2,132 matches
-
în toate mitologiile antice. "Sînt fiul lui Dumnezeu-Tatăl coborît din Ceruri ca să le aduc muritorilor mesajul bucuriei și