2,868 matches
-
poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oprit caii trăsurii. Avea poruncă să observe ca nu cumva vreunul dintre cărăuși sau negustori să-i urmărească. ― Da’ de ce a trebuit să rămână de pază tocmai cel care a oprit caii trăsurii și nu altul? - a întrebat unul dintre ascultători. ― E lesne de înțeles, frate. Apoi acela n-a pus mâna pe nimic din averea negustorilor sau a cărăușilor. El a oprit doar caii trăsurii și i-a ținut până pungile cu galbeni au trecut în mâinile celorlalți lotri - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrului, că hangiul a intrat pe ușă. ― Asta înseamnă că omul a stat pe la vreun geam și a pândit toată mișcarea - a presupus țârcovnicul. ― Și cum s-a comportat hangiul față de cei doi - hangiță și lotru - a întrebat unul dintre ascultători. ― Totul a decurs normal. Hangiul a urat poftă bună lotrului, dar nu s-a așezat la masă, ca de obicei. Și, dacă cineva ar fi fost mai atent, ar fi băgat de seamă că lotrul și-a pipăit pistoalele înfipte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de saxofon, iar saxofonul se lansa într-un șir de variațiuni, revenind mereu la acorduri tot mai simple, apoi la tema de bază, în timp ce contrabasul și trompeta se avântau în triluri din ce în ce mai complicate. Trecerile muzicale aveau un efect hipnotic asupra ascultătorilor. Jumătate din sunete erau urâte și stranii, ceea ce-l făcu pe Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând să descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt și de sub pămînt, 11. și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. 12. Astfel dar, prea iubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți pînă la capăt mîntuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai cînd sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
colți mari, curbați, montat deasupra patului său din cantonament. Nimic, după cum spunea el, nu-l incita mai mult decât strigătul șefului vânătorilor, „Woh jata hai“ pe măsură ce masculul cel mare începea să alerge înnebunit. Dacă în toată popota nu găsea nici un ascultător, PC începea să-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privește fața firească într-o oglindă; 24. și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25. Dar cine își va adînci privirile în legea desăvîrșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrînează limba, ci își înșeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27. Religia curată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
-l mîngîiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. 8. De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el; 9. căci v-am scris și cu gîndul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți ascultători în totul. 10. Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în fața lui Hristos, 11. ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîștig de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
performant dintre intelectuali, m-au lăsat În pace cu claia mea creață și mi-au trasat sarcina să le explic tuturor pe Înțeles cum că nu Dumnezeu aduce ploaia, ci natura, cu fenomenele ei firești. Ca să nu Îi sperie pe ascultători și ca să nu le arate prea pe de-a dreptul că era, cumva, Împotriva religiei, conferința mea se numea foarte simplu: Circuitul apei În natură. Și m-am apucat de treabă. Le-am desenat pe tablă circuitul cu pricina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajunse mie la ureche cum că te-ai nimerit prin preajmă și ai ști niște lucruri.” Nea Gogoașă oftă Încurcat, parcă sfâșiat Între porunca lăuntrică de a păstra taina pe care o știa și dorința de a nu-și dezamăgi ascultătorii. Se lăsă de pe un picior pe altul, Își dădu, nehotărât, pălăria mai pe ceafă și-i măsură pe sub sprâncene pe cei din jur. Dincolo de chipurile lor nemișcate, omul citi nerăbdarea ce stătea, parcă, să sară la el și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care participau la dezbatere, dar și ca o subtilă pledoarie pentru introducerea În școală, Începând cu clasa a cincea, a unor cursuri speciale de iubire, câtorva fragmente din cea mai frumoasă poezie de dragoste care s-a scris vreodată. Deși ascultătorii, cu excepția, poate, a părintelui, nu știau despre ce era vorba, la sfârșitul recitării s-au arătat profund mișcați, Înduioșați și Înălțați sufletește. Reproducem și noi aici o parte din măiastrele stihuri, ca să se poată Înfiora și credincioșii noștri cititori. «Întăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost Închinat unei iubiri curate din trecut și ai cărei eroi zăceau În adâncurile unui deal ce se Încăpățâna să nu-și nască taina de mii