1,444 matches
-
Conștienți că "explorarea semiotică nu începe cu adevărat decât dincolo de semnul minimal"375, deci la nivelul articulării semnelor, al sintaxei acestora, considerăm că topografia sintactică a publicisticii eminesciene oferă informații relevante privind funcționalitatea procesului de semnificare. Structura sintactică influențează orientarea argumentativă a limbajului, fie prin accentuarea agentivității (asumarea acțiunii de către actorii politici), fie prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici, prin cultivarea fenomenelor de nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376, aptă să asigure coerența textului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deciziei și deculpabilizarea actorilor politici, prin cultivarea fenomenelor de nominalizare și pasivizare. Lingvistica franceză introduce noțiunea de schemă textuală globală 376, aptă să asigure coerența textului ca întreg articulat și ierarhizat, și stabilește drept scheme textuale esențiale: narativul, descriptivul și argumentativul, fiecare dintre acestea impunând textelor dominante structurale specifice: * narativul discurs organizat secvențial, reprezentând acțiuni și evenimente, corelate prin relații cauzale, finale, temporale și actualizând un pattern global: schema de acțiune; * descriptivul discurs organizat spațial ca o constelație de atribute și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
integrează o componentă narativă N (reprezentată de organizarea secvențială a referențialului politic al epocii), o componentă descriptivă D (constând în prezentarea evenimentelor vieții politice naționale și internaționale), o componentă teoretică T (introdusă pe cale inductivă, deductivă sau abductivă) și o componentă argumentativă A (vizând atingerea obiectivelor jurnalistului). Pe lângă cele patru componente, limbajul politic eminescian înregistrează o accentuată dimensiune evaluativă E, exprimând atitudinea jurnalistului față de realitățile prezentate. Predilecția pentru o schemă textuală sau alta este dictată de finalitățile demersului analitic și de specificul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cele patru componente, limbajul politic eminescian înregistrează o accentuată dimensiune evaluativă E, exprimând atitudinea jurnalistului față de realitățile prezentate. Predilecția pentru o schemă textuală sau alta este dictată de finalitățile demersului analitic și de specificul problematicii abordate de jurnalist. Ponderea componentei argumentative în structura limbajului politic își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dobrogei", "Contestarea alegerii d-lui Maiorescu", "Basarabia", "Concesiuni economice", "Cestiunea izraelită" ș.a. Indiferent de dimensiunile pe care le înregistrează, fiecare articol se caracterizează prin autonomie sintactică și poate fi segmentat în secvențe discursive coezive. Articularea paragrafelor se face potrivit logicii argumentative și unității conceptuale care guvernează articolele în ansamblul lor. 5.2. Semantica Abordarea semantică vizează aspecte precum: stabilirea sensurilor, evidențierea elementelor calitative - denotative și conotative, analize de tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi tematici), analiza retorică a limbajului, identificarea simbolurilor, a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
spațiul politic, la replicile și atitudinile actorilor politici, la opiniile colegilor jurnaliști etc. De la cronici la texte religioase, de la tratate de știință la articole din presa străină, toate constituie repere ale dimensiunii intertextuale a publicisticii eminesciene, venind în sprijinul demersului argumentativ al gazetarului. "Logica simțului comun actualizată de proverbe, disocieri noționale simple: ordine/ haos, legitim/ nelegitim, just/ injust nu reprezintă însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale științei dotate cu legitimitate puternică (economia, sociologia) pentru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci recurge la mecanismele ironiei subtile, din dorința de a câștiga adeziunea cititorului, de a demonta demersul argumentativ al adversarilor, de a ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă a comunicării oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar, întrucât vecinătățile textuale modelează interpretarea acestora și conferă valențe semantice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
