1,519 matches
-
care se naște în marginea Istoriei de care se îndepărtează. Și poate că marinarul cu cercel în ureche are în comun cu inițiatorul revoltei din deșert, ciudatul colonel Lawrence, gustul pentru descoperirea universului care se află dincolo de orizont. Atunci când va asalta, alături de ciudatul beduin El Oxford și de Cush, solitarul fort Turban, ocupat de turci, spre a-l elibera pe prințul-copil din familia șerifului de la Mecca, Corto participă, poate împotriva voinței lui, la mișcarea tectonică ce străbate Arabia, spre a deștepta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
civilizații afro-islamice ce își are rădăcinile înfipte în solul miturilor păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
african queen la Shout at the devil. Alchimia onirică a lui Pratt modifică substanța narativă, până la nerecunoaștere. Corto plonjează, din nou, în ochiul misterului, acolo unde îl așteaptă alte revelații și alte morți din care va renaște. Căci oamenii-leopard ce asaltează vasul german aban donat sunt soldații germani deghizați, aflați în căutarea aurului ce revine armatei lui von Lettow. Ceea ce ar trebuit să fie o misiune militară secretă devine un carnagiu, atunci când un sergent trădător își lichidează camarazii, dispărând odată cu tezaurul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fatale. În mănăstirile cu incunabule sau în vechiul cartier evreiesc al orașului, Corto urmărește manuscrisul din piele umană pe care un supraviețuitor a înscris drumul către ținutul comorilor fără de nume. Un război teribil vuiește în jurul Veneției, iar cetatea dogilor este asaltată de austrieci și de germani. Din acest abur gnostic al Veneției se hrănește și femeia pe care marinarul cu cercel în ureche o va reîntâlni, la fel de enigmatică și de ucigașă ca și în insula caraibiană. Venexiana Stevenson este, asemenea lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dincolo de care se întinde Edenul morții. Nebunia lui Robinson se naște din acest moment al luării în stăpânire a fortului populat de cadavre. Logica carteziană se prăbușește sub povara deșertului. Traseul este jalonat de succe siunea de fantome care îl asaltează pe Robinson, toate desprinse din repertoriul gnostic al lumii de graniță. Preferința lui Pratt pentru ocult este vizibilă și aici. Ca și în aventurile lui Corto, fantasticul este parte din substanța existenței. Pe măsură ce părăsește Europa sa, Robinson se adâncește în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta de el, ca și cum între
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru că uităm că suntem muritori, pentru că nu ne proiectăm existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de telos-uri cu care este asaltat și care-i accentuează continuu angoasa, a se odihni în interiorul unei lumi în care sensurile sunt date de-a gata, valoarea lor fiindu-i demonstrată de numărul tot mai mare de adepți, reprezintă o formă tentantă de refugiu. Căutarea de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
împrejurare aiurită, care îi trezise o atracție deosebită, în acele secunde de repezeală. În acest timp, Cecilia preocupată de problemele pe care trebuia să le rezolve în București nu se gândea la altercația cu băiatul din parc. În schimb o asaltau problemele de acasă. Uitase să-i spună Elenei, sora sa, să nu neglijeze regimul mamei lor, dar se gândea că Elena fiind o fată grijulie se va preocupa de acest lucru așa cum procedaseră împreună. Silvia, mama lor, se îmbolnăvise cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
picioarele tale”, „Pentru tine, cu toată afecțiunea”, „Ce bine ar fi de ți-ar putea spune acest trandafir ce simt eu pentru tine”, erau semnate nu cu numele Matei ci cu numele Băiatul din parc. —Cine-i domnul cate te-asaltează cu flori? o întrebau colegii. Un băiat pe care l-am cunoscut astă-toamnă într-o situație cu totul și cu totul neobișnuită. De atunci abia zilele acestea l-am revăzut. —Te iubește, te iubește. Și este foarte atent, își dădeau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și Ceciliei sărutând-o, cu dragoste, pe obraji. Hai, urcați! le-a îndemnat. Cornul Cerbului, fiind un loc de agrement plăcut și aproape de oraș, era frecventat de multă lume. Acolo ei au găsit prieteni și cunoscuți, iar Matei a fost asaltat de multă lume. —Să trăiți, domnul doctor, să știți că nevastă-mea se simte mult mai bine după ce ați operat-o. —Era și de așteptat, infecția aceea nu putea să rămână în corp. Să vină la control cum i-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
până la adânci bătrâneți. Mergând veseli, glumind, râzând, sărind, ies din parc îndreptându-se spre mașină. Matei o conduce acasă amintindu-i că a doua zi vor merge să comande verighetele, după ce el iese de la serviciu. Ajungând acasă, Cecilia a fost asaltată de Elena cu întrebări, ca de obicei. Unde ați fost? —În parcul teilor. —Acolo, în luna aceasta, este foarte plăcut, că teii sunt în floare și te îmbată parfumul florilor. Ne-am simțit extraordinar. De când ați plecat, numai acolo ați
