulgaria), pe un ucenic al său cu numele
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
Mică sau Dacia Pontica, locuită de greci, români și geto-daci. De altfel, istoricii bisericești ruși socotesc că Sfanțul Apostol Andrei a predicat și în nordul Mării Negre. Învățatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, în cartea sa Viață și petrecerea sfinților, scria că „Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorți) Bitinia și Marea Neagră și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n. n.), Tracia și Macedonia, Tesalia, si sosind ia Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunăre, și
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
Sfanțul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare. Numai așa se poate explica faptul că cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul țării noastre este cea de la Tomis (Constantă de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care „și-a pus mâinile” Sfanțul Apostol Andrei au hirotonit, la rândul lor, alți episcopi, preoți sau diaconi pentru noile comunități creștine de la Pontul Euxin, ca să se asigure „succesiunea” neîntreruptă a preoției, si care au devenit propovăduitori ai noii credințe, - prin predică și botez - în rândul autohtonilor
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
prin anii 64-67, alții mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului „apostolic”, în cursul persecuției împăratului Domitian. Moaștele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitala a imperiului român de Răsărit, prin anii 356-357, cu prilejul sfințirii bisericii „Sfinții Apostoli”. Mai tarziu, Sfanțul Ambrozie, episcopul Milanului (c. 339-397), scria că, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, părticele din sfintele sale moaște au fost oferite bisericilor din Milano, Nola și Brescia din Italia. La câțiva ani după Cruciada
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
apostolic”. Se cuvine că Biserică Ortodoxă Română să-l cinstească și mai mult și să-l considere nu numai că „cel dintâi chemat la apostolie”, ci și ca pe cel dintâi propovăduitor al Evangheliei la strămoșii noștri, ca pe un „apostol” al neamului nostru, al Ortodoxiei românești! Iar creștinismul românesc trebuie să fie considerat ca fiind de origine apostolica. Ca atare, socotim că se impune ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarele bisericești ortodoxe cu litera roșie, ca
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
și Brăila. Ca peste tot, jertfa a fost mare, doar de Dumnezeu știută, pentru că Dobrogea fusese ocupată veacuri la rând, de ”roiuri de popoare”, scrie Eminescu, iar Hristos Se nevoia prin peșteri și în adâncurile pădurilor. În Dobrogea unde propovăduiseră Apostolul Andrei cu nouăsprezece veacuri în urmă, Melchisedec a numit protopopi, a ridicat cetăți ale credinței în inimile românilor înstrăinați veacuri la rând de Patria Mamă. A restaurat primele mănăstiri din spațiul românesc, a înființat noi parohii, a zidit noi biserici
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. Sfanțul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) în Nicomidia și a fost înmormântat în biserică Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el. Împărăteasa Elenă Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul român Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocletian, divorțează de împărăteasa Elenă. Aceasta nu se recăsătorește, ci trăiește departe de atenția
21 mai – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena [Corola-blog/BlogPost/93414_a_94706]
-
Mai 2013, am participat la Oradea, la Simpozionul organizat de către Facultatea de Teologie Ortodoxă « Episcop Dr. Vasile Coman », în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Elena, unde am susținut referatul cu tema: « Despre importanța și semnificația Sfântului Împărat și întocmai cu apostolii Constantin cel Mare în istoria Bisericii Creștine - o abordare istorică, fenomenologică și teologică...» 03 Iunie 2013, am participat în municipiul Drobeta Turnu Severin, la Simpozionul Național « Mehedinți - istorie, cultură și spiritualitate », ediția a VI-a, organizat de către Episcopia Severinului și
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
am simțit cum fiecare empatiza la rândul său cu Celălalt, empatia însemnând altruism, transfuzia doleanțelor și speranțelor Celuilalt, despre care voi scrie , probabil, altădată. Cuvântul „empatie” nu apare în Biblie, însă Scripturile fac referire în mod indirect la această calitate. Apostolul Petru i-a sfătuit pe creștini „să împărtășească aceleași sentimente, să aibă afecțiune frățească și să fie plini de o tandră compasiune” (1 Petru 3:8). Poate unii ar avea de învățat măcar la bătrânețe acest sfat. Să ne hrănim
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
mai bine, există, Într-adevăr, ceva ce Îți pot povesti, În legătură cu meșterul dispărut. Se spunea că, odinioară, fusese alungat dintr-o biserică pe care o decora, iar munca Îi fusese distrusă, Întrucât comitenții Își dăduseră seama că Îi pictase pe apostoli cu chipurile familiei imperiale, de la Barbarossa până la Corradino. Dar poate că era doar o clevetire... Dante pricepu că juristul nu avea să Îi mai dezvăluie nimic. Poate pentru că, Într-adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călăreți ai Apocalipsei, cei patru evangheliști, cele patru fundamente ale naturii... Oricât s-ar fi străduit, nu izbutea să găsească nici un grup semnificativ compus din cinci elemente. Cei șapte Înțelepți, cele șapte minuni ale lumii, cele nouă ceruri, cei doisprezece apostoli... ca și când cinci ar fi fost cu adevărat un număr blestemat, exclus din numărătoarea condiției umane. Puteau fi cinci obiecte. Sau cinci condiții. Sau cinci vârste, lucrul cel mai evident. Dintr-o dată, Îi reveniră În amintire frânturile de fraze, cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
este, după cum știi, inedita interpretare a tabloului lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină. În roman se explică pe larg cum că ucenicul din dreapta lui Isus este, În realitate, o femeie, respectiv Maria Magdalena, soția Lui. Ea, și nu apostolul Petru, ar fi fost desemnată de Mântuitor ca urmașă a Sa; ei, și nu lui Petru, Îi revenea menirea de fondatoare a Bisericii Creștine. Isus se reveleaza astfel, nu-i așa, drept primul feminist din istoria umanității. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Hristos Însuși, urmaș al miticului rege David. Concluzia: Leonardo da Vinci, marele inițiat, aglomerează În tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima cină luată Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge sângele Fiului lui Dumnezeu străpuns de cuiele care l-au fixat pe crucea Golgotei, ci Maria Magdalena simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot timpul, revelația că și În Ebraică, și În greacă verbul tradus În Biblie cu „a păcătui” are ca primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui Iuda ghinionistul, desemnat de hazard să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cînd mi-a mărturisit pentru prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit. Am recunoscut În vorbele lui fervoarea acelor apostoli fanatici care ucid cu voluptate. CÎnd l-am auzit spunîndu-mi mai tîrziu că se sufocă În acest pahar și că are nevoie de spațiu, de lumea cea mare ca să-și desfășoare noua doctrină despre omul liber În care nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i-am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni-s de-ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sînt apostol“, zicea Simon, „Îs ca și voi. Ei vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]