52,493 matches
-
plan artistic DMz este un melos (diasonie) alcătuit din mulțimi (discret-finite) de sunete (succesive și/sau simultane) nuanțabile vocal, din perspectiva unei percepții sensibile (psiho-afective). Astfel, în genericul fenomenului de substanță sufletească (articulat printr- un fapt imaginar-intuitiv și de limbaj artistic), DMz se circumscrie valoric unei expresii de cânt, inspirabilă prin ascultare contemplativă ca stare creatoare, ceea ce corespunde spiritual unei verbalizări de reflecție critică, pornind de la datul simbolic al unei imagini de sens către un înțeles tematic. Din această ultimă perspectivă
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
al doilea și al treilea) sunt numite o serie de repere medii sau subreferente. Registrul de conținut cuprinde trei nivele, în care sunt clasificate reperele particulare. În cadrul reperelor referind DMz ca obiect de configurat, corespondent nivelului psihic/sufletesc de fapt artistic - muzical, am trecut termenul sintagmatic de melo-modosonie, pe considerentul că melosul este aspectul arhetipal al oricărui obiect muzical. Argumentăm aceasta prin accepțiunile substanței sufletești, caracterizate de mișcare (anima) și inefabilitate (fără masă/corp), ca energie vibrațională. Ori, mișcarea a ceva
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
inconturnabil - fără chip sau formă) și totuși reperabil lăuntric (din-interiorul ființei ce sunt/suntem) este un propriu al (sau chiar fiindul) sufletului, aflat într-o necontenită stare de vibrație. Această stare este conținutul care, printr-un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi nuanțat muzical cu un anume contur/figură melodică. Melodicitatea sau melosul denumește așadar aspectul general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca fond (modosonie). Pe analogia (intuitivă) suflet - muzică, diferitele melo-modosonii corespund unui fel sau altul de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca fond (modosonie). Pe analogia (intuitivă) suflet - muzică, diferitele melo-modosonii corespund unui fel sau altul de trăire sau emoție sufletească. Termenul de vocal/vocalizare indică un mod subiectiv al caracterului de fapt artistic, ca atribut specific persoanei-anume. Un melos vocal este un melos personal în cheie vocală. Pe relația cu sunetul, vocea este atât organul de manifestare cât și cel de identificare, ca glas (ton/timbru). În plus, ea este și modul de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
glas). Resortul, de ordin existențial, ține de necesitatea supraviețuirii, ca orientare și integrare prin comunicare. Vocalizarea se vădește astfel a fi un comportament arhetipal, de însușire (a lumii sonore din jur) prin redimensionarea după/cu unitatea propriului glas. Pe plan artistic, comunicarea se sublimează în intonare, ca melos. Omul vocal nu tinde să se integreze doar în raport cu exteriorul sonor, dintr-un impuls „vânătoresc” de cameleonică imitare a sunetelor lumii (pândind de sub un sunet-mască). Mânat de dorul eu- ului sufletesc (se), care
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
-l numim voce formală. Vocea formală (Vf) este un obiect teoretic (abstract) de reprezentare ideatică a DMz. În raport cu acesta, Vf este un purtător de imagine conceptuală a lui, prin ipostaziere. Astfel, DMz este abstras din fenomenalitatea sa natural-culturală (de fapt artistic) și petrecut în forul cugetului (minții), unde este adus (pe cale de alchimie lingvistică) la stadiul de fapt ideatic. Practic avem de-a face cu un proces de formalizare, instrumentat metodic prin intermediul unui discurs sistematizat teoretic și/sau grafic. Devin prin
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea a ceva, de regulă a unui cântec<footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil (reperabil) ca/prin melodie, ritm și expresivitate sau sens artistic. footnote>. La rândul său, cântecul poate fi monodic, dar poate avea și o altă sintaxă. În cele din urmă, aspectul de monodie rezultă firesc atunci când cântecul este scanat prin reducție vocală, la scara propriului glas. Dincolo de posibilitățile sintaxice, cântecul poate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
expresia sa muzicală este întotdeauna concentrată și servește în totalitate esența subiectului. Dacă Verdi a parcurs etape pline de căutări, de la operă la dramă, Puccini a preluat direct această ultimă structură, care a servit în totalitate exprimării sale muzicale și artistice. Prin Verdi a triumfat teatrul muzical, compozitorul afirmându- se în momentul în care romantismul își manifestă puternic tendințele estetice. Influențat în creație de predecesorii săi, Rossini, Bellini, Meyerbeer, Donizetti și Mercadante dar și în unele lucrări de maturitate de contemporanul
