21,099 matches
-
Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
atunci îmi aplec aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii, Spre pământul din care
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii, Spre pământul din care mi-am luat nemurire... Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea! Citește
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii, Spre pământul din care mi-am luat nemurire... Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea! Citește mai mult Doamne, genunchii în rugăciune nu îi mai simt.... Simt doar că în suflet îmi cresc aripi greoaie,Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
plecându-mi apoi ochii, Spre pământul din care mi-am luat nemurire... Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea! Citește mai mult Doamne, genunchii în rugăciune nu îi mai simt.... Simt doar că în suflet îmi cresc aripi greoaie,Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc,Și cu ele mă prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Citește mai mult Doamne, genunchii în rugăciune nu îi mai simt.... Simt doar că în suflet îmi cresc aripi greoaie,Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc,Și cu ele mă prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi, și
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
greoaie,Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc,Și cu ele mă prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare,Când prietenii-n aripi adesea lovescTu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare!Să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc,Și cu ele mă prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare,Când prietenii-n aripi adesea lovescTu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare!Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
atunci îmi aplec aripile de lut pământesc,Și cu ele mă prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare,Când prietenii-n aripi adesea lovescTu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare!Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii,eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
prind de tot ce e bun...Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare,Când prietenii-n aripi adesea lovescTu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare!Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii,eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii,Spre pământul din care mi-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
le rănesc!Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi crescDeznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare,Când prietenii-n aripi adesea lovescTu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare!Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii,eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii,Spre pământul din care mi-am luat nemurire...Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea!... XVIII
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
-mi trimiți alinare!Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii,eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii,Spre pământul din care mi-am luat nemurire...Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea!... XVIII. SĂ VINĂ PRIMĂVARA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. SĂ VINĂ PRIMĂVARA Pe-un cireș scăldat în soare, Stau, bătând din aripioare, Un june de pițigoi C-un
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. Dacă tu nu ai fi fost printre oameni pe pământ, În genunchi la rugăciune aș fi plâns către cel Sfânt Să te facă înger pașnic, cum dintotdeauna ești, Iar în ceruri să-ți rămână aripile de povești. Tu trimis să-mi fii tovarăș, aș fi vrut să fii cum ești, Înger bun, ce cu iubirea toate mi le dăruiești, Stea în nopțile în care mari furtuni îmi strică somnul, În genunchi la rugăciune, legătura mea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ne plouă-n primăvară, ... Citește mai mult Dacă tu nu ai fi fost printre oameni pe pământ,În genunchi la rugăciune aș fi plâns către cel SfântSă te facă înger pașnic, cum dintotdeauna ești,Iar în ceruri să-ți rămână aripile de povești.Tu trimis să-mi fii tovarăș, aș fi vrut să fii cum ești,Înger bun, ce cu iubirea toate mi le dăruiești,Stea în nopțile în care mari furtuni îmi strică somnul,În genunchi la rugăciune, legătura mea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii mi-aduce îngeri și frunze Pe aripi verzi cresc catifelate ,roșii buze! Ploaia -i acoperită cu-n giulgiu furat Din cripta timpului sălbatic plecat Referință Bibliografică: SUSPINUL PLOII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
de dor și durere-întunericul piere Departe ,tot mai departe noi suntem pe-aici... Printre cruci și morminte dorul răzbate Nici plânsul .. nicio lacrima nu mai poate, Să ia durerea-înveșmântată-n lințoliu Zările ochilor tulburi și cerniți-îs în doliu Cernesc în albul aripilor fâlfâiri de moarte E noapte pătrunde doru-n mine și strig Lumina Lunii străfulgeră-n mintea plină de frig Pe pământ adie vântul ... s-aud calde șoapte Îngerii aleargă printre morminte și destine moarte. Referință Bibliografică: DE DOR ȘI DURERE STRIG
DE DOR ȘI DURERE STRIG de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383674_a_385003]
-
2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Am rechemat pentru petrecerea aniversară demult trecutele clipe - rezervistele - și iată-le în fața mea tunse chilug bandajate cu rănile încă și-acum nevindecate trase la față încercănate cu umerii văduviți de podoaba aripilor cândva îndrăzneț spre văzduh ridicate. Și stând în vântul ce a primăvară mirosea sub zarea care ca și altădată-și trimitea tulburătoarea-i provocare rând pe rând le-am privit drept în ochi încercate erau încă dârze și cu încredere
VIAȚĂ ÎN RATE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383675_a_385004]
-
un buchet de vise, Sclipind în toate nuanțele, Din cufere-n stele închise... Cu flori dragi de "Nu mă uita", Voi împleti speranțe-n cununi, Pe care-n cer le voi înșira, Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi vii A zbura spre nemărginire, Doruri sfinte am să reînvii Urcând pe culmi de nemurire... Cu ele-n piept voi înainta Navigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora, Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri, Traversând universul
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
un buchet de vise,Sclipind în toate nuanțele,Din cufere-n stele închise...Cu flori dragi de "Nu mă uita",Voi împleti speranțe-n cununi,Pe care-n cer le voi înșira,Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi viiA zbura spre nemărginire,Doruri sfinte am să reînviiUrcând pe culmi de nemurire...Cu ele-n piept voi înaintaNavigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora,Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri,Traversând universul magic,În care
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când, de clipe magice trăite, Cu nostalgie, își amintesc, Chiar de știu că au fost amăgite... Printre doruri vii se regăsesc, Colindând prin vremuri prăfuite, Cu-ale lor aripi ce-n larg plutesc, ... Citește mai mult Lângă fântâna sufletului,Gândurile-mi poposesc în tihnă,Pe drumuri ale cugetului,Istovite, își găsesc odihnă...În amurg, spre zări roșii, calde,Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
revarsă calme,Pătrunzând pe raze rupte din rai...Gândurile-mi senine zâmbesc,Când, de clipe magice trăite,Cu nostalgie, își amintesc,Chiar de știu că au fost amăgite...Printre doruri vii se regăsesc,Colindând prin vremuri prăfuite,Cu-ale lor aripi ce-n larg plutesc,... IV. PLUTIND PRINTRE SIMȚIRI, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. Încui ușa locuinței, lăsând cheia sub piatra din colțul nevăzut ascunsă, în seri stranii adesea, ieșind pe străzi ce
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
18 ianuarie 2017. Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Citește mai mult Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută...Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile sub care se zbat neîncetat, să se facă simțite, pulsurile lumii...... XX. CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Pe aripi desprinse din nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]