4,147 matches
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Suflet gemelar, împart cu pescărușul salvat lăuntrul său! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Dau să probez imersiunea! Sunt imponderabil... Eliberez energii... Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Devin halou salin! Sunt aspirat... Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Apăsător apus tomnatic. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Picuri sărați i-ar
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
ar goni slăbiciunea... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de covorul de alge; dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Sunt aspirat... Devin halou salin! Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Eliberez energii... Sunt imponderabil... Dau să probez imersiunea! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Suflet gemelar, împart cu pescărușul salvat lăuntrul său! Referință Bibliografică: Sens și contrasens / Angela
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu reușește să atingă perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
scurgă.... ÎI. DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015. Ne naștem goi, goi de... conținut, lipsiți uneori și de formă, susceptibili de transfigurări colosale, ne tăvălim în mocirlă numită civilizație aspirând ineluctabil la mai mult, mereu... mai mult, până ne micim într-atât încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul cu noi înșine. Ah! Ce
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
învățat din toată lupta vieții Că nu-i așa cum spun mai toți deștepții, Că Binelui îi e dușman doar Răul Și că ades prin basme o-ncurcă NătăRăul. Căci este-o lege pentru omenire: Chiar de îi este Bine, să aspire Să îl găsească totuși pe MaiBine, De parcă Binele mai vechi n-ar mai fi Bine. Și cu perfidul Timp în taină complotând, MaiBinele este văzut săpând O groapă pentru-asasinatul Bine, Ce n-a știut că Răul lui a fost MaiBine
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Se constituiră acum în celule de rezistență, plecând pe rând încotro îi stârneau necesitățile și întorcându-se fericiți de regăsire. Acum se considerau bravi camarazi, netemători de nimic și devotați cauzei comune. Cum aprilie acela venise cu temperaturi estivale, rezidenții aspirau și aer, și căldură, achiziționând și endorfine. Ce mai! Erau veseli de reuniunea prilejuită de vestita deschidere a marketului. Și în aceeași stare de spirit își petrecură ziua-ntreagă, seara și noaptea ce urmară. Se dovediră căliți de prima experiență
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
reîncălzit Și iată-mă la răsărit Acum, cu lanțurile rupte Griji, probleme dezlegate Cu tine vreau să fug departe Iubito nimic nu ne mai desparte Un loc pe cer să ocupăm Un univers întreg să modelăm La nemurire noi să aspirăm Iubita mea, hai să visăm! Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii ) Referință Bibliografică: Iubito / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Chiricea Ciprian Ionuț : Toate Drepturile Rezervate
IUBITO de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371641_a_372970]
-
în spate un gând de ctitorire: colectarea de fonduri pentru costurile editării volumului cu opera completă a poetului Grigore Vieru, „Inscripție pe stâlpul porții”, făurit de către membrii asociației și destinat cu gratuitate bibliotecilor din România și Basarabia. Ce poate să aspire la supremul gest sufletesc, mai mult decât plata artei cu artă?! Și ce poate pricinui eului interior al melomanilor o mai mare fericire ca răspunsul la dragoste prin dragoste și spiritualitatea eticii cu un program veritabil și o distribuție artistică
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
lăsat deschisă / ușa sufletului meu”... ne spune poetul Gabriel Todică care ne invită în laboratorul unde are loc ”arderea” poetică, frământările sufletești, de multe ori, pline de îndoială ,”cine sunt eu?”... Răspunsul ni-l oferă chiar poetul: Un punct / ce aspiră / să devină /acela /pe umerii căruia cineva / să poată mișca / întreg universul.” ( Punct fix). Poemele scurte, esențializate, au o savoare aparte, invită la meditație, antrenând imaginația, mai ales atunci când ” Soarele/ a năvălit / în suflet /inundându-l / De atunci / îmi zimbește
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
