3,817 matches
-
-și justifice șederea-n bar cîteva ore pe zi. În vremea aia era eliberat pe cauțiune și cînd dosarul lui a ajuns În instanță, a luat doi ani. A urmat o perioadă de confuzie, În care era greu să te aprovizionezi. CÎteodată petreceam șase sau opt ore plimbîndu-mă cu Pat În mașină, așteptînd și căutînd diverși inși care puteau avea ceva. PÎnă la urmă Pat a dat peste un furnizor angrosist: un dolar cincizeci capsula, nu mai puțin de douăzeci. Furnizorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bucata. Un dealer pe care-l chema Jonkers a-nceput să vîndă la colțul dintre Exchange și Canal. Pat a pierdut cîțiva clienți, care s-au mutat la Jonkers. De fapt, marfa lui Jonkers era mai bună și cîteodată mă aprovizionam și eu de la Jonkers sau de la partenerul lui Jonkers, un tip bătrîn și chior pe nume Richter. Cumva, Pat afla Întotdeauna - avea o intuiție de mamă posesivă - și făcea mutre două-trei zile. Jonkers și Richter n-au rezistat mult. Colțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lent al unei boli, În așa fel Încît nimeni nu poate spune cînd a-nceput. Moartea e absența vieții. Pretutindeni de unde se retrage viața, Își fac apariția moartea și putreziciunea. Oricare ar fi acel lucru cu care trebuie să ne aprovizionăm tot timpul - orgoni, forță vitală -, nu a rămas mare lucru din el În Vale. MÎncarea ți se-mpute Înainte s-ajungi cu ea acasă. Laptele se acrește Înainte să-ți termini masa. Valea e un loc străbătut de noua forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Într-unul dintre vise mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne aprovizionăm pe palierul unui motel mexican ieftin. Ne Înverzim și nimeni nu poate scăpa de o dependență de clorofilă. O doză și ești agățat pe viață. Ne transformăm În plante. * * * Tinerilor branșați pare să le lipsească energia și bucuria spontană de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vagoane veneau din Moldova infirmii lor. De aceea aveau paturi, ghirlande și fuseseră despăducheați ai noștri. În vagonul-bucătărie erau grămădite pentru ai lor fel de fel de merinde: slănină, șuncă, cafea, ouă etc.; ce cu minte fusesem de gândisem să aprovizionăm și pe ai noștri. Atunci am constatat câți bani strânseseră infirmii noștri cu lucrările ce făcuseră în Azil, unii porneau cu 200-300 lei. Din sumele ce adunaserăm de la mama, Mariuța, d-na Amira și Costache, am dat câte 10 lei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fi de basm acesta este adevărul. De obicei saloanele de toamnă aveau loc la sărbătoarea recoltei. Piața agroalimentară era la 40-50 metri de atelier, iar Doru și Gică Bucur fiind angajați ca vitrinieri decoratori în comerț, sectorul alimentar, eram bine aprovizionați pentru acele vremuri. Doar așa rezistam unor discuții prelungite. Aceste lungmetraje, cum spuneam noi în aveau loc atunci când aveam invitați critici de artă și artiști plastici de la București, Timișoara sau din alte localități din țară. Cu prilejul acestor evenimente, ne-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și mai mult când, tot întrebându mă de una și de alta, a dedus că îmi cunoscuse tatăl, ca frecventator al librăriei „Teodor Manea“, unde acesta lucrase patruzeci de ani. „Ca să vezi, s-a minunat el copilărește, tatăl dumitale mă aproviziona cu cărți, la Brăila, iar dumneata ai scris acum despre mine!“ Acestea au fost premisele afective ale raporturilor mele cu Ury Benador, scriitorul de la a cărui naștere s-au împlinit, în 1995, o sută de ani, aniversare literară care a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era fericit, iar când nu, se mulțumea și cu mine, un șahist submediocru. Trăgea de mine, căci nu avea încotro, seară de seară, momindu-mă cu cafele și cu un vinișor bun de Huși, din care avea întotdeauna, căci îl aprovizionau nepoții din Moldova. Răspundeam la apel, ce era să fac?, mâncând bătaie după bătaie, zeci și zeci de partide, până când totuși, antrenându-mă vrând-nevrând, am început să fac unele progrese. Acestea îl bucurau mai mult pe adversarul meu decât pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fapte. Mai modestă, o știre din județul Ialomița denunța trei tone de pește mort la Jilavele. Cauza invocată? În ambele cazuri, proliferarea fără măsură a algelor, care consumă noaptea oxigenul din apă. Tot atunci, la Mitocul Dragomirnei, În acumularea ce aprovizionează cu apă Suceava, proliferau algele. De la sud la nord, aceeași cauză. Iar dacă nu le-aș fi văzut eu Însumi În sticla cu apă uitată câteva zile pe pervazul geamului Într’un institut din București, poate n’aș fi avut