și mii de ani Încoace. Poveștile de iubire spuse de Foiște Îi mișcau pe ascultătorii de parte bărbătească fiindcă știau cu toții că poetul Își pierduse putința cu femeile de tânăr, În urma unor amarnice dezamăgiri prin care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gol. ― Îmi voi lua revanșa altă dată. ― Bine. Hai să mergem atunci. ― Și ce facem? Ne plimbăm, spuse ea cu un zâmbet Încântător. Pur și simplu! Când am ajuns acasă, eram parțial vindecată. Maria era cu siguranță cel mai bun ascultător și sfătuitor pe care-l cunoscusem vreodată. Știuse exact ce să spună În așa fel Încât să nu o mai iau În tragic. Eram Într-adevăr recunoscătoare. Mai pe seară, ea a ieșit cu Adi, iar eu miam sfârșit ziua
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
departe. „Devastarea apartamentului continuă. Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clientă pe nenorocită. Victima ajunge la noi, nu demenții ăia care voiau să-i dea foc. Aia n-au nici pe dracu’, să știți. Nu-i internează nimeni la nebuni, cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aia, până am amețit. Dominic Vancea ascultă cu excesivă atenție, tovarășa secretar executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o fi trăsnit pe domnul ăsta ciudat să-și frece cu ambele mâini sprâncenele... — V-aș fi deranjat numai pentru câteva... — Îmi pare rău, dar trebuie să plec. E ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La sfârșit: ultimatum. Asta însemna după Führer tehnica gradației.“ Degeaba încerca ascultătorul să ramina absent, să nu audă nimic, se prăbușea, ca o muscă, drept în fața transatlanticului, care nu era altceva decât impunătoarea labă 46 a pantofului Gafton. „Să repetăm, deci, profesore, încă o dată. Sir Neville Henderson, ambasadorul englez. Convocat de caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți, improvizația pare o salvare.“ Săptămâni, luni, până tema se epuizează, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și nici nu avea să fie. Dar tăcut era. Îi spuneam mutulache. Care le știe pe toate. Citea, scria, desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îi place și Dianei, my dear, my dirty Diana. * Deci Buni se repede În mijlocul terenului, câteva pase scurte, un dribling, acum a prins mingea, aleargă, aleargă, aleargă și... șutează cu pantofii ei moi, noi, direct În păianjen și... goool! Dragi ascultători, goool! Goooool! Faza fiind Înregistrată pentru dumneavoastră cu toată fidelitatea, aparatura de bord funcționând din plin, turația maximă, motoarele duduind, ochiurile magice clipind, peste câteva ore va avea loc obișnuita conferință de presă. Deocamdată toate fețele s-ar fi Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strâmbături că nu ar fi pe fază, bunicile, strănepoatele, cumnatele, nepoatele, soacrele, cuscrele, mamele etc. și-ar fi intensificat șușotelile și ghionturile, pentru lipsa lor de reținere În comportament existând două explicații: 1. Daniel este de obicei unicul lor spectator/ascultător, fiind și unicul urmaș male, nu neapărat macho al familiei, dovada incontestabilă a iremediabilei ei decăderi. 2. În privința lui Buni s-a stabilit că ea aude/vede/ține minte din ce În ce mai puțin, mai prost, mai nasol. În plus, practica ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
familiale, supărarea ei ține doar un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu nutrim, dragi ascultători, aceleași sentimente și față de posomorâtul Daniel, care e singurul ce aude vocile imaginate de pe banchetă. * — Ce pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir eu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
world all over the world after shave lotion amestecat cu Încă un parfum viril ce nici până la ora aceasta nu a fost detectat și comunicat agențiilor noastre de presă. În această privință facem cu prudență unele presupuneri, vă dăm, dragi ascultători, legătura cu studiourile noastre, unde se află În acest moment purtătorul de cuvânt al familiei În cercurile oficiale, mult comentatul Victor. — În nici un caz nu ne așteptăm la un săpun banal gen rexonaverde sau optoripatruherbfriș care se găsesc oricând, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiind singurul care nu purta uniforma de cameră, șlapi și cămașă ruptă, pusă pe dos, ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele țigări... Cred că v-ați dat seama, dragi ascultători, că ne aflăm În mijlocul celei de-a doua reprize și că acela care a bolborosit această frază a fost tot temerarul Mihnea. Rewind. — Mă duc eu la Lumi să văd dacă nu au ele țigări... — Mai bine te-ai duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]