17,970 matches
-
un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale roase de viermi prin curtea vreunui blogger. Le îngrop, le aprind o lumânare și gata. Amin. Cu timpul, te desprinzi de lucrurile astea. Devii, așa, puțin schizoid. Îi lași să te terfelească în legea lor și asiști impasibil, aproape, la spectacol. Plătești bilet, câteodată, să-ți recuperezi hârca din virtualul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână Evgheni bolește de friguri și Ivan îl veghează ca pe un copil. Aceasta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
loc anost, imposibil de reperat, unde nu e bine să te întorci, așa cum nu e bine nici să ți-l aduci aminte, odată ce-ai trecut de el. Acolo s-a întâmplat. Când mateloții, redeveniți lupi de mare, și-au aprins pipele și s-au tolănit în hamace, prima oară după mulți, mulți ani de zile, fără să simtă că le-ngheață oasele. Când bucătarul-șef a ieșit dimineața pe punte, fără să fie nevoie să-și scuture mustața de promoroacă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ridicat întâi, slăbită, într-un cot, pe urmă în capul oaselor, și-a dat o șuviță de păr după ureche, și-a pus ochelarii, după care și i-a scos, dându-și seama că nu-i folosesc la nimic, a aprins lampa, și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns, strâns de tot, ca și cum ar fi vrut să alunge o rămășiță de coșmar, după care i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea și l-ar fi implorat să rămînă. Lupii tineri n-ar fi lăsat, pentru nici un motiv, să le scape din mîini această șansă neașteptată. Da, vestea n-ar fi făcut decît să aprindă inutil spiritele în haită. Și n-avea rost. Lupino oricum ar fi plecat, indiferent de ce-ar fi zis unii sau alții. Avea să pornească în zori, înainte ca haita să se fi trezit. Urma să întîmpine dificultăți încă de la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să se poată agăța pentru a-și continua cercetările. La urma
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de “Praguri” derivă de la dealurile care cad “în trepte” spre Iazul Bulbucani (G. I. Lahovari- „Marele dicționar geografic”). Comuna nou înființată a fost numită Focuri, în amintirea sistemului de apărare împotriva invaziilor tătărăști, sistem reprezentat prin movile pe care se aprindeau focuri, anunțând astfel populația din timp de pericolul ce se abătea. O altă variantă în legătură cu denumirea satului se referă la un “punct de popas” pe drumul poștei între Focuri și Munteni, unde târgoveții se întâlneau din mai multe zone ale
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
pericolul ce se abătea. O altă variantă în legătură cu denumirea satului se referă la un “punct de popas” pe drumul poștei între Focuri și Munteni, unde târgoveții se întâlneau din mai multe zone ale Moldovei, poposeau pe timp de noapte și aprindeau focuri, iar ziua se îndreptau spre Iași, Vaslui sau Galați. Rușii-lipoveni au venit în Focuri odată cu înființarea comunei, la sfârșitul secolului XIX, din localitățile Manolea, Tg.Frumos, Brătești și Climăuți. Rolul cel mai important în așezarea lor aici l-a
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
șapte romane scrise în șase ani și nouă luni pot oferi noi ascunzișuri care să permită asociații și afilieri inedite. Polemica privind școala literară din care face parte încă nu s-a stins, ba, s-ar putea spune, este mai aprinsă în ultima vreme. Realist? Da, așa se pare, dar ce fel de realism?... Proustian? Posibil, dar aceasta înseamnă că se întâlnește cu Anton Holban și Camil Petrescu! Da! Dar numai pe ici-pe acoloă Genul fantastic? Cum pot fi clasate, în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu căruța, până l-a lovit o hernie de disc, dar nu contează, s-a străduit din răsputeri „să descopere noul”, „să stigmatizeze vechiul”. A făcut-o cu atâta zel al comparației, încât reportajului despre satul în care s-a aprins „pârjolul” de la 1907 i-a dat titlulă Flămânzii de ieri și de azi (!). Mă rog, cine nu muncește nu greșește, vorba clasicilor, a scăpat ușor și de „tinicheluța” asta, ba chiar a fost avansat șef al rubricii Ancheta socială. Aici
