1,264 matches
-
antici. Singurul produs indigen notabil al epocii este "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", scris în jurul lui 1521. Cartea este o compilație de surse biblice și patristice, cu multe reflecții morale și politice, dintr-un punct de vedere ascetic. Ea ilustrează teocrația bizantină și propune un model de prinț-călugăr. La mijlocul secolului 17, româna dobândește statul de limbă liturgică pe lângă greacă și slavonă, și începe să-și dezvolte vocabularul filosofic. Nicolae Milescu (1638-1708) a făcut prima traducere în română a
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Urmarea lui Hristos (în ) este o operă de pietate și ascetică creștină, atribuită, în general, călugărului german Thomas a Kempis. A fost redactată la sfârșitul secolului al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, în limba latină medievală. Lucrarea este reprezentativă unei noi experiențe spirituale denumită "Devotio Moderna". În
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Anglicanismului să poată trece peste dificultăți. În 1838, John Henry Newman și "John Keble" se hotărăsc să publice scrierile lui "Richard Hurrell Froude", mort în urmă cu doi ani. Scrierile acestuia, publicate sub titlul "« Remains »" au scandalizat. În fapt, viața ascetică a lui Froude, publicată prin jurnalele sale, în care el își descrie exercițiile ascetice și examenele de conștiință, îi șochează pe unii englezi. Criticile se dezvoltă, unii văzând în acest ascetism apologia unui Catolicism deghizat. Influența sa la Oxford a
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
se hotărăsc să publice scrierile lui "Richard Hurrell Froude", mort în urmă cu doi ani. Scrierile acestuia, publicate sub titlul "« Remains »" au scandalizat. În fapt, viața ascetică a lui Froude, publicată prin jurnalele sale, în care el își descrie exercițiile ascetice și examenele de conștiință, îi șochează pe unii englezi. Criticile se dezvoltă, unii văzând în acest ascetism apologia unui Catolicism deghizat. Influența sa la Oxford a atins punctul culminant în 1839. Dar, în acest an, studiul privitor la erezia monofizită
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
să pășească în Europa... În atmosfera de sărăcie permanentă, războie și răzmerițe, în viața intelectuală a Bizanțului a căpătat precumpănire misticismul, în una dintre formele sale europene cele mai desăvârșite-isihasmul (din grecește ήσσυχία-liniște, tihnă, însingurare). Izvoarele acestei doctrine și practici ascetice au luat naștere încă în evul mediu timpuriu, în mănăstirile din Egipt și Siria. La începutul secolului XIV, călugărul Georgios Sinaitul a reînviat isihasmul la Athos. Drept bază pentru practica isihasmului servea ideea cufundării în sine, pentru a putea vedea
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
o venerează pe Asha, Dragonul primordial al Ordinii într-o versiune "contorsionată" a ei în care este considerată "Moartea". Interpretarea lor privind zeița Asha este fanatică, venerând doar moartea și visând să atingă starea de ne-viață. Viața necromantului este ascetică până la extrem. Plăcerile senzuale sunt interzise, este dezaprobată orice fel de veselie sau de sărbătoare. Cetățenii vorbesc în șoaptă cu tonuri joase, nimeni nu se grăbește nicăieri și există foarte puține schimbări pe străzi de la zi la noapte. Cei care
Might amp; Magic: Heroes VI () [Corola-website/Science/322502_a_323831]
-
și plante, crude sau arse, pe care le amestecă cu rugăciunile și incantațiile ca să intre mai ușor în transă, în starea de grație. Plusul pe care artista îl aduce unei instalații tipice arte povera, prin estetică și materiale, este suflul ascetic al lucrului muncit. Simona Vilău (...)În fața artei Victoriei Zidaru nu vom căuta să amplificăm retorica iconografică și simbolică ci, propunerea ar fi, de a identifica mesajele subliminale comunicate de acest tip de artă, mesaje care pot fi citite și înțelese
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
Suceava, deși are o vechime mare. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca (urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice) a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
(în ) este o doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania secolului al XVII-lea, care susține respectarea riguroasă a practicilor religioase și pietatea. În pietism, legătura dintre credincios și Dumnezeu se face direct, fără intermediari. Martin Luther a introdus noțiunea separării vieții obișnuite a oamenilor, de
Pietism () [Corola-website/Science/323026_a_324355]
-
