1,443 matches
-
ureche, arătând către Simeon, care, legat burduf, urmărea toată scena cu emoție. Domnul Eglord ascultă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față. Apoi ceru să fie adus captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dacă omul ar fi vinovat, nu s-ar mai fi chinuit atât să se târască până aici ca să caute aju tor. Ați văzut cum arăta. Mâinile lui... rănile groaznice... — Taci, Heribert, știu eu ce-am de făcut, spuse starețul cu asprime. Apoi se Întoarse către rănit: — Fii sigur că vom cerceta. Deocamdată rămâi aici să te pui pe picioare. și gândește-te Între timp că tot vom afla adevărul. Mai bine să-l aflăm de la tine. Îngrijiți-l și aveți grijă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de față și-o riscă pe a lui ca s-o mai scape o dată pe Adelheid! Mi-aș dori să fie mai mulți astfel de eretici printre dreptcredincioșii Bisericii noastre, căci ar putea Învăța multe de la el! ripostă Conrad cu asprime. De prisos să-ți spun că și aceasta trebuie să rămână o taină. În afară de Cuvioșia Ta și de mine, nimeni de la Curte nu trebuie să afle nimic, nici măcar măritul meu frate! — Da, stăpâne, suspină monahul. Ai dreptate, și merit să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
seamă cu atâta Îndrăz neală În fața stăpânului! Curată obrăznicie! Întrebă cu ne mul țumire: — Duce, n-ar fi mai bine să-l aruncăm și pe nenorocitul ăsta cu capul Înainte de pe pod? Prea spune multe! — Doamne ferește, Hildebrand! răspunse prințul cu asprime. Lasă omul În pace să-și facă treaba. O face foarte bine! Podarul se Înclină cu umilință: — Stăpâne, Johannes va veni și el Încoace. Mi-a spus că trece În noaptea asta să vadă cum stau lucrurile. Tocmai ajunseră la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ziar politic independent, anul I, nr.1, apare la Cernăuți la 30 octombrie 1931, săptămânal, redacția și administrația în strada Regina Maria nr.15, redactor responsabil I. Teodorescu, la început, apoi Gh. A. Vasiliu. În editorialul de inaugurare redacția scrie: „Asprimile cotidiene de a fi mai circumspecți în acțiunea noastră și a vedea neliniști produse de neînțelegerea brutală a formelor înșelătoare ce sau succedat în arena de conducere a vieții noaste publice și setea după un ideal de superiorizarea procesului de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o vibrație unică după nevoile psihice ale României moderne; vom arăta cu laudă, tuturor, fapta cinstită și dreaptă, precum nu ne vom sfii de a da în vileag ceea ce va fi contrariu...” Și încheia cuvântul de început cu urarea încurajatoare: „Asprimile vremii pe care o trăim să aducă folosul unei bune chibzuiri și formarea elanului de încredere în propriile noastre tării.” În spiritul acestei credințe au fost scrise articolele: ”De ce este România săracă?”; „Sfârșitul unei operete prea lungi - căderea politicianismului bucovinean
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
creeze un front de existență și de conștiință specifică. Adaptarea! Dar numai cei care n-au trăit nici un ceas coșmarul unui stat polițienesc și autocrat ideologic - unii tineri sau scriitorii din prima emigrație, cea de după război! - pot judeca cu atâta „asprime” și uneori cu rea-voință, Într-o disprețuitoare ignoranță a textelor, numeroase, de valoare, apărute În aceste decenii!, ceea ce noi am Îndurat, jertfit și creat În această lungă, „infinită” perioadă. Am mai spus-o: pe termen scurt, categorii largi de indivizi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor”, de indiferența colegilor etc., Marin, cu aerul său hagard, cu acea „absență” În care-și ascundea luciditatea, mi-a spus simplu și franc: - Ce mai vrei! Ai noroc că nu ți-au rupt vreo mână!... Avea dreptate, nimeni nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost multă lume. Făcu o pauză. Poate vărsat băutură? M-am întors încet cu fața la ea. - Ce crezi că le-am dat de băut? Colorant verde? Rosa mă privea fix, umilită. Urmă o pauză care păru nesfârșită. Am încercat să îndulcesc asprimea tonului cu un gest firesc. Fără să gândesc am ridicat cana Slurpee spre buze, apoi la