performativ al cuvântului, Eminescu este adeptul declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic. Printre mijloacele cultivate de jurnalist, în vederea persuadării publicului cititor, remarcăm: folosirea exemplelor menite să confere o coloratură familiară ideilor politice prezentate; tehnica citatului revelator; susținerea demersului argumentativ cu date statistice; explicitarea mecanismelor discursive în cadrul unui metadiscurs care însoțește limbajul publicistic eminescian; adresarea directă, instaurând o relație discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea. În rândurile care urmează, descriem și exemplificăm fiecare dintre mijloacele de persuasiune menționate. a) Ponderea și impactul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajul publicistic eminescian; adresarea directă, instaurând o relație discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea. În rândurile care urmează, descriem și exemplificăm fiecare dintre mijloacele de persuasiune menționate. a) Ponderea și impactul exemplelor în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea. În rândurile care urmează, descriem și exemplificăm fiecare dintre mijloacele de persuasiune menționate. a) Ponderea și impactul exemplelor în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să mănânce la românism"437. Observăm în rândurile de mai sus că "acel care detecta stofa fabulatorie în relatările altora alunecă el însuși pe panta ce conduce de la istorie la istorisire"438. Nici legendele nu sunt neglijate în susținerea demersului argumentativ: "În tradițiile lumei creștine, care crede în venirea lui Antihrist, ezistă legenda că acest dușman al adevărului și al sufletelor se va naște lângă gurile Dunării. Dacă ținem seamă de împrejurarea că există într-adevăr în cazuri escepționale o clar-vedere
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de la afirmațiile lui M. Bahtin 441, potrivit căruia dialogismul și interacțiunea verbală constituie realități fundamentale ale limbajului, subliniem dimensiunea intertextuală a limbajului politic eminescian, ca modalitate de confirmare/ respingere a manifestărilor discursive anterioare și ca mijloc de consolidare a demersului argumentativ. Problematica dialogismului discursiv este abordată și de Michel Foucault, care afirmă că societățile dispun de "povestiri majore" ce sunt repetate și supuse variației și care trebuie delimitate de rostirile efemere care "se zic" și dispar odată cu actul enunțării lor442. Foucault
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
face trimiteri frecvente la alte texte, dimensiunea intertextuală a publicisticii eminesciene devine o trăsătură distinctă a scrisului său. Jurnalistul recurge constant în susținerea afirmațiilor la tehnica citatului ilustrativ: autoritatea unor personalități românești și străine în domeniile abordate conferă greutate demersului argumentativ. În acest sens, nume precum Platon, Aristotel, Dante, Ștefan cel Mare, Matei Basarab, Kant, Shakespeare, Goethe, Leibniz, Descartes, Machiavelli ș.a. sunt invocate frecvent în articole, prin afirmații de natură filosofică, politică, administrativă, economică ș.a. Inserarea citatelor nu este aleatorie, ci
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un popor. Fiecine vorbește și scrie limba sa pentru sine, nu pentru străini"446. De asemenea, jurnalistul inserează în corpul articolelor numeroase citate din presa străină, în special din cea germană și franceză, pe care le înglobează în textura demersului argumentativ: "Times susține, pe baza unor informații a căror autenticitate o închizășuiește, cum că marele vizir au publicat un manifest prin care acordă amnestie insurgenților îndată ce ei s-ar declara gata de a propune supunerea lor și a încheia un armistiț
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mii de evrei (în începutul secolului câteva mii), zeci de mii de alți supuși străini (în începutul sec. câteva sute)"455. Invocarea datelor statistice, ori de câte ori se ivește ocazia, susține excursul publicistic și relevă travaliul documentării din spatele articolelor. Convertind, atunci când demersul argumentativ o cere, elocvența trecutului în date statistice, gazetarul însuși subliniază importanța datelor pozitive în consolidarea valorii probante a discursului "pentru că publicul român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează, de trecutul țării lor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a articolelor, "publicul îi poate astfel "prinde" rețeta, devenind familiar cu mersul demonstrației"459, iar transparența tehnicii discursive augmentează gradul de accesibilitate al textelor. e) Adresarea directă. Majoritatea articolelor eminesciene au caracter adresat, jurnalistul urmărind, în puncte cheie ale demersului argumentativ, să capteze atenția cititorului. Printre mijloacele retorice de suscitare și menținere a interesului cititorului se remarcă, în primul rând, interogația retorică: "Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de datorie directă, încărcată alaltăieri în spatele a sute