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
ca trăire nemuritoare. 4. Timp suspendat (intervalizat) = prin aceea că OS este raportată unui TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune că intervalitatea este o fereastră încrustată în continuitatea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
moment). Expresivitatea formală a durabilității este dată atât de ordinea succesivizării (intervalelor de secvențe) cât și de o anume varietate a acestora, ambele fundamentate pe retorica balansului unor elemente (minim) necesar contrastante, conform principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS devine memorabilă (reiterabilă) într-un stil personal, (diferit de cel instrumental/tehnic, care rămâne anonim și redundant, dar și de cel emoțional, ale cărui văluriri fluctuează impredictibil). Tot din perspectiva expresivității formale, și ca urmare a sugestiilor de variabilitate
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Este stadiul corespondent unui al treilea nivel de interpretare, propriu abordării vocale (intonaționale) a OS. Într-o melosonie sunt deja însușite/cuprinse atât referințele metric-instrumentale cât și cele ale mișcărilor sufletești, contopit-sublimate prin adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin limbajul cantabilității, ca muzicalitate sau frumos<footnote Este știut că frumosul sonor sau muzicalitatea nu este un reper estetic universal, accepția sa fiind relativă unor epoci și areale
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de contur (analog melodiei/variației) și fond (analog acompaniamentului/consecvenței). Putem avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când, în intervalitatea sa, TA orientează ireversibil de-parcursul OS, dinspre un tot
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
multor secole. Revenind la studiul fenomenului muzical arabo-andaluz, acesta oferă cercetătorului de formație muzicală clasică occidentală posibilitatea și privilegiul de a se confrunta și a analiza o muzică în care tradiția existenței și a contopirii creației și interpretării în cadrul actului artistic este o practică curentă. În vreme ce în muzica de factură clasică europeană tradiția improvizatorică nescrisă cunoaște un declin începând cu sec. XVIII, urmând a fi reluată sub o formă sau alta în cea de-a doua jumătate a sec. XX - în
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
toate punctele de vedere. Dezvoltarea economică, socială și culturală cunoaște punctul său maxim în timpul Califatului de Cordoba, apărând instituții administrative mult mai avansate față de cele existente în Europa medievală contemporană. Orașul-stat Cordoba se va dezvolta și din punct de vedere artistic și cultural. Sunt organizate numeroase școli, precum și o bibliotecă de mari dimensiuni. Cordoba devine unul dintre cele mai importante centre universitare din lumea arabo-musulmană, cu facultăți de medicină, matematică, filozofie și literatură. Europa datorează erudiților arabi și evrei redescoperirea lucrărilor
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
numeroase controverse, marcând astfel gândirea filozofică evreiască, dar și europeană. footnote>), ultimul fiind considerat cel mai important filozof de limbă ebraică din Evul Mediu. Artele se dezvoltă conform normelor unui nou curent estetic, ce se va numi hispano-maur. Acest curent artistic va cunoaște perioada de maximă înflorire tot în vremea Califatului de Cordoba. Sunt construite adevărate capodopere arhitectonice, cum ar fi : Marea Moschee din Cordoba, Palatul Alhambra din Granada, Palatul Medinat Al-Zahra de lângă Cordoba, Marea Moschee din Sevilla. Declinul civilizației arabo-hispanice
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
în cadrul altor culturi muzicale, nefamiliarizate cu particularitățile acestui gen muzical. Totuși, în cercurile muzicologice din țările arabe există o permanentă nemulțumire față de adaptabilitatea și fiabilitatea sistemului de notație occidental, considerat a fi - pe bună dreptate - neadaptat la necesitățile muzicale și artistice ale muzicilor de tip oriental. Se merge pe ideea partiturii ca suport schematic, servind mai mult la împrospătarea memoriei, decât la redarea fidelă a tuturor variațiilor melodice și ritmice, a ornamentelor bogate și complexe, precum și a fluctuațiilor de înălțime ale
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
despre scriitor, manualul furnizează niște texte, iar elevii trebuie să le analizeze după un anumit model. Scriitorilor li se pun întrebări tocmai pentru că prin biografia lor noi putem avea acces la procesul creației, începem să deslușim ceva din misterul creației artistice. Literatura nu se scrie de la sine, e scrisă tot de oameni. Oamenii aceștia au suferit, s-au bucurat, au trăit momente de fericire și lucrurile acestea se reflectă în literatura pe care ei o scriu. De aceea e important să