fel de firesc m-am abținut. - Miss Dennis - afară, a fost tot ce-a mai zis Rosa, apoi își întoarse privirea dinspre mine și dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în momentul acela am simțit cum ceva se înalță, apoi fața ei și-a recâștigat expresivitatea în timp ce mă fixa intens și lacrimile ei au secat odată cu ale mele, iar această nouă expresie era într-un contrast atât de flagrant cu asprimea care o desfigurase înainte ca nemișcarea să pună stăpânire pe încăpere, transportând-o într-un alt loc. Era paralizată, transpusă de ceea ce recunoscusem. Am rămas în genunchi, mâinile noastre înlănțuite. Ne trăgeam unul pe celălalt înăuntru. Un moment firav de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și brutal „evacuat” de la conducerea revistei Steaua, la sfârșitul deceniului șase, atunci cea mai bună, mai curajoasă revistă literară. „Invitat” la București, pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preot, de urgia bolșevică. L-am cunoscut, în martie ’58, alături de Nichita, la cenaclul tinerilor scriitori profesioniști ce se ținea duminecă dimineață la sediul de azi al U. Scriitorilor, unde Cezar a citit un ciclu de poezie - Răsfrângeri, criticat cu asprime de mulți dintre cei care erau de față (ședința era condusă de S. Damian sau Titus Popovici, nu mai țin bine minteă, în primul rând pentru absența „mesajului”. Cezar, un tânăr blond, cu părul ondulat, buclat, purtând ochelari, ce împrumutau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și despre lume ce trebuia să aibă meritul paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie, ne-asemănător! -, în ciuda „nostalgiei” față de tradiție, de marea tradiție, elitistă, a artei naționale. Da, noi ne plângem pe drept cuvânt de asprimea inimaginabilă a post-stalinismului românesc - încă o dată, mai barbar, mai brutal antiintelectual decât cel, asemănător, din țările de la nord, „comuniste” și ele! -, dar... tineri și anarhici cum eram, am fi prețuit noi un Arghezi cu Psalmii săi, un Blaga cu întreaga
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Uite, zice starețul, vezi cioata asta? Și-i arată o măciucă grozavă după ușă. O cunoști? înțelegi?... Vină și te fă călugăr, moșule, mulți ca noi s-au călugărit... Da-n viața călugărească trebue să știi de multe dureri și asprimi... Hm!, face Ilie pe gânduri; apoi ese afară și se întâlnește cu călugări: "Vai de mine! zice el. Ce-am fost eu în vremea mea! Eu am fost hoț, da-aista a fost vătav peste hoți!" Altă dată Starețul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcut lui observația că "fumurile de la bucătărie nu sunt aliniate". De aici, pornind vorbă la masă, altul povestește despre milităria pe care o face domnul maior Stoianovici, un militar strâmt, îngust, care stă smirna în fața generalului și e de o asprime și o absurditate, să zicem cel puțin ciudată, cu ofițerii subalterni. Așa dar, domnul maior Stoianovici are plăcerea să se observe litera regulamentului mai ales într-un singur punct: când stau oamenii drepți să stea puțin aplecați înnainte, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa tovarășului meu de drum, e sarac cu duhul, însă continuă pe tatăl său "în spațiu și în timp". D-l general administrează cu multă asprime pământurile d-sale. Lăsăm la stânga Ichimenii pe-o coastă tristă, precum și drumul care duce la curtea lui Morțun, după ce-am trecut peste mai multe ezături și, după un drum de peste 4 ceasuri din Botoșani, dăm în Adășeni, moșia d-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu zăpadă Negoiul. Apa Argeșului. 14 morminte paftale, brățări, inele, nasturi cu stema Basarabilor (scut, jumătate plin, jumătate împărțit în bare transversale) și alte multe și frumoase podoabe și juvaieruri probabil lucrate în Italia, cu o artă fină și desăvârșită. Asprimea față de copii. Marș de-aici. Când ți-oi da o palmă! Semn de sălbăticie. Copiii din Elveția se duc cu trenul la școală, în orașe, zilnic, sub protecția călătorilor. În Manciuria copiii se joacă pe ulițele orașelor și cărăușii, trecătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sporește când văd, într-un stat nou cum e cel ceh, atâta ordine, energie și simț practic. Situația Cehoslovaciei e cu mult mai grea, fie din pricina Germaniei, fie din pricini lăuntrice. (Slovacii și minoritățile dau raporturilor de aici mai multă asprime decât stările similare de la noi); totuși observ la ei o putere care va trece desigur peste multe năcazuri și peste care un dușman, oricât de tare, nu va putea trece. Un asemenea popor (vorbesc de cehi) ajuns la conștiința deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
