1,630 matches
-
ăsta spre inima Ardealului pe care Îl străbați din adâncimea copilăriei e mereu ca o Întoarcere, ca o binecuvântare. Și te gândești că toți anii vieții tale au fost tot atâtea ierni. Cu viscole și zăpezi, cu viscolele ploilor și arșițelor de vară, cu viscolele de fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mare este marea asta, cât poate fi ea de mare. A plecat din lume cu imaginea unei mări străine dintr-o poză scorojită, lipită pe ușa strâmbă pe care o Împingi cu piciorul. Praful, Înalt ca și prima zăpadă. Arșița coborând după dealul viilor. Fecioara aruncându-se În fântână. Laptele fierbând singur pe vatră. Casa pustie. Bivolii pe la porți. Un măr se desprinde de ram, zdrobindu-se În râpa adâncă, cu viermele În el. Lângă șură parastasul e pe sfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva, către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud, treceau accelerate, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceea? întrebase doctorul. Totul, doctore, totul era ieșit din comun în acea seară și în seara de dinainte și în seara de dinaintea celei de dinainte și în seara aceasta. Sulițele soarelui strălucind pe capota mașinii ca diamantele; afișele tremurând în arșiță, făgăduindu-mi 26 DE CENȚI PE GALON și DOUĂ LA PREȚ DE UNA și PARCARE ÎN SPATE; șoferul încruntat care face manevre bruște în fața mea și cel care îmi face semn să o iau înainte cu un gest de noblesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
covoare din fundul curților... closetul de la mezanin... cufărul din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de porumbel... Aceluia care și-a păstrat în amintire, palpabile, acul de păr al mamei ori batista tatei înnodată la cele patru colțuri în arșița verii sau valoarea de schimb a fiecărei schije de grenadă sau de bombă zimțate diferit - aceluia îi vin în minte întâmplări - fie și numai ca pretext amuzant - în care lucrurile se petrec mai convingător decât în viață. Pozele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acea vreme. De la scara spaniolă în sus, Villa Medici semăna cu un sanatoriu pentru artiști pensionați. Deja după câțiva pași, grădina întinsă te invita la zăbavă pe scări de piatră umbrite. Peste zi băteam străzile Romei mai mult decât permitea arșița. Răcoarea se păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pitti și în Palazzo Borghese din Roma, tot mai multe dintre reproducerile adunate ca elev din cutiile de țigări țigări, în chip de originale înrămate pompos. Desenam ceea ce ofereau peisajele, străzile, piețele și compuneam ca de obicei, poezii ce evocau arșița nemișcată din tăcerea amiezii sau fântânile dintr-un parc umbros. Umblam fericit pe urmele pictorului germano-roman Fohr, care s-a înecat de tânăr în Tibru, legam prietenii care nu puteau să dureze, mă întâlneam cu oameni și mă despărțeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o cu împrumut. Și nici ea nu m-a lăsat baltă, indiferent la ce solicitări a fost supusă: schimbări de climă după zboruri pe distanțe mari. În Calcutta, unde ne-am instalat pentru mai multă vreme, a trebuit să suporte arșița umedă, chiar și insectele care se instalau în interiorul ei ca să se înmulțească acolo. Dar cu mult mai răi au fost anii dinainte. De îndată ce, la începutul anilor ‘80, atunci când spița umană mi s-a părut a fi trecătoare, am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de îndată ce Franz și Raoul au învățat să meargă, un țarc din lemn și în august am plecat cu gemenii noștri, care în curând aveau să împlinească un an, în Elveția, unde, cu privirea spre culisele montane ale Tessinului licărind în arșiță, am hrănit-o pe Olivetti a mea cu capitole în care zăpada cădea peste zăpadă și Marea Baltică zăcea până departe sub un pod de gheață. Reîntorși la Paris, Anna dansa sub supravegherea severei madame Nora, în vreme ce eu scriam, dar eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pă umăr, și pentru mine panarama a tras cortina. Îmi dădeam pumni În cap și nu-mi venea a crede. Am mai dat două ore În clocot pă tabla coperișului, doar-doar s-or mai arăta alte și alte complicații, da arșița mi-a tăiat tot chefu. Când m-am catapultat, peizanu se afla În treabă la cuhne, și pă loc m-a favorizat c-o zemușoară nutritoare dă mai mare dragu. Mandea, care de la naturelu meu sunt onest dă cinstit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu convinge nici Anda Onesa În Duios Anastasia trecea prin 1982, film extrem de dificil de urmărit pînă la capăt, deși Tatos a fost un regizor important. Plictisește din primul sfert de oră. Totuși, nu o face În asemenea hal precum Arșița lui David Beaird, dramă SUA/ Anglia, cu Faye Dunaway În chip de curvă și Denholm Elliott plus James Earl Jones În chip de inutili dar iritanți. Arșița-i pentru mine o premieră: n-am văzut În viața mea un Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din primul sfert de oră. Totuși, nu o face În asemenea hal precum Arșița lui David Beaird, dramă SUA/ Anglia, cu Faye Dunaway În chip de curvă și Denholm Elliott plus James Earl Jones În chip de inutili dar iritanți. Arșița-i pentru mine o premieră: n-am văzut În viața mea un Început atît de stupid și de peste zece minute, unde ți se impune să-ți dai musai seama că urmărești o dramă cultă. Pretenții spulberate de Însuși monologul introductiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și crestele verzi-albăstrii ale clădirii baroce de alături întinse ca un castel și transformate în spital pentru copii, casele mai mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi inutil să-i vadă. Nu are nevoie să discute despre toată acea commedia cu careva, vrea doar să discute pur și simplu, despre orice. Cu cine? Orașul e fierbinte, aerul arde, e greu respirabil, asfaltul s-a înmuiat sub arșiță, frunzele se încolăcesc de atâta căldură, oamenii fug pentru o săptămână, două, cât pot. Sunetul strident al telefonului îl trezește din amorțeala agitată. Ioana Sandi îl caută pentru a patra sau a cincea oară, să vină după ea la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pârjolită, straturile cu flori erau răvășite și decolorate de soare, și totuși culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Te scap eu, spune el, de boală Examinată-n pielea goală!” Nedumerire muzicală A vizionat „Dama de pică” Și spectatorul cumsecade În mintea lui se-ntreabă,―adică: „Dacă-i de pică oare cade?” Meteorologică Canicula nu prea ne place, Iar arșița cu greu o-nduri; Dar mă întreb: oare ce-or face Acelea care-s în călduri? Analogie Ai surprize, dacă omul Ai vrea să-l compari cu pomul; Câteodată bagi de seamă Că nu-i om ci e o poamă
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug funerar din podișurile Americii Centrale. Fumul și arșița intensă Înnegriseră zidurile, ca și cum casa aceasta osîndită ar fi Încercat să se camufleze În fața nopții ce urma. Traficul se desfășura pe lîngă mine, accelerînd În direcția hotelurilor-turn din Fuengirola. Am Întors pe strada secundară către Estrella de Mar și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mi-a căzut pe lemnăraia carbonizată a casei Hollinger. În vreme ce Hennessy vorbea prin interfon cu șoferul spaniol al conacului, eu ședeam pe locul din dreapta, bucuros că Între mine și clădirea distrusă se aflau parbrizul mașinii și porțile de fier forjat. Arșița incendiului Încă mai părea să emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
casă foarte veche. Ar fi ajuns un singur chibrit. Zgomotele unui joc de tenis Își trimiteau spre noi ecourile de pe un teren din apropiere. La peste un kilometru distanță, Îi distingeam pe jucătorii de la Clubul Nautico, pîlpîiri albicioase În aburul arșiței. — Unde au fost găsiți cei din familia Hollinger? Mă miră că n-au fugit pe terasă cînd a-nceput incendiul. — Din păcate, În momentul acela erau la etaj. (Hennessy arătă spre ferestrele Înnegrite de sub acoperiș.) El era În baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
golită de conținut. Continuă să vorbească pe un ton mai coborît; Îi dispăruse aerul de conferențiar la academia de poliție și părea că experiența vizitării acestor Încăperi ale morții Îl secase de puteri la fel ca pe mine și Paula. — Arșița era atît de puternică, Încît fata n-a mai avut sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să fie livrată. Tinerii nemți ridicară din portbagajul Mercedesului o casă de marcat computerizată. Elizabeth Shand Își Întrerupse t HYPERLINK "http://www.gardener.ro/shop/view.php?prod=11921167" ête-à-tête-ul cu Hennessy și-mi făcu semn să mă apropii. În pofida arșiței, pe machiajul ei imaculat nu se Întrezărea nici cea mai vagă urmă de transpirație. Prin vene Îi curgea un sînge extrem de rece, ca și cum creierul ei de prădător lucra cel mai bine la temperaturi mai coborîte decît cea a inimii. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ascultîndu-mi răsunetul pașilor pe podeaua lustruită. Nemții se tolăniseră pe marginea piscinei, arătîndu-și mușchii unul altuia. În jurul pieței se desfășura un rudiment de trafic, iar pe la ora amiezii Residencia Costasol se pregătea deja să-și facă siesta la adăpost de arșița soarelui. Fără să vreau, mă simțeam responsabil pentru eșecul clubului În a atrage noi membri; totodată, Îmi dădeam seama cît de deprimat trebuie să fi fost Frank cînd luase În primire Clubul Nautico. Stînd În spatele ghișeului portarului, i-am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi urcă treptele Îmbrăcate În dale de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul otrăvitor spre găunoasele contururi dentare, își coborî, pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura bostănăriei imensa cavalcadă, de fapt, fostul lui camarad de militărie legase prieteșug de ocazie, cu paznicii megahergheliei. Însetat, ca și ei, de drumul prin arșița de furnal a Baisei, se îmbătaseră toți, ca niște porci, așa că, purtându-și piedicile lor de fier, caii porniseră să cutreiere de voie, după apă, prin loturile de pepeni. Într-o vreme, Nicanor întrebă, temător : Pepenoaica o fi scăpat, teafără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]