a scrie o biografie a acestuia. Pe măsură ce se documentează cu privire la viața lui Honigberger, el descoperă că acesta avea preocupări ocultiste. Treptat, doctorul Zerlendi începe să se intereseze de practicile oculte, renunțând la scrierea biografiei. El adoptă un stil de viață ascetic, renunțând la tutun, alcool, cafea și carne, și începe să experimenteze o serie de practici yoghinice (cum ar fi catalepsia, levitația, invizibilitatea etc.). Finalmente, Zerlendi dispare fără urmă la 10 septembrie 1910, neluându-și cu el nicio haină sau document
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Ebioniții (63/135 - 500 d.H.), o ramură iudaizantă a creștinismului nu susținea divinitatea lui Cristos, și-l considera pe apostolul Pavel ca fiind un apostat. Ebioniții au fost membrii unei secte ascetice de evrei creștini; îi cuprindea pe nazarineni și pe elkasiți. Numele le provine din cuvântul ebraic „ebionim”, care înseamnă „sărac”. Ne-au parvenit puține informații istorice despre acest grup. Se știe că s-au fixat în Cisiordania, la Pella, au
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
mult ca laicii. În Theravada, masturbarea este menționată ca fiind mai dăunătoare pentru Upăsaka și Upăsikă (laicii care aprofundează budismul urmând mai multe precepte) care practică cele Opt Precepte în zilele de Uposatha, care au un mod de viață mai ascetic care nu permite masturbarea. Exista de asemenea referințe în Upasakasila Sutra, în particular: Fraza „sexul legat de corpul propriu” se referă în general la masturbare și este definită de adâncirea preceptelor ca nefiind imoralitate sexuală pentru Upăsaka și Upăsikă în
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
exemplul oferit de viața Profetului, ca prototip al spiritualității islamice. Există o direcție intelectuală a misticii, preocupată de înțelegerea și explicarea Unității Ființei, de identificare a eului individual cu eul transcendental, și o direcție popular care pune accent pe practicile ascetic sau chiar automutilante, așa cum sunt ele promovate de unele confrerii. Este vorba doar de accent, deoarece în ambele direcții obiectivul final este același, iar asceza face parte integrantă din metodele pentru atingerea lui. Doctrina mistică nu este filosofie în concepția
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
toată ziua, motiv pentru care stăpânul său a eliberat-o. Restul vieții sale ca femeie liberă și l-a trăit în celibat, cu toate că a primit numeroase cereri în căsătorie. Basra secolelor VIII și IX era un mare și înfloritor centru ascetic și tot în Basra și-a câștigat Răbiʻa faima de sfântă și predicator, fiind foarte respectată de foarte mulți dintre contemporanii săi. Rabia este atât de importantă în gândirea sufită, încât este citată de tratate istorice precum cele ale lui
Rabi‘a al-Adawiyya () [Corola-website/Science/329049_a_330378]
-
islamului, oamenii erau depărtați de la calea adevărului și confuzi, neștiind să deosebească lucrurile de cele . Așadar, aceștia permiteau existența în viețile lor a lucrurilor impure și dăunătoare, respingându-le pe cele bune și pure. La o extremă se afla brahmanismul ascetic indian și viața monahală creștină. În plus, alte religii erau bazate pe schingiuiri, abstinența de la mâncarea bună și evitarea altor lucruri bune ale vieții pe care Allah le-a oferit umanității. La cealaltă extremă se afla filozofia mazdak a Persiei
Halal și haram în islam () [Corola-website/Science/329085_a_330414]
-
Ankara fiind ulterior mutat ulterior în orașul Iskenderun, pe coasta Mării Mediterane. Comandantul său i-a apreciat capacitățile intelectuale și i-a dat să citească cărți de filozofie ale unor autori occidentali, menținându-i astfel viu modul său de viață ascetic. În 1963, după îndeplinirea serviciului militar, Fethullah Gulen a co-înființat o asociație anti-comunistă în Erzurum, unde purta discuții despre moralitate. În 1964, acesta ocupă un post în Edirne și devine o persoană influentă în rândul tinerilor și oamenilor obișnuiți. Autoritățile
Fethullah Gülen () [Corola-website/Science/330942_a_332271]
-
exersării artei vânătorii. Pe de altă parte, deși poezia modernă cultiva numeroase forme de desfătare cotidiană - amorul, vinul, vânătoarea, acestea se dovedeau a fi de scurtă durată, ceea ce a impulsionat apariția unui gen poetic care să le deplângă efemeritatea - poezia ascetică sau "zuhdiyya". Panegiricul, de asemenea, a reprezentat un tip poetic preferat la sfârșit de secol IX. "Qașīda" nu a dispărut, ci a păstrat o funcție ritualică, ceremonială, sesizabilă în al-Andalus cu ocazia sărbătorilor religioase islamice - "‘id al-fițr" sau "‘id al-aḍḥă