om. Alege marfa cea mai nouă și prietinul cel mai vechiu. Prietinia e cupă de cristal. Amorezatul și împăratul nu primesc niciodată tovarăși. Să nu se joace gătejele cu focul. Pe muiere și pe copil că nu-i mustri cu asprime. Femeia intră pe ușă, liniștea iese pe fereastră. La vorba blândă, iese chiar șarpele din pământ. Toți măgarii zbiară: care de care mai tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
șir de omoruri fratricide care au avut loc pentru scaunul Moldovei. Crima lui Petru Aron a căpătat însă alte proporții, pentru că victima sa era tatăl celui mai însemnat voievod al Moldovei și, de aceea, a fost condamnată cu mai multă asprime. Petru Aron a reușit să-și ucidă fratele, dar nu și pe nepot. Ștefan cel Mare a izbutit să scape, fie de la Reuseni, în cazul în care îl însoțise pe tatăl său, fie de la Suceava, după ce a aflat că Bogdan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deoparte într-un loc singuratic în fața unui copac și să își rostească de mai multe ori plângerea ca și cum ar fi în fața principelui.” Reichesdorffer, în Chorographia Moldovei, scria că țara trebuia lăudată “mai ales pentru faptul că domnul pedepsește cu toată asprimea pe răfăcători”, scoțându-le ochii sau tăindu-le mâinile. Dar, în ciuda faptului că vinovații sunt judecați și tratați fără îndurare, pe orbi domnul “îi primește cu bunăvoiență după dărnicia și mila sa, și îi miluiește cu cele ale traiului la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu mai sunt?) a lui Nichifor Crainic sau în sonetele lui Radu Gyr”. Robert Cahlueanu este, însă și un poet al dragostei de patrie și de patrie mică - Basarabia (volumul - Lacrimi pentru Basarabia, 1995). În poezia sa „transformă duritățile și asprimile în gingășii și frăgezimi, fulgerul în rouă, negurile în zăpezi; gândurile însângerate în gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
care, la finele campaniei, sau se pot aduce în țară, sau se vor vinde cel puțin cu prețul cu care au fost plătite. În urma suferințelor îndurate în luna trecută, boala mea, după cum v-am scris, s-a agravat, apoi și asprimea climei de aici mă pune în imposibilitate a mai putea sta în Moscova, astfel că am neapărată nevoie de concediu ce v-am solicitat deja. Dacă călătoria pe căile ferate ruse ar prezenta vreo siguranță, aș veni la Iași, dar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
au fost împușcate în Basarabia de nord. Zecile de mii de familii ruse, refugiate de cealaltă parte a Nistrului pe teritoriul sovietic al Ucrainei și alcătuite în cea mai mare parte din țărani români, constituie dovada cea mai grăitoare a asprimii jugului românesc și a exploatării la care este supusă populația din Basarabia. Simțindu-se amenințat pe propriul său teritoriu și anticipînd o revoltă apropiată a muncitorilor și țăranilor din România, Guvernul feudal român face eforturi disperate să-și restabilească forțele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
crudă”. Referatul Consiliului de Miniștri de la Ministerul de Interne nr. 1003, secția I, din 9 ianuarie 1860 (Iași), consemna refuzul proprietarilor de a prezenta actele de stăpânire și învoielile cu locuitorii. La plângerea târgoveților din ținutul Fălciu pentru „împilările și asprimile ce le-ar face proprietarul”, Ministerul de Interne a ordonat Prefecturii să-l determine pe proprietar să respecte învoiala din 1840 cu târgoveții. Răzvrătirile locuitorilor satelor, proprietăți ale Episcopiei, erau permanente. Intervenția jandarmilor nu a dat satisfacție nici arendașilor, nici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]