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a-mi spune „balonaș”. Eu te-am alintat, draga mea. Gândindu-se la mai multe nume de fete și băieți s-au hotărât ca pe fată s-o cheme Florina iar pe băiat Sorin. În ziua următoare, Matei a fost asaltat cu felicitări și cu invitația „ești bun de cinste” și având atâția prieteni 269 și cunoscuți dându-le de băut nu putea să nu norocească, așa încât de bucurie și-a pierdut controlul și s-a îmbătat. În starea aceasta l-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e trecătoare și adeseori înșelătoare. Farmec Adevăratul farmec al unei persoane este cel emanat de frumusețea sufletească, de caracterul ei. Neputință Nu de puține ori trăiesc sentimentul de neputință când vreau să exprim în cuvinte gândurile și simțirile ce mă asaltează. Cuvintele și expresiile uzate, nepotrivite, lipsite de claritate, contur și acuratețe, la care recurg uneori, sunt soluția salvatoare în asemenea momente dificile. Splendoare Cel ce nu a vibrat admirând un răsărit sau un apus de soare, Nu a cunoscut a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
conștienți de ceea ce se întâmplă veți putea riposta. Așa cum din tinerețe am fost pregătită de Maica Domnului pentru lucrarea aceasta, tot cam de atunci au început și coșmarurile, e drept că destul de rar, dar existau. Interesant este că întotdeauna mă asaltau în casa de la Frasin în care eram ca într-o cetate puternică în fața dușmanului. Veneau în turme de animale turbate să mă nimicească și eu stăteam pe gang (cerdac), eram singură și nu puteam să mă apăr; dar ceva îi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fiind obișnuiți cu zâmbetul și calmul ei desăvârșit. Pentru ea astăzi timpul trecea foarte greu, parcă se oprise în loc. în jurul orei 13, ieșind de la clasă, pe holul aglomerat de elevii care se îmbulzeau să iese mai repede din școală, ieși asaltată de o persoană de sex feminin pe care o cunoștea foarte bine din vedere, fiind economistă la I.A.S și fostă colegă al tatălui ei, care fusese tehnician la aceeași intreprindere. Economista pe nume Angela Ulmeanu îi zise pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
multă vreme intră mătușa Ana, pentru că așa-i spunea el, care se bucură și ea văzându-l. -Radu, pregătește-te că-ți aduc mâncarea. -Da sigur, mulțumesc mătușă Ana. Radu se simte recunoscător față de cei doi bătrâni că nu-l asaltează cu întrebări care acum l-ar incomoda. -Andrei ne-a inștiințat că astăzi vii acasă. -Da, mă bucur. De îndată ce servi masa Radu adormi, în cameră fiind cald. în cele câteva nopți petrecute în spital dormise foarte rău. în preajma acestor bătrâni
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
consider a doua mea casă. Ajunsei În partea din față a apartamentului, ce dădea spre piață. Sera lui Barceló mi se deschise dinainte, deasă și impenetrabilă. M-am adîncit În desișul de frunze și de ramuri. Pentru o clipă, mă asaltă ideea că, dacă străinul fără chip se infiltrase În apartament, probabil că acela era locul pe care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă aștepte. Mai că mi s-a părut că simt mirosul de hîrtie arsă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a unui fluviu ferecat de ger, care e asaltat de presiunea apelor de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îmbrac cămașa... Bineînțeles că mințea, dar Takamori știa din experiență că mai avea câteva minute până ce sora lui va urca în cameră și va trage pătura de pe el, obligându-l să iasă din așternut. În fiecare duminică dimineața, Tomoe îl asalta de vreo trei ori. Mai întâi un asalt asupra timpanului: țipa la el de jos, din hol. Încă pe jumătate adormit, nu-i deslușea cuvintele. Atacul acesta putea fi parat cu un simplu „da, da“ sau „îhî“. A doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
l-a lovit peste mâna care ținea pistolul. Acesta i-a căzut în apă, nu înainte însă de a răsuna o împușcătură în întreaga mlaștină. Mâna lui Endō era plină de sânge. — Mori, ticălosule! Mori! Mori! striga Kobayashi în timp ce-l asalta cu o ploaie de lovituri. Endō a reușit să se ferească și să se ridice în picioare, dar nu se ținea bine. Simțea o durere cumplită în umărul stâng. A văzut înaintea ochilor fața buhăită a lui Kobayashi. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
La vederea sângelui, Kobayashi s-a comportat ca o fiară. A ridicat iar cazmaua și a lăsat-o cu toată forța asupra uriașului nemișcat. Gaston a început să se clatine. Kobayashi s-a înfuriat și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela din fața lui i se părea cumplit de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă în mlaștină, ca un bolovan care se duce la fund. Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doctorul Rieux în dimineața în care se ducea în strada Faidherbe, pentru a asista la ancheta asupra tentativei de sinucidere a lui Cottard. Dar această impresie i se părea lipsită de temei. O atribuia enervării și preocupărilor de care era asaltat și admise că se impunea urgent să facă puțină ordine în ideile sale. Când a ajuns, comisarul nu era încă acolo. Grand aștepta pe coridor și s-au hotărât să intre întâi la el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]