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cumcă un om de condiția socială și de cultura d-lui general Manu ar putea întrebuința în Parlament un cuvânt care să nu fie strict parlamentar?"461. Expunerea adresată și procedeele complementare, de atragere și implicare a cititorului în demersul argumentativ, sunt specifice configurației retorice a articolelor de opinie, în special a editorialelor. Grație expunerii adresate, cititorul nu mai este o entitate abstractă, virtuală, devenind prin ipostaziere o parte integrantă a manifestării discursive, în cadrul căreia i se atribuie roluri variate: confident
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de peste șapte ani, o intensă activitate gazetărească, semnând în publicații precum Familia, Federațiunea, Curierul de Iași, Timpul, România liberă și Fântâna Blanduziei un număr impresionant de articole, care se disting în epocă prin amploarea problematicii abordate și prin superioritatea construcției argumentative. Individualizându-se prin detenta tematică, prin erudiție și acribie, prin implicarea jurnalistului în relatarea evenimentelor, prin comentarii ample și deschideri enciclopedice, prin exprimarea fermă a opiniilor și atitudinilor politice, prin diversificarea și rafinarea mijloacelor de expresie, publicistica eminesciană contribuie decisiv
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Iași. Andriescu, Alexandru, (1979), Limba presei românești în secolul al XIX-lea, Editura Junimea, Iași. Andriescu, Alexandru, (1990), "Publicistica eminesciană operă de asanare morală", în Cronica, nr. 13, pp. 1-8. Arhip, Odette, (2003), Teoria argumentării. Retorica modernă. Structuri și strategii argumentative în discursul juridic, politic și literar, Editura Sedcom Libris, Iași. Antip Const., (1964), Contribuții la istoria presei române, Uniunea ziariștilor din Republica Populară Română, București. Arsith, Mirela, (2005), Semiotica discursului politic, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași. Arvinte, Vasile, (2008), Normele limbii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, pp. 214-215. 102 Apud Simina Mastacan, Discursul implicit al dreptului, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 55. 103 Ibidem, p. 56. 104 Odette Arhip, Teoria argumentării. Retorica modernă. Structuri și strategii argumentative în discursul juridic, politic și literar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, p. 17. 105 Dumitru Irimia, Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași, 1979, p. 12. 106 Ibidem, p. 17. 107 Delia Marga, Repere în analiza discursului politic, Editura Fundației pentru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Amintiri, Editura Viitorul Românesc, Deva, 1998, p. 138. 302 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 108. 303 Mihai Eminescu, Opere IX, p. 292. 304 O descriere a manierei în care Eminescu își construia discursul argumentativ întâlnim în articolul "Argumentarea în publicistica eminesciană", publicat de Marina Vazaca, în România literară, nr. 17, 1993. 305 Mihai Eminescu, Opere XII, pp. 181-182. 306 Dan Mănucă, "Publicistica politică eminesciană", în Convorbiri literare, nr. 8, 2000, p. 28. 307 Mihai
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
islamică medievală. Este vorba despre un cuvânt arab care în lumea musulmană se referă la teologia speculativă. Teologii, cei care se ocupau de kalam, își propuneau să reunească într-un întreg coerent și complex expunerile dogmatice. Deși utilizează o metodă argumentativă filosofică, a adăugat la marea reflecție teologică "capitole filosofice" în care au fost expuse teoriile asupra naturii universului care păreau să răspundă cel mai bine dogmei islamice. Argumentul kalam vrea să demonstreze că Universul a început într-un moment din
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și de cei care au criticat radical argumentul, precum Kant. Acest lucru s-a datorat ignorării contextului filosofic în care și-a construit Anselm argumentul și a surselor gândirii acestuia, precum și unei interpretări logice, care se focalizează doar pe structura argumentativă, și nu pe cea profund filosofică a argumentului anselmian. Vom urmări în continuare consecințele acestei interpretări în filosofia modernă prin analiza unei alte variante a argumentului ontologic, oferită de filosoful raționalist René Descartes. 2.2. Argumentul ontologic la Rene Descartes
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
asemănările și deosebirile dintre argumentul anselmian și cel cartezian putem observa că Descartes înlocuiește conceptul de "ființă decât care altceva mai mare nu poate fi conceput" cu cel de "ființă perfectă". Această modificare poate fi observată mai bine urmărind structura argumentativă a celor două variante (anselmiană și carteziană) ale argumentului ontologic. Structura argumentului anselmian, rezumată de Adrian Miroiu este următoarea: (1) Dumnezeu există (2) Dumnezeu = ființa decât care altceva mai mare nu poate fi conceput (3) Acea ființă decât care altceva
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]