un nivel controlabil, nicidecum după cum este la noi de atâta amar de vreme, unde chiar corupția controlează totul în favoarea sa... După o astfel de relatie evidență ce e legată cu corupția, este normal, daca și-i adevărat că acest ’maior’ aspiră la ’tronul’ pe care îl va ceda cu dragă inima ’’finul’’ (cel nefinuț), ce mai poți comenta în acest sens? Și câte și mai câte rude nu-și are prin jur, câte afaceri nici n-ar avea „familia” Ponta, unde
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
deîndată să-mi aducă să văd. Locuia pe aceeași scară . „O, da! deosebit, foarte bine realizat...„ Era un goblen remarcabil, ce-l reprezenta pe Domnul nostru Iisus Hristos. Singură rămasă, am încuiat yala de sus, am deschis toate geamurile, am aspirat, am sters praful și am făcut pachetul cu lucrurile cerute de mama. Voia să le dea de pomană. Am vrut să iau și clasorul, îl vom păstra ca amintire. Clasorul nicăieri!!! Nici la locul lui, nici în altă parte! Îl
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
strâns de gât de un om! Ha, ha, ha! Ai întrecut-o pe nevastă-ta în pocinoage! - Ce s-a întâmplat cu ea? - Cu ea nimic rău, numai că mi-a pârjolit și opărit frățiorul. Săracul, era fără experiență și aspira la un loc de frunte în ierarhia drăcească! Ia pocnit pielea și s-a trezit sub talpa iadului, unde va sta pedepsit șaptezeci de ani de acum încolo. Afurisită femeie ți-ai luat! Zici că-i rudă cu drăcoaicele noastre
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul European,și mai ales la poet,o nostalgie a paradisului ca impuls fundamental al imaginarului,iar poezia este salvarea particularului în universal,a trăirii clipei în eternitate,căci frumusețea poetică aspiră spre inefabil,spre climatul superior,din ale cărui grădini paradisiace s-a fărămițat,cândva.( Nichifor Crainic-Nostalgia paradisului,Editura Moldova,București,1987,pg.526/527). Se observă la poeții europeni că nu toți percep și simt edenul în acelaș mod și
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
deiform de a trăi, o imitație și o urmare a lui Iisus Hristos, trăită în dimensiunea sa comunitară, aici, pe pământ, dar făcând aluzie concretă la perspectiva eshatologică. Omul, fiind creat ca dat ontologic, după chipul și asemănarea cu Dumnezeu, aspiră, firește, la Creatorul său, la Treimea persoanelor. Posibilitatea unirii cu Dumnezeu, tulburată de căderea în păcatul originar, dar imaginea lui Dumnezeu în Om nu a dispărut, ea poate fi restaurată, recreată și repusă din nou în comuniune sfântă cu Dumnezeu
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
în urma ei?!”, a povestit Gina Zaharia. Limpezimea gândurilor sale se așterne ca într-o scrisoare de dor prin care pictează ceruri de poeme luminate. Aici se desfășoară o călătorie impresionantă, călătoria sufletului în timp și spațiu nedefinit, regăsirea prin iubire. Aspiră la orizonturi netulburate și înțelege că iubirea care îi este camarad poartă pe umeri un dar, un farmec al lupoaicelor boeme care își iau tinerețea din lutul vremilor. “Ești călător prin ceruri de poeme, / Îți duci pe umeri dragul și
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SIMBIOZA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului SIMBIOZA de Nicolaie DINCĂ Tu nici nu vezi ce mult ne-asemănăm: Plutind pe clipe, aspirăm iubire, Când ne iubim, o facem în neștire, Frustrările să ni le răzbunăm. Iubirea noastră e-n refuz de hrană Și mușcă-apoi din noi cu disperare, E foc, care ne arde și ne doare, Balsam de pus pe-a inimilor
SIMBIOZA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377721_a_379050]
-
prosectură constă în efectuarea de examene macroscopice și microscopice asupra produselor biologice recoltate fie persoanelor în viață, fie la autopsia cadavrelor, precum: piese operatorii, material bioptic, biopsii de tract digestiv, bronșice, hepatice, pancreatice, renale, puncții medulare, ganglionare, lichide biologice, material aspirat cu ac fin, frotiuri exfoliative, organe, fragmente tisulare și altele asemenea. Articolul 2 (1) În spitalele publice sau private se organizează un serviciu de anatomie patologică și prosectură unic ca secție sau departament, subordonat administrativ direct conducerii spitalului. (2) În
ORDIN nr. 3.801 din 8 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285586]
-
