1,947 matches
-
concepția sa, ar putea fi purtătoare a eredității, în aceeași măsură ca nucleul spermatozoizilor ori ai ovulei. Era, evident, o exagerare, dar ținând seama de descoperirea de mai târziu a ADN-ului mitocondrial și a multiplicării mitocondriilor „pe cont propriu“, aserțiunea lui Levitsky poate fi reținută, măcar ca idee precursoare cu valoare istorică. Mai la obiect ne pare în acest sens descoperirea citologului român Dimitrie Voinov (1867-1951), care în 191678 a descris multiplicarea mitocondriei, independent de evenimentele care se petrec în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de patologie celulară introdus de Robert Virchow în 1858, a dus la o intensificare a cercetărilor dedicate ciclului de multiplicare al diferitelor tipuri de celule, pornindu-se de la respingerea ipotezei generării spontane, valorificând în schimb adevărul de necontestat cuprins în aserțiunea Omnis cellula e cellula. În anii care au urmat, o serie de cito-histologi au putut preciza, pas cu pas, etapă cu etapă, nu numai fazele care compun ciclul celular, dar și fenomenele de tip enzimatic care se desfășoară în interiorul acestuia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
favorabile evoluției filogenetice a speciei care „le suferă“. Se apreciază astfel că sute de microARN intervin posttranscripțional nu numai în embriogeneză ci și în procesele vitale din viața postembrionară de la toate speciile de plante și animale. Pentru a susține această aserțiune redăm în tabelul 5-3 câteva asemenea exemple. Funcții ale unor miARn în economia celulară Funcția normală sau patologică indusă Autorul care a semnalat 1. miARn 15 și 16 Bcl 2 Apoptoză A. Cimmino et al. (2005) 2. miARn-1 GJA 1
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
rezultate spectaculoase. Ne referim în special la Herpesvirusuri și infecția cu SV40. La oncoARN virusuri, prezența și rolul miARN au fost studiate temeinic până în prezent doar la infecția cu HTVL-1 (virusul leucemiei „japoneze“ cu limfocite T). Concluziile generate de aceste aserțiuni sunt: a) Integrarea virusurilor modulează activitatea miARN-urilor celulare și a genelor care codifică miARN-urile celulare. Se estimează că mulți miARN favorabili transformării canceroase sunt activați de integrarea virală în vecinătatea genelor care-i codifică. Integrarea virusului hepatitei B
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
selecției clonale, au „repus pe tapet“ ideea după care sistemul imunitar ar avea posibilitatea a) să recunoască și b) să distrugă celulele transformate nascente. Ei au eleborat teoria imunosupravegherii în cancer,1 pe care ulterior au îmbogățit-o cu unele aserțiuni și argumente noi. Într-un articol din 1957, Burnet se referea la recunoașterea „non-self-ului și self-ului“ de către celulele specializate (limfocite). După ce trecea în revistă aspectele, azi clasice, ale intervenției limfocitelor în distrugerea unor heteroantigene, el aducea o notă de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
luminii. Așa încât, ar trebui să spunem că termeni precum cei din cuplurile enumerate mai sus sunt "antinomici", iar nu că acele cupluri sunt "antinomii", rezervând acest apelativ doar pentru situația în care aceste cupluri de termeni prescurtează un conflict de aserțiuni. Discuția de mai sus arată că, atunci când este însoțită de o interpretare adecvată, utilizarea termenului "antinomie" la nivel categorial sau conceptual poate fi legitimă. Un episod important în istoria termenului "antinomie" îl constituie apariția paradoxurilor logico-matematice. În acest context, termenul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care nici nu speră confirmare în experiență, nici nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire, aserțiunea contrariului are de partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
distincția dintre "fenomen" și "lucru în sine". Pe această bază, conflictul de la nivelul ideilor cosmologice ale rațiunii poate fi tranșat. Kant argumentează 271 că întregul conflict al rațiunii pure se bazează pe un viciu al argumentului pe care se construiesc aserțiunile cosmologice, ceea ce înseamnă că disputa dintre cele două poziții este fără obiect sau este un conflict bazat pe o aparență. Acest viciu constă în faptul "că ideea totalității absolute, care este valabilă numai ca o condiție a lucrurilor în sine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de presupus, datorită vechimii filogenetice a lichenului, ca aflate într’un echilibru (quasi)perfect. Totuși, lichenii sunt recunoscuți ca pionieri care transformă substratul stâncos în sol, o stare entropizată a acestuia, prin cedarea către acesta a excesului de entropie. Aceste aserțiuni sunt de fapt caracteristice tuturor proceselor oscilante între două stări. În acest context, o reacție oscilantă Belousov-Zhabotinskii, folosită anterior [117] ca model fizic al biocenozei, a demonstrat existența unui transfer energetic, având drept consecință modificarea stării redox a unui sistem
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Însă ultima metamorfoză boeresciană. După scurt timp, politicianul a schițat o aparentă apropiere simbolică de conservatori, În timpul dezbaterilor referitoare la chestiunea Dunării. „Sunt din aceeași școală cu d-sa [Lascăr Catargiu], adică a respectării ordinii și legalității” , afirma Boerescu. Scopul aserțiunii era Însă, o dată În plus, unul polemic; bineînțeles, coincidența Între replierea fostului ministru, Învinuit de lipsă de transparență, și pierderea calității sale de membru al guvernului nu putea fi Întâmplătoare: nu este exclus ca tentația apropierii de foștii colegi conservatori
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
și o ierarhizare a personalităților, plecând de la orice vârstă, în contexte școlare și sociale în sens larg. Receptarea și definirea personalității se poate realiza în relație cu anumite opțiuni filosofice dar, după cum spune I. Radu (24, p. 314), . Conform acestei aserțiuni, omul este un sistem bio-psiho-social, subliniindu se, astfel, determinația socialității, deci omul este privit ca centru de intersecție într-un câmp de înrâuriri sociale. Copilul se include automat în acest sistem, deoarece el se încadrează unor realități deja constituite, formate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
de veritabilă incursiune istorico-culturală, dar și de analize faptice, acoperind zone mult mai largi de problematică socială, politică și diplomatică, în care sunt implicate numeroși actanți, respectiv oameni de legătură, pe aportul cărora la această zidire colectivă autorul își sprijină aserțiunile și demonstrațiile. Cu alte cuvinte, Paul Nanu găsește nimerit să proiecteze demersul său demonstrativ în funcție de acele personalități românești care s-au implicat de-a lungul timpului, într-un fel sau altul, în cunoașterea și promovarea culturii și literaturii finlandeze la
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
contacte cu români, ca de pildă întâlnirea cu Monica Macovei sau cu o anume "Mama Marianne". Nu am observat însă relatări similare legate de finlandezi, contacte, trăiri și experiențe proprii. Majoritatea contactelor par a fi anumite dineuri oficiale. Până și aserțiuni sau considerații generale de tipul "finlandezilor le place să bea", "finlandezii sunt tăcuți" etc. sunt puține și timide. Volumul are certă valoare documentară prin prisma experiențelor ca ambasador (în capitolul constituit ca jurnal) dar, evident, întreaga lucrare poate contribui la
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
zis nu o dată că limba, pentru a merită numele de limbă, trebui să fie articulata. Un sunet nearticulat, adecă confuz, nedeterminat, echivoc, este un zgomot neorganic, un țipat animal, o notă muzicală, dar n-are a face cu limba. Această aserțiune e falsă. Germanii articulează foarte rău tenuele și mediele, astfel că în pronunciațiunea lor un k se distinge de un g mai anevoie decât în cântecul cucului. Un v, așa cum îl rostesc spaniolii, nu e nici v, nici b. Ce
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
nu întotdeauna ușor de conciliat. Deoarece chestionarul are o adresabilitate universală, fiind aplicat celor mai diverse categorii de persoane, se impune utilizarea de cuvinte sau expresii din limbajul comun, cunoscute de toată lumea; trebuie să se facă apel la noțiuni, idei, aserțiuni etc., de asemenea, foarte simple, pe care oamenii cel mai puțin instruiți să le înțeleagă fără probleme; se cere folosit un asemenea discurs care să nu dea naștere la variante diferite de interpretare, deci care să fie limpede, cu termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ne-am așteptat ca persoanele care și-au declarat „acordul total” pentru ideea din propoziția: A) Un om care nu crește măcar un copil nu are nici un rost pe lume să se declare, în proporție covârșitoare, în „dezacord total” cu aserțiunea: B) Copiii aduc mai multe necazuri decât bucurii părinților lor. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel: între aprecierile privind cele două propoziții nu există practic nici o asociere statistică. Dezacordul față de B a fost exprimat de 53% dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cel de 95%). Gradul de reprezentativitate a eșantionului depinde, în principal, de următoarele aspecte: caracteristicile populației care urmează a fi studiate, mărimea eșantionului și procedura de eșantionare folosită. Să spunem câteva cuvinte despre fiecare, urmând ca justificarea matematică a acestor aserțiuni să fie sugerată mai jos. Am folosit pluralul pentru caracteristici căci, așa cum se înțelege, într-o cercetare se studiază seturi de însușiri, nu doar una singură. În cazul anchetei, mulțimea acestor caracteristici este reprezentată de către întrebările din chestionar, fiecare întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
reprezentativitatea, ci mărimea absolută a eșantionului este decisivă; teoretic vorbind, un eșantion de 1.000 de persoane are aceeași reprezentativitate și pentru populația Chinei, de peste un miliard de locuitori, și pentru populația unui oraș de câteva sute de mii. Aceste aserțiuni trebuie puțin amendate, în sensul că nu toate procedurile de eșantionare conduc la formule de calculare a erorii în care nu intervine efectivul populației. Dar și în acelea unde intervine, el apare doar în componența unor factori de corecție, a
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
pentru a desemna capacitatea unui actor dat de a ajunge la rezultatele urmărite și, în special, de a realiza acțiuni eficiente 9. În acest sens, puterea este o caracteristică a tuturor acțiunilor umane care se înscriu pe coordonatele eficienței. Această aserțiune este prea vagă pentru a fi utilizată în situații concrete, dovadă că, din perspectiva ei, ne-ar fi greu să diferențiem poziția profesorului de aceea a elevilor în cadrul câmpului educativ școlar. Și profesorul, și elevii controlează în mod eficient un
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
efectivă. Nu există putere fără resurse: dacă e considerată capacitate, puterea este legată de controlul asupra resurselor, de altfel de natură foarte diversă, iar dacă e luată drept exercitare, presupune exploatarea lor12. În contextul câmpului educativ școlar este semnificativă și aserțiunea lui Robert Dahl: A are putere asupra lui B în măsura în care îl poate determina pe acesta din urmă să facă ceva ce, altminteri, nu ar face13. Această aserțiune ne obligă să facem câteva considerații. Orice putere de acest tip este relativă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
drept exercitare, presupune exploatarea lor12. În contextul câmpului educativ școlar este semnificativă și aserțiunea lui Robert Dahl: A are putere asupra lui B în măsura în care îl poate determina pe acesta din urmă să facă ceva ce, altminteri, nu ar face13. Această aserțiune ne obligă să facem câteva considerații. Orice putere de acest tip este relativă la un domeniu determinat și la o durată temporală determinată; așa se configurează extensiunea puterii. B îl va asculta pe A într-o măsură mai mare sau
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
domeniul în care acesta este specialist. Exemplul este legat de ideea că relația de autoritate se instituie numai atunci când S (subiectul autorității, n.n.) recunoaște în principiu drept adevărat tot ce-i este comunicat de către P (purtătorul autorității, n.n.) sub forma aserțiunii și face parte din domeniul D (domeniul în care se exercită autoritatea lui P în raport cu S, n.n.)40. Semnul de întrebare apare în legătură cu domeniul de competență al profesorului: se poate vorbi despre profesor ca despre un expert într-un domeniu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
care nu se primește, ci se instituie cu fiecare oră de clasă. Revenim: influența acelora care contestă sau ignoră autoritatea profesorului poate modifica (și va modifica) coordonatele relației de autoritate, deoarece unii elevi nu vor mai recunoaște (sau vor ignora) aserțiunile profesorului. Acest lucru este posibil deoarece, vrând-nevrând, profesorul se instituie ca autoritate și în domenii pentru care nu a fost abilitat prin studiile efectuate și, din multiple motive, nu întotdeauna Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic are eficiența scontată. Analizând câmpul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
deschidă, nu să închidă posibilitățile subiectului. Numai așa elevul "va trăi" o experiență semnificativă în școală experiența relației cu o autoritate. * * * O altă problemă este aceea a sursei autorității. Bochenski afirmă că aceasta se regăsește în acceptarea de către subiect a aserțiunilor purtătorului autorității ca fiind adevărate. În fapt, analiza lui Bochenski este mai complicată, relevând existența a două tipuri de autoritate: autoritatea epistemică și autoritatea deontică. În mod evident, cele două tipuri de autoritate vor trebui să cunoască întemeieri specifice. Autoritatea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]