3,559 matches
-
de lucru fără ca nimeni să știe cum, Nu mi se pare că asta ar fi un motiv să dăm crezare la ceea ce scrie aici, Continuați, continuați, vă rog. Ajuns la sfârșitul scrisorii, prim-ministrul, rar, mișcându-și buzele În tăcere, articulă cele două silabe ale cuvântului care constituia semnătura. Așeză hârtia pe birou, Îl privi fix pe interlocutorul său și spuse, Să ne imaginăm că e vorba de o glumă, Nu este, Și eu Înclin să cred că nu este, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a scos repede absintul În seara asta.“, spuse cealaltă parte a creierului său. Așa că spuse: — Uite ce-i, fata mea, deocamdată hai să Încercăm doar să fim buni unul cu celălalt și să ne iubim (reuși pînĂ la urmă să articuleze cuvîntul pe care absintul Îl făcea greu de pronunțat); și cum ajungem, o să mă apuc să lucrez cît de mult și de bine pot. Minunat, spuse ea. Și nu te superi că ți-am zis de poveștile alea? — Nu, minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
masă, cutremurată de ce i-a scăpat. Își dă părul la o parte de pe față cu mâna. —Rebecca, îmi cer scuze, n-aș fi spus pentru nimic în lume așa ceva, dacă n-aș fi presupus... Nu-i nimic, încerc eu să articulez, dar e greu să vorbesc, pentru că fața mea e încleștată, paralizată și fac un efort uriaș să-mi mișc buzele. —Doamne!... Îmi pare atât de rău!... Să nu mă urăști! — Nu, încerc eu s-o liniștesc. E bine. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează neobișnuitului interlocutor, pleonastic, din voleu, fără preluare: Hai sictir, în p...da mă-tii, de vagabond! Lasă-ne-n pace! La o parte! Dă-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să nu-i uiți numele, el e directorul gazetei, și-i spui că vii din partea mea. Leafa nu e prea strălucită, dar mai târziu vom căuta s-o dregem. Titu Herdelea înlemni de mirare și de bucurie. De-abia putu articula câteva cuvinte de mulțumire și admirație. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. Când apăru și Eugenia, pe care n-o pusese în curent tocmai ca să-i ofere o surpriză, le istorisi cu mare lux de amănunte toate fazele luptei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ți reproșez, că pasiunea așa vine, pârdalnica, și Mimi, sărmănuța, nu-i de mirare că i s-a urât și ei cu un bărbat ciufut și mojic, dar... Tânărul Herdelea ascultă cu resemnare lamentațiile gazdei sale și numai la sfârșit articulă un slab protest, menit mai mult să-i evidențieze cavalerismul decât să fie crezut. În realitate se jena de doamna Alexandrescu din pricina Tanței, căreia începuse a-i face curte foarte stăruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deunăzi la părinții fetei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite de masivele intrări dreptunghiulare ale lui Nostromo. (Păreau integrate texturii cocăi și nu articulate în timpul construirii prin suduri și șuruburi.) Și nici de ce ar fi deschise. Poate că echipajul a vrut să se salveze pe acolo. ― De ce să fi avut nevoie de trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas se întoarse spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gândi, prea fericită să profite de acest răgaz. ― Cum te simți, îl întrebă Ash pe Parker. Ce anume s-a întâmplat aici? Parker își șterse o crustă de sânge de pe buza superioară, își apăsă tâmplele de câteva ori, după care articulă stins: ― N-o să mor. Nu luase în seamă întrebarea ofițerului științific. ― Ce s-a întâmplat cu creatura? insistă Ash. Parker tresări, apoi scutură din cap, profund îndurerat. ― Am ratat-o. A pornit semnalul de alertă și bestia a dat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă raza luminii în direcția aceea. Un al doilea cocon atârna din plafon, diferit de cel al lui Dallas în privința culorii și texturii. Era mai mare și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru propria lor mîntuire ! Acest cult (eventual „liberal”) al corpului poate lua însă, în mod aparent paradoxal, și forma (eventual „stîngistă”) a unei „erezii” anti-piață, mai ales atunci cînd se asociază unei viziuni ecologiste. Căutarea unei existențe personale autentice se articulează în acest caz cu aceea a unei lumi pure în care această existență autentică să fie posibilă pentru toți. Iar acest lucru nu este posibil decît luptînd cu o societate post-modernă și post-industrială care este pe cale de a distruge în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sine și insinuările compasiunii - cu acestea face oricine în vremea noastră începutul». De această dată Kierkegaard pare să fie de aceeași părere cu Hegel, dar, de fapt, aici nu este vorba de asocierea filosofiei cu bătrânețea, ci de o reflecție articulată despre maturitate. Așa cum tinerețea, despre care vorbește dialogul platonic, nu este o simplă fază a unei vârste biologice, tot la fel, aici bătrânețea coincide cu maturitatea, iar maturitatea nu este o simplă etapă fizică, legată de un număr determinat de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
clasică urmărea controlarea particularului și fragmentarului, adică a ceea ce este supus timpului. Întrucât, ceea ce este fragmentar, ceea ce este particular, ceea ce este frugal, sunt prezente în natură în toată complexitatea lor ca și în fiecare individ, activitatea teoretică greacă s-a articulat în două direcții: explicarea teoriei inerente mirării originare, experimentate în fața multiplicității realității naturale; depășirea multiplicității accidentale și alogice prezentă în fiecare individ concret. Rezultatele unui astfel de demers sunt în primul caz (în cazul naturii) elaborarea unei conexiuni cauzale-metafizice, în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
existențiale la expresiile lingvistice, de la fenomenele sociale la inconștientul individual sau colectiv. De aici derivă și exercitarea metodologică a analiticii, instrument necesar pentru o clară înțelegere a diferitelor contexte ale vieții în care ne exprimăm gândirea și în care se articulează experiența noastră. Este vorba despre ajungerea la cunoașterea conexiunilor logice ale diferitelor elemente în care poate fi descompus un sector al experienței pentru a deveni inteligibil și a putea să ne orientăm clar în alegerile pe care le facem. Această