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
decis că acesta să fie alungat din oraș. Ibn Tumart s-a refugiat printre oamenii săi, în Hargha, în orașul său de baștină, Igiliz, în valea Sous. Se va retrage într-o peșteră din apropiere, și va duce o viață ascetică, ieșind doar pentru a-și predica programul puritan reformator, atrăgând mulțimi de oameni din ce în ce mai mari. În timp, spre sfârșitul Ramadanului din anul 1121, după o predică emoționantă, observând imposibilitatea de a-i convinge pe almoravizi de nevoia unei reforme, Ibn
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
către cer ca un șablon pentru propria sa evoluție spirituală. Abu Yazid Tayfur Bistami este numit „superiorul” , sau Bayazid. Louis Massignon îl consideră a fi inițiatorul sufismului iranian, sufism îmbogățit de panteism și cu reminiscențe zoroastriene. A trăit o viață ascetică, fiind mereu în căutare de a se detașa de lume. În istoria sufismului, Bistami a jucat un rol important, dar, cu toate acestea, biografia lui nu este bine cunoscută, situație a tuturor reprezentanților timpurii ai misticii islamice și ai tuturor
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
vorbi despre Dumnezeu. În al treilea rând, dacă Nursi ar fi urmărit putere politică, ar fi acceptat poziția care i-a fost oferită în perioada Republicană, dar a decis să plece din Ankara către Van pentru a trăi o viață ascetică departe de politică. În final, chiar dacă anumite condiții politice au afectat schimbarea ideatică a lui Nursi, aceasta nu va subestima interpretarea apolitică a operei Risale-i Nur. Toate textele vorbesc independent despre autorul lor și despre condițiile în care au fost
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
blocului socialist în anii 1990 s-a dovedit a fi o mai bună oportunitate pentru dezvoltarea comunității în Balcani, Caucazi și Asia Centrală. Sufismul, apărut în sec. VIII-lea în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic, constituie dimensiunea interioară a islamului, afirmată prin Profetul său, pentru a retrezi în conștiința oamenilor legătura primordială a acestora cu Divinitatea. Sufismul se concentrează pe progresul spiritual individual, având la bază relația maestru ("shaykh"/șeic)-discipol ("murid"'). În secolul al
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
urma liber propriile instincte, ar sfîrși prin a deveni sclavul dorințelor și pasiunilor sale, fiind că partea animală a omului e foarte sensibilă la degenerare și la abuz, dacă nu e controlată în mod constant. E necesar atunci un angajament ascetic, care să antreneze voința și inteligența spre a evita și evalua ceea ce poate dăuna. Anume această autoeducare a voinței este virtutea cumpătării.
Virtuți cardinale () [Corola-website/Science/331166_a_332495]
-
David îi contestă treapta de ierodiacon, numindu-l purtător de rasă (rasofor). A fost criticat că a încurajat așa-numitele căsătorii albe (abstinență sexuală între soți). Mai este criticat și pentru faptul că a militat pentru un stil de viață ascetic, nerecomandat mirenilor, precum nuntă fără lăutari și cântece lumești, vestimentație sobră, numai cu haine negre, basmale albe sau albastre, precum și excluderea podoabelor. Adepții lui sunt cunoscuți sub numele de "visarioniști". Visarion se pretinde, el însuși, purtătorul unor revelații primite direct
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
comunității lor. În tradiția sufi, "awliya' ("pluralul lui "wali) Allăhi" începe în secolul VIII să fie un nume pe care practicanții și-l atribuie, fără însă a-și aroga vreo autoritate spirituală pentru ei înșiși. Totuși, în legătură cu (Coran, 5:55), asceticii au presupus că ei sunt cei la care se referă textul. În această perioadă a începuturilor sufismului, sintagma "awliyii' Allah" trece în "walfyu Allah," apoi în simplul "wali." Cu aceasta, treptat, ”fiind recipientul protectoratului special divin, "wali" devine adjunctul venerat
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
născut în Nubia și era un mawlă din tribul Quraish. Căutând educație spirituală și religioasă, Dhūl-Nūn al-Misrī s-a mutat la un moment dat la al-Fustăt. Conform surselor cercetate de Michael Ebstein, Dhūl-Nūn al-Misrī a făcut multe călătorii în scopuri ascetice și mistice, călătorii numite siyăhăt, el ar fi făcut călătorii în Siria, mai precis în Gabal Lubnăn, în Damasc, în Antiohia, Manbij și Ierusalim, ca și la Mecca, Basra, Nordul Africii și chiar în Iran și Armenia, în Sinai și
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]