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își aprinsese nervos o țigară, ceea ce putea să însemne și altceva: „Asta-i situația! Mă veți lăuda pentru că nu aveți încotro! M-aș bucura să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la o îndatorire de serviciu... În
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Iete că nu-i acasă. Fă, și-i sparserăm Vetii ușa! Să vezi când o veni, că asta e muiere-a dracului. O să ne spurce de dracii o să ne ia! — Ptiu, ptiu! făcură iar babele la unison. Nea Marian își aprinse o țigară. — Femei nebune, aia sunteți! Fire-ați ale naibii de muieri, că m-am luat după voi. Fă, Florico, să te văd, fă, de unde scoți bani dă ușă acu’!, se întoarse nea Marian pe călcâie și plecă bombănind despre
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stătea ei în fire să se țină de șotii. Își strânse halatul în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o purta. Se ridică și îi veni ideea să iasă pe hol lovind ușor cu piciorul în tre cere pe unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro pusese. Spuse pardon. Reacție zero. Se enervă. Își aprinse în holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
omorât pe nimeni“, se întoarse ostenit și se ghemui pe salteaua cumpărată pe o sticlă de coniac țoptzeci și cinci de lei suta) în tinerețe, la 2 Mai, de la un vânzător îmbrăcat sumar, în sensul că nu avea slip. Își aprinse un kent și se lăsă luat de valul amintirilor. ZÂMBETUL ZEULUI RESTAURANTELOR DE MÂNA A DOUA Într-un restaurant de mâna a doua, niciodată, indiferent de oră, chit că vii în fiecare zi, șapte zile din șapte, o lună bătută
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
placă, își mai spuse încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Om de stat și diplomat britanic liberal, secretar de stat la Foreign Office timp de peste un deceniu (1905-1916), rămas celebru pentru remarca sa la declanșarea Primului Război Mondial: Lămpile se vor stinge asupra întregii Europe. Nu le vom mai vedea din nou aprinse în vremea noastră". Ambasador al Regatului Unit la Washington după război (1919-1920) și lider al Partidului Liberal în camera Lorzilor (1923-1924). 140 Jacques Victor Albert, duce de Broglie (1821-1891). Nobil, om de stat, diplomat și istoric francez. Ambasador al Franței
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
exterioriza printr-o reverență și printr-o piruetă. Într-o zi, la Washington, el a mers la un "Five o'clock", la fel ca toți colegii lui. Era epoca când afacerea Dreyfus pasiona întregul univers și făcea să se vorbească aprins despre ea, în toate conversațiile din străinătate, mai puțin atunci când se aflau francezi (mai ales atunci când aceștia purtau veșmintele cu caracter oficial). Cu îndrăzneala specifică vârstei, o tânără fată (care se ocupa de bufet), l-a interpelat astfel pe Jules
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață când ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată răutate, când își face loc
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
somn. Alte dăți îi pune un văl pe ochi să observe dacă îl urmărește cu privirea, sau face zgomot pentru a atrage atenția. Și în unele și în altele se întâmplă că sprijinind copilul cu mânuțele sale de pânză se aprinde și izbucnește în plâns iar mama îl potolește dându-i să sugă. Și în timp ce mama îi înfundă gura cu mamelonul pentru a nu mai plânge, Avito: Lasă-l să plângă; este prima sa lecție, cea mai adâncă. N-o va
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o simplă privire, mai întâi, apoi la microscop. Mușamaua care acoperă masa este din acelea în care se află reprezentate principalele invenții cu portretele inventatorilor. Lui Montgolfier îi zice tată pentru că seamănă cu don Avito, tatăl său. * În timp ce tatăl se aprinde cu filosoful, se aprinde mama cu fiul și acolo este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întâi, apoi la microscop. Mușamaua care acoperă masa este din acelea în care se află reprezentate principalele invenții cu portretele inventatorilor. Lui Montgolfier îi zice tată pentru că seamănă cu don Avito, tatăl său. * În timp ce tatăl se aprinde cu filosoful, se aprinde mama cu fiul și acolo este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele Luis, numele bunicului dinspre
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]