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acțiunii voinței orientată spre disciplinarea pasiunii, fiind clarificate în lumina înțelegerii raționale. Este o formă reînnoită de spinozism moral, finalizat prin cunoaștere. Tot de analitică este legat și structuralismul. Structura nu este altceva decât dispunerea raporturilor analitice; este o totalitate articulată după anumite linii conectate organic, a căror dinamică este anticipată și constantă și de la care fiecare fenomen își primește valoarea. Primatul structurii comportă considerarea fenomenelor vieții conștiente și ale activităților culturale evoluate (cu caracter dialectic) ca fenomene secundare. Strict vorbind
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
considerarea fenomenelor vieții conștiente și ale activităților culturale evoluate (cu caracter dialectic) ca fenomene secundare. Strict vorbind, antropologia structurală conduce spre reducerea umanului la impersonalitate și, în caz extrem, la mecanismul analitic al structurii. Formele de analitică în care se articulează o bună parte a gândirii contemporane și despre care am făcut doar câteva exemplificări mai semnificative, trimit la o considerare fenomenologică a realității ca și condiție comună a lor. Fenomenologia este baza folosirii metodologice a analiticii. Aceasta din urmă, de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
elementar, și totodată complex, al corporalității. Expresivitatea și multiplele forme ale corporalității constituie, ca să spunem așa, nivelul terminal al sentimentului corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un rol fundamental în construirea contextului mobil al experienței pe care conștiința o are despre corporalitate. Aceste elemente sunt: sesizarea faptului de a fi în mod concret, sensul propriei identități, deschiderea către o relație de comunicare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ceva care salvează de precaritate și finitudine. Fără această trimitere existența ar putea să-și piardă caracterul ei specific. Răspunsul la a-fi-expus-la este a-se-deschide-spre. Deschiderea ia naștere din experiența expunerii iar dialogul este modalitatea interpersonală a lui a-se-deschide-spre. Dialogul se articulează pe încrederea în depășirea a ceva, în sesizarea unui sens posibil și în realizarea comunicării dialogale ca o formă maieutică de clarificare a acestei sesizări. Aceasta este rădăcina existențială a socialității, și este astfel considerând diferitele forme de agregate sociale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră speculativă Lupta pentru sens, dacă își are în nostalgia Absentului cea mai profundă structură unitară, se articulează totuși într-o pluralitate de intervenții speculative. Totalitatea lor reprezintă noua graniță a cercetării filosofice. A fost bine că am identificat acele arii ale experienței în care se poate trezi astăzi mirarea din care se naște filosofia, însă aceste noi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deschide spre noi considerații. Primul aspect al obiectivității este desigur cel științific, stabilit de rigoarea propriei metode. Această obiectivitate, care este de sorginte kantiană, consideră ca fiind obiectiv doar ceea ce se supune unor determinate condiții formale. Totuși, obiectivitatea este mai articulată de aspectul ei științific decât de cel formal. Putem să ajungem la cele două aspecte plecând și de la niveluri diferite: primul îl precede pe cel științific și este cel al lumii cotidiene, al «lumii vieții», al doilea se referă la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
idee, două moduri de a accede la însăși integralitatea ei. Cazul socratic rămâne ca paradigmă a condiției filosofului în fața puterii, o condiție a căror figuri emblematice nu sunt doar cele indicate. Între opoziția lor, chiar în interiorul aceluiași fundament teoretic, se articulează o vastă fenomenologie. Între cana de cucută dată lui Socrate și guvernul republicii lui Platon se pot identifica, de fapt, poziții intermediare, iar acestea pot marca și astăzi condiția existențială a filosofului: opoziția clară, distanța; alianța cu principele, filosoful consilier
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
poate să ia ființă o gândire evocativă a limbajului enigmatic și aluziv, a judecăților istorice pătrunzătoare apodictice, a filologiei îndrăznețe, cum s-a întâmplat în cazul lui Heidegger; sau poate fi sursa unui discurs raportat la evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia acelor gânditori, în viața cărora solitudinea aleasă liber este predominantă, trăiește o autenticitate riscantă. Chiar și solitudinea poate să fie atât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe deplin ar duce la apariția celei mai rele dictaturi, cea a spiritului, dictatura ideii. Observând mai îndeaproape raportul dintre filosofie și putere în cadrul speculativ pe care ni l-am propus, putem să identificăm o categorie fundamentală în jurul căreia să articulăm diferitele modalități de prezență ale filosofului, cerute în special de situațiile instabile. Această categorie este categoria angajamentului, considerat nu atât în sens general, cât mai ales în strânsă legătură cu mărturia. Sub profil moral, angajamentul și mărturia pot să pară
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fundamental validă, și pe de altă parte, de dizolvarea filosofiei speculative, în locul căreia se introduce clarificarea analitică a contextelor experienței, printre care se inserează și se intersectează și experiența religioasă creștină. Este vorba, așadar, de o metodă compusă, ce se articulează după niveluri diferite, dar care cer să fie orientate totuși într-o direcție unitară. Prima fază a metodei este interesată de condițiile de posibilitate ale unei filosofii religioase ca propedeutică a unei eventuale filosofii creștine. Condițiile de posibilitate trebuie căutate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]