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
partitura rămânând astfel în stadiul de virtualitate căci „orice interpretare e o revizuire” integrală și fundamentală a ideii, deoarece „compozitorul nu știe cu adevărat ce a vrut decât descoperind opera realizată, execuția constituind într-un sens actul însuși al creației artistice”<footnote Idem, p. 28 footnote>. Până la o poziție unanimă mai este încă drum lung. De la bun început, însă, apare o problemă specială în legătură cu însuși textul muzical. Ce înțelegem prin „text”? Există pentru aproape fiecare operă multiple variante. În muzica
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
timp apare astfel un ritm trohaic), pentru a crea separarea, pașii pe timpi și structura de bar care rezultă de la sine. Iar aceasta era scrierea originală. Cel mai flagrant exemplu de deformări ale textului original, cu consecințe directe asupra rezultatului artistic, l-am întâlnit în Ediția Academică a operelor lui Bach, sub redacția lui Heinrich Germer (ed. Hofmeister Leipzig). Vom reproduce câteva exemple, pentru a arăta până la ce aberații a putut ajunge aplicarea dogmatică a concepției anacruzice, ca o idee fixă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
staccato, absența acestuia deasupra unei anumite note). Eroarea tipografică rămâne întotdeauna o ipoteză posibilă, dar ea nu poate fi acceptată decât după analiză, atâta vreme cât o absență poate reprezenta și o intenție componistică. Nu putem evalua a priori portanța unei idei artistice, decât prin consecințele nerealizării ei. Detaliul cel mai fin, inobservabil unei priviri superficiale, se poate dovedi esențial pentru decelarea unui sens care să contribuie la o conturare sau înfrumusețare sensibilă a imaginii. În privința atitudinii față de textul adoptat, întâlnim doi versanți
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de compromis, ținerea acordului din bas, care ar produce o oarecare rezonanță generală, în locul pedalei ce ar putea astfel să fie folosită într-un mod „curat” și convențional. Piero Rattalino exprimă poziția că pedalizarea cerută de Beethoven corespunde unei intenții artistice precise. Autorul citează pe Karl Czerny, elev direct al lui Beethoven care - în 1840, când instrumentele erau deja la un alt grad de perfecționare decât la începutul secolului - scria în Suplimentul la Metoda completă pentru Pian op. 500 publicată în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
mai puțin, unor erori. Datoria interpretului este, deci, nu să selecteze indicațiile pe care le va lua în seamă și să ignore altele (indiferent de justificarea invocată), nici să caute paliative prin care să eludeze o cerință de mare îndrăzneală artistică, ci să caute acea imagine sonoră (sau/și psihologică) în care toate indicațiile textului respectate întocmai să se poată înscrie. Respectarea pedalizărilor beethoveniene (și nu numai cele discutate aici, ci și cele din Sonatele op. 101 La major - partea II
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
III, din Concertele nr. 3 în do minor - partea II - și nr. 4 în Sol major - partea III, și multe altele) se impune pentru interpreți, nu numai ca principiu de fidelitate, ci mai ales pentru că ele conturează fiecare o idee artistică mereu alta. Despre indicația originală din Sonata op. 101, partea II, de a prelungi pedala pe nota reb din bas timp de 4 măsuri (măs. 30-33), Hans von Bülow scria: Indicația [...] produce dezavantajul de a face confuze vocile canonului; totuși
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Cristian CARAMAN 1. Puterea spirituală a muzicii Muzica, precum alte arte, este ea însăși un răspuns la tiparele și ordinii creației lui Dumnezeu. Muzica sacră are un loc bine conturat, ca principiu sonor, artistic și cultic, în circuitul valorilor perene ale culturii muzicale universale. Puterea muzicii este diversă, ea, aproape, poate fi considerată permisivă, transformatoare și curativă. Muzica acționează asupra ascultătorului în mai multe moduri: unii o asimilează pur și simplu la nivel instructiv
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cântat omofonic de către cor (chorul choralis) și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano catolică (chorus musicus sau figuralis). După moartea lui Luther a urmat o perioadă de organizare și consolidare a repertoriului protestant. Coralul a căpătat maturitate artistică în timpul lui Paul Gerhardt, Johannes Gruger și contemporanii săi. La sfârșitul secolului al XVII-lea coralul s a dezvoltat foarte mult dar în calitate a cunoscut un declin datorită secularizării genului și în mod special datorită divergențelor teologice dintre ortodocși
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]