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Substanța minerală e preluată de rădăcinile plantelor, de regulă pomi, din preajmă. Recolta ogorului și a acestor pomi intră În circuitul descris, de astă dată ca hrană. Cu totul altfel se prezintă funcționarea celulei fundamentale În mediul urban. Ea se aprovizionează cu hrana necesară dintr’o zonă largă, de obicei fără să aibă acces la ea. Deșeurile, practic exclusiv umane, sunt preluate de un sistem de canalizare și conduse la o instalație de epurare, numită așa oarecum pretențios. Asta, pentru că ea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al biocenozei, au nevoie de medii reducătoare, ei, mușchii, nu fac altceva decât să le pregătească un mediu favorabil. Ei Înșiși n’au nevoie de așa ceva, pentru că sunt Înzestrați cu o creștere continuă și independentă față de pseudorădăcina inițială. Putându-se aproviziona cu apă din atmosferă, ei abandonează părțile vechi ale lor, trăind În continuare, să spunem așa, prin vârf. În acest mod, mediul reducător rezultat prin viețuirea lor nu-i poate inhiba el, mediul, rămânând mereu În urmă, În materialul abandonat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o funcție de coordonare și un organ anume, creierul. Comunitatea umană conține și ea o atare funcție și instituția corespunzătoare: primăria. Un organism se hrănește și prelucrează hrana pentru a obține energie și material de construcție specific lui. Comunitatea umană se aprovizionează și desfășoară o activitate de producție. Hrana prelucrată de organism e repartizată, prin circuitul sanguin, la toate celulele componente ale organismului. Comunitatea umană realizează și ea repartiția bunurilor către fiecare individ prin comerț. În sfârșit, prin organe specializate, organismul strânge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un anumit nivel/mărime, În echilibru cu condițiile locale, când dezvoltarea se Încetinește: un sat rămâne tot sat, chiar dacă datează din vremea lui Ștefan cel Mare, În echilibru cu un teritoriu dat. Orașul constituie, aparent, o excepție, pentru că el se aprovizionează nu dintr’un teritoriu dat, un hinterland, ci dintr’o țară; dar și el va atinge pragul de echilibru, mai curând sau mai târziu. Un organism, ca și o comunitate umană, este și sediul a două situații anormale sau patologice
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Restul e eliminat, nu Însă Înainte ca niște microbi, deci tot celule străine, Însă tolerate În intestin, să le prelucreze; din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar, serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a se Întreține; restul e abandonat ca gunoaie, pe care scurmă și, iertați-mi cinismul aparent, le prelucrează, câinii vagabonzi arondați fiecărui tomberon. Concluzia? Să-i tolerăm, precum organismul acele bacterii intestinale. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
degradarea, În exterior, adică În mediu. Un animal, și la fel omul primitiv, nu poate acumula valoare, spuneți-i energie, pe termen lung, mai mult, s’o care după el pe unde umblă. El este asemenea unei armate care se aprovizionează pe plan local. Civilizația a oferit omului posibilitatea de a o face. Dar, pentru a putea stoca, el avea nevoie de recipienți. Să luăm exemplul unui lichid. Dacă animalul bea când găsește și rabdă când nu - exemplul cel mai evident
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rezervei n’a suferit el Însuși o evoluție? Desigur, și iată cum. Se admite că primul recipient a fost un coș de nuiele etanșat prin interior cu un strat de argilă. În fond, chiar izvorul sau râul de unde omul se aproviziona cu apă oferea același lucru: apa În contact cu argila; În paranteză fie spus, e chiar sănătos. Poate că, dându-și foc la adăpost, din nebăgare de seamă, certându-se cu nevasta sau grație unor “prieteni”, a găsit În locul știut
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
imperiu colonial întins în toată lumea, Marea Britanie avea tendința de a-i sprijini pe adversarii acesteia, inclusiv Rusia, care era considerată drept un valoros partener comercial. În 1769, cînd flota rusă din Marea Baltică a pornit spre estul Mediteranei, aceasta s-a aprovizionat în porturile britanice și unii ofițeri britanici, printre care și faimosul Lord Elphinstone, au însoțit expediția. Totuși, în anii '70 ai secolului al optsprezecelea, atitudinea Marii Britanii a suferit o serie de modificări. Politica Ecaterinei de neutralitate militară din timpul războiului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
