2,159 matches
-
unele cărți. Trebuia s‑o fac ca să pot Înțelege despre ce vorbea Abe. Uneori Îl Întâlneam pe Davarr pe stradă, și‑mi venea greu să cred că omulețul acela, triplu abstractizat și distrat, cu ochelari blajini care‑i camuflau ideile arzătoare, era demonul eretic urât de universitarii din America și de aiurea. Ca unul dintre reprezentanții de frunte ai gândirii lui Davarr, Ravelstein era și el urât. Numai că el nu se Împotrivea deloc să fie considerat „dușmanul”Ă Ravelstein era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fostului ștrand studențesc, cu piscină, fete pe tejghea, un ecran de 3 pe 3 metri pe care se perindă forme roz-portocalii, bărbați cu gel în cap și o sută și douăzeci de decibeli care zgâlțâie nervii consumatorilor ca pe firicelele arzătoare din coada unei comete. Până ce coada i se risipește în univers, scântei peste lac. Destule femei și după părerea lor, cel puțin, nu destui bărbați. De ce? Iarăși foarte simplu. Care s-au călugărit, care au emigrat la Paris, care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îndrepte și unul dintre cele care au făcut furori este această putere excesivă a companiilor americane multinaționale. Unele sunt mai puternice decât multe țări și au infinit mai mulți bani. Nici un organism internațional nu le controlează și în dorința lor arzătoare de bogăție întrec în abuzuri orice măsură. — Toate astea sunt vechi... — Dar se văd sub o nouă lumină... America, organul oficial al iezuiților din America de Nord, a sugerat de curând că marile corporații multinaționale, „care obțin profituri nelimitate pe seama nevoilor omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Este o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i răcorește spicele. Până și viețuitoarele au amuțit în adăposturile lor neștiute. Pământul seamănă cu un tablou
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
dea voie împăratul, dar, în cele din urmă, a putut pleca. Și-a luat merinde și un cal și a plecat. A reușit să treacă de prăpăstii uriașe, să străbată păduri cu monștri și vrăjitoare, să reziste căldurii din deșerturile arzătoare, căci iubirea pentru părintele său îi dădea forță și curaj. Și așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea îi spuse: Voinice, dă-mi și mie o
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci Ăsta era motorul din spatele Întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, Împreună cu primarul, purtau cu toții o insignă albastră În piept În mijlocul căreia stătea un inuksuk. Deasupra acestuia - coroana reginei Elisabeta ? ! inuiții aceștia nu cereau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci ăsta era motorul din spatele întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, împreună cu primarul, purtau cu toții o insignă albastră în piept în mijlocul căreia stătea un inuksuk. Deasupra acestuia - coroana reginei Elisabeta ? ! inuiții aceștia nu cereau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ne-a fost frică că nu vom mai putea citi în adevăr Scriptura de nu-l vom mai fi crezut pe Iosue, care spune: «oprește-te, soare!» (Ios 10,12). Ne-am epuizat într-o mâhnire amestecată cu o dezamăgire arzătoare pentru că nu suntem în centru universului și, așa cum știu toți, supărarea adesea devine acidă și poate duce la răzbunare. Sunt mulți cei care ne-au făcut să suferim... uneori în mod rușinos. Și, cu toate acestea, dacă stăm bine și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nicicând parte dintre punctele mele forte. Chiar dacă ar face, ce-aș avea eu să te învăț pe dumneata?!... Singura mea mângâiere ar fi ca micile mele economii să te elibereze de eventualele dumitale disconforturi pecuniare. Dorința și rugămintea mea cea arzătoare sunt să accepți să devii moștenitorul meu!!... 252 DANIEL BĂNULESCU Francis Macomber"), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva, cartea de vizită, însiropată cu declarații amoroase, aparținând Mariei Curie, o listă cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul D-lui Joyce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patiseria de pe Brezoianu, colț cu bulevardul Carol, unde a luat două pateuri și o sana, considerându-le suficient de copioase, pentru a putea declara oricui, că a luat masa în oraș. În ziua aceea de primăvară, se bucurau de soarele arzător și fetele frumoase care mergeau, fie spre cămine, fie în sens invers la Universitate. Pentru a le putea observa mai bine, se lăsau depășiți și nu puține le aruncau ocheade însă în mulțimea de fete nu a întâlnito niciodată pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pofta de a trăi. Atât de sigură pe ea< dintre toți băieții de pe stradă a ales mutual: - El va veni cu mine, voi restul, nu mă interesați! Visează? Se oprește brusc, o cuprinde în brațe și-i sărută buzele moi, arzătoare. Ea îi răspunde imediat. Îl îmbrățișează puternic și se lipește de el, deci nu visează! Abia aștepta să o ia în brațe! Realitatea îi spulberă orice temere, o mângâie apăsat pe sâni. Sunt fantastic de plini fremătând ca două clopotnițe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește, așa că devine blând și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Atunci a venit un meșter talian să așeze marmura la fată, să îmbrace biserica pe dinafară. Tencuială nu-i trebuia lăcașului decât pe dinăuntru, unde se pictau sfinții. Frumos om, ăsta, meșterul. Înalt și subțire, cu pielea întunecată și ochi arzători. Cânta pe limba lui și nici dinii nu mai lătrau în mahala când începea. Se suia pe schele dimineața cu oamenii lui, negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea pe sub mustață. Zise și el într-o doară: - Te-oi fi săturat de bine, nenică... y Mai că trecuse și vara aia fierbinte, arzătoare. Rar cădea cîte-o ploaie. Tpt pe malul gârlei ședeau, la Băneasa, pândind trenurile de marfă pe care le scodoleau noaptea. Într-o sâmbătă au pus mâna sergenții și pe Gheorghe și pe Paraschiv. Plecaseră pe Grivița, să mai miroasă. Salcâmii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prefăcîndu-se că doarme. Didina călca în vârful picioarelor, ușurel, să nu-l deștepte. Celălalt răsufla greu dincolo. Umbra lui subțire juca pe pragul scund, luminat de lampă. Bozoncea simți carnea tare a femeii de lângă el, și pofta i se iscă, arzătoare. Îi veni să plângă de mila lui. Se prefăcu că se trezește atunci și puse mâna pe pieptul muierii. - Tu dormi? întrebă. -Nu. Și-o mușcă dornic de țâțe. - Stai! se împotrivi Didina. -Nu. - Să închid ușa. 297 Stăpânul o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea de frumusețe este inseparabilă de sentimentul morții. Căci tot ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare a se fi topit în timp. O agonie neîmplinită este erotica, și de aceea nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai preferabil să mori undeva singur și părăsit, când nevăzîndu-te nimeni poți să te stingi fără teatru și poză. Mi-e scârbă de oamenii care în agonie se stăpânesc și își impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sânt arzătoare decât în singurătate. Toți aceia care se vor înconjurați în agonie de prieteni o fac dintr-o frică și dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor să-și uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan de sânge, țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate rănile ființei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută și de inaccesibilă. Într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va cădea jos. Și vă garantez că efectul este incomparabil mai valabil decât toate cele obținute prin căile normale. Dacă aș putea, aș aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieții; aș pune flăcări arzătoare și insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă și altă căldură. Focul pe care l-aș pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esențială. În acest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce scobori de la om înspre natura neanimată, intensitatea fenomenului dramatic scade treptat, până la a deveni nulă. Omul tinde tot mai mult să ia monopolul dramei și al suferinței din lume. De aceea mântuirea este pentru el o problemă atât de arzătoare și de insolubilă. Nu pot avea mândria că sânt om, fiindcă am trăit acest fenomen până în rădăcini. Numai aceia care n-au viețuit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot mândri că sânt oameni, deoarece ei tind să devină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a cuceri printr-un joc ciudat, care este dincolo de armonie, de proporție și de măsură. Nu simbolizează avântul impalpabil al flăcărilor grația și tragedia, naivitatea și disperarea, voluptatea și tristețea? Nu este în transparența lor consumatoare, în imaterialitatea lor arzătoare, ușurința și zborul care rezultă după marile purificări, după marile arderi lăuntrice? Aș vrea să fiu ridicat de elanul și transcendența flăcărilor, să fiu aruncat de impulsul lor insinuant și fin, să plutesc într-o mare de flăcări, să mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus, ale noastre. La noi însă, numai după război și îndeosebi în ultimii ani problema menirii României, adică a obligației supreme și ultime față de esența ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-are o misiune nu numai că nu merită să trăiască, dar n-are absolut nici un sens. Ceea ce există în România incontestabil este aspirația mesianică, dar nu există o determinare a conținutului acestei misiuni în conștiința publică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în ființa timpului și spațiului. Toate marile culturi s-au născut din lupta biruitoare cu spațiul și timpul. Imperialismul, ca expresie supremă a marelui stil politic, este un dispreț, o ofensă adusă spațiului. A-ți face întinderile sclave exprimă setea arzătoare și criminală de a supune rezistența lumii materiale. Revolta împotriva spațiului este mobilul secret al imperialismului. Ultimul soldat care servește o idee imperialistă este mai avid de spațiu decât cel mai pasionat geograf. Urmele pașilor soldaților români ar trebui sărutate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obscur și lamentabil care a înțeles universul prin doină și chiuituri. Voința însă de a avea totul deodată, de a te pune în rând cu lumea, exprimă o sete de istorie la un popor care n-a trăit, o dorință arzătoare de a-și umple golurile cu o iuțeală maximă, de a se împlini prin salt. Dacă românii ar fi gustat cât de puțin - în trecutul lor - din fructul istoriei, care le-a fost interzis printr-un blestem satanic, rezerva în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe măsura evoluției lui. Evitarea conflictelor este un semn de deficiență și de limitare a orizontului istoric. O personalitate care nu este o criză pentru orice conștiință care participă la istorie, care nu este o soluție directă a celor mai arzătoare probleme ale actualității respective - este o agitare de suprafață. Dacă politica se face de oameni cu instincte avide, ea trebuie să dezlănțuie conflicte echivalente agresivității instinctive. De aceea, planul teoretic în lumea politicului are cu totul altă semnificație decât în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]