biopsie, operație chirurgicală sau necropsie (autopsie); prelucrarea prelevatelor tisulare se poate face începând din stadiul de piesă proaspătă, fixată sau bloc de parafină până la stadiul de preparate (lame) histopatologice colorate; ... b) prelucrarea prelevatelor citopatologice reprezentate de lichide biologice, material aspirat cu ac fin, frotiuri exfoliative și amprente ale fragmentelor tisulare proaspete până la stadiul de citobloc și/sau preparate (lame) citopatologice colorate; ... c) diagnosticarea preparatelor histopatologice și citopatologice colorate prin metode clasice și imunohistochimice, precum și a preparatelor de microscopie electronică
ORDIN nr. 3.801 din 8 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285586]
-
a cărui adîncime găsea într-un timp dezlegarea enigmelor sale. "Astfel, Empedokles, cea mai pură imagine a divinității pe pămînt, semizeul care era în plină splendoare încă dinainte ca lumea să se trezească la viață [94], nu poate decît să aspire la o intimă și activă uniune cu natura; aceasta este unicul drum ce poate să-l reunească total cu divinitatea, care acum se descoperă lui și în el prin lume" [95]. Necco spune la rîndul său, în ceea ce privește esența lui Empedokles
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
harului etc.) a omului sau, cel puțin, a anumitor oameni. Și de aici corolarul atîtor aberații mentale care s-au reflectat în politică, în cultură, în spiritualitate pînă în zilele noastre. Ființă făcută din pămînt și din cer, omul a aspirat mereu să devină Dumnezeu sau asemenea lui Dumnezeu. Mai mult, Sartre spune în zilele noastre că omul trebuie să aspire să fie Dumnezeu. Este ademenirea de care s-a folosit diavolul, în chip de șarpe, pentru a-i face să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
reflectat în politică, în cultură, în spiritualitate pînă în zilele noastre. Ființă făcută din pămînt și din cer, omul a aspirat mereu să devină Dumnezeu sau asemenea lui Dumnezeu. Mai mult, Sartre spune în zilele noastre că omul trebuie să aspire să fie Dumnezeu. Este ademenirea de care s-a folosit diavolul, în chip de șarpe, pentru a-i face să păcătuiască pe primii oameni: Eritis sicut Deus [350]. În gîndirea indiană veche, obsedată într-un anume fel de motivul predominant
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
viitorului Biserica însăși: astfel o prezintă același Schlegel care, în 1825, scrie în Declarația preliminară din Filozofia istoriei despre "speranța entuziastă a unei restaurări creștine generale" [374]. Dar poate mai mult decît oricare alt gînditor al acelor vremuri care a aspirat la titlul de fondator al noii "religii" a fost Hegel însuși. El era convins de faptul că a întrecut în filozofia proprie oricare altă filozofie și religie și că putea astfel să lanseze fundamentul pentru filozofia unică (depășită, de-acum
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să dobândească condiția desăvârșirii ființei. Totul se întâmplă într-o noapte cu lună, aceasta fiind simbol al duratei (mens = măsură), al trecerii de la viață la moarte. Luna este un simbol rar întâlnit în epica lui Mircea Eliade, deoarece personajele sale aspiră la prezentul etern, sustras măsurii timpului. În Șarpele, lumina de lună devine un reflex al hipnozei șarpelui; Dorina este fascinată de lumina rece, ea visându-se pe malul unei ape lunare, iar mai târziu, deși luna dispăruse, odaia ei este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
theos. Acum se întâlnește cu Ivan, iar în urma discuției dintre ei concluzia este că sunt „indestructibili“. El se află într-un labirint, din care sufletul său nu se poate elibera; mai întâi va rătăci prin porumbiște, apoi, ajuns la fluviu, aspiră să treacă dincolo. Gestul din final, acela de a fugi, „simțindu-se coplesit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles“, spre fluviu, se traduce printr-o mare dorință a lui de a scăpa din labirintul vieții, însă își va
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ușoară existența sa de-a lungul timpului. A accepta, însă, timpul înseamnă a fi robit morții. Conștiința eternității spiritului are aceeași funcție ca lacrima în opera lui Lucian Blaga, aceea de a atenua suferința omului decăzut, însă personajul lui Eliade aspiră la mai mult, la reintegrarea condiției primordiale, în care omului îi este accesibilă etenitatea. Este vorba de pătrunderea lui în camera Sambô, o ipostază a insulei lui Euthanasius, unde trăiește: întro continuă, inexplicabilă fericire. Fericirea supremă, dinaintea ieșirii din Timp
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]