evadat de la ospiciu. Dacă nu o fi vreun glumeț. Răspunsul românului a venit imediat. Nici vorbă să fie un individ sisi la scufiță. Ba chiar au avut șansa să le treacă prin fața ochilor un individ extrem de fericit. Care s-a aprovizionat cu hârtie igienică, ceea ce, orice s-ar zice, e o realizare demnă de luat în calcul. „S-a aprovizionat“ - cuvânt bun pentru a deconspira aerul anilor ălora. Omul gândit ca o întreprindere care se aprovizionează. Nu mănânci pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
individ sisi la scufiță. Ba chiar au avut șansa să le treacă prin fața ochilor un individ extrem de fericit. Care s-a aprovizionat cu hârtie igienică, ceea ce, orice s-ar zice, e o realizare demnă de luat în calcul. „S-a aprovizionat“ - cuvânt bun pentru a deconspira aerul anilor ălora. Omul gândit ca o întreprindere care se aprovizionează. Nu mănânci pur și simplu. Vorbești despre mâncat cu aerul că a băgat marfă. Nu mai ai față de masă o atitudine rituală. Masa devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
extrem de fericit. Care s-a aprovizionat cu hârtie igienică, ceea ce, orice s-ar zice, e o realizare demnă de luat în calcul. „S-a aprovizionat“ - cuvânt bun pentru a deconspira aerul anilor ălora. Omul gândit ca o întreprindere care se aprovizionează. Nu mănânci pur și simplu. Vorbești despre mâncat cu aerul că a băgat marfă. Nu mai ai față de masă o atitudine rituală. Masa devine ceva utilitar. La întâmplările din anii ăia, se râde la fel ca la bancurile care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
timp, numărul de sticle atinsese o cifră absolut impresionantă și chiar dacă le ocupau, le invadau balconul, le acumulau în continuare, pentru că cine știe în ce clipă poate interveni o cumplită criză de sticle de lapte și e bine să fii aprovizionat din vreme. Să fii prevăzător cu lucrurile astea care pot părea de nimic, dar, dacă le ignori, poți declanșa, prin nepăsare, consecințe nebănuite. Nu mă deranjau și nici io nu-i deranjam. Mă rog, trăiau urât pentru că n-aveau încotro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să mă ierte dacă memoria mă înșeală) Ne-am pregătit cu haine și bagaje, din care nu lipsea mâncarea pentru două zile, ne știind ce ne așteaptă la drum. Cred că Bucescu a avut cea mai serioasă contribuție culinară, fiind aprovizionat cu regularitate de tatăl său, preotul Bucescu. Nu-mi mai amintesc pe ce traseu am plecat. Prin anul 1952, toate drumurile din zonă erau ne asfaltate iar mașinile erau o raritate. Știu că o bucată de drum l-am făcut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
domiciliu forțat la Fundata, județul Ialomița, unde va locui în mod obligatoriu cu Pr. Anton Dămoc (și cu Pr. Duman) până la sfârșitul vieții. Pe timpul deportării l-au vizitat diferiți enoriași ai săi (dascălul Mihai Crețu, clopotarul Blaj Iojă și alții) aprovizionându-l cu diferite alimente, căci căsuțele deportaților fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, nimănui nu-i era permis să se îndepărteze pentru a face cumpărături. Acești deportați erau serviți de oamenii cu suflet bun din Fundata care se ofereau benevol să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Emanuel Cosmovici, de Dr. Mihai Oprescu și de Pr. Vasile Mare, timpul s-a scurs pe neobservate și aproape că nu ne-am dat seama când am trecut prin Brașov, Sighișoara, Târgu Mureș, Câmpia Turzii, Turda, Cluj. Ajunși la Cluj, ne aprovizionăm cu apă potabilă de la Hotelul Sport din Parcul Central. De aici ne urmăm călătoria spre Oradea lăsând în urmă Huedinul, Aleșdul și numeroase sate înșiruite de-a lungul șoselei. Pe înserate ajungem în sfârșit la Oradea. De aici ne îndreptăm
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
puternic încât pe întreaga lungime a buzei de jos îi atârnau ciorchini de materie consumată gri-alburie înecată în materie băloasă, precum jeturile de găinaț spârcuite inconștient și repetat de nevinovatele galinacee prin același orificiu inestetic și vulgar din care suntem aprovizionați cu binecuvântatele ouă înroșite și sfințite la sărbătorile pascale. Iar din cauza umidității excesive și îndelungate a colțurilor gurii, se făceau niște urâtănii de zăbele de culoarea chișleagului alterat, alburii și zgrunțuroase ca la puii de bufniță, încât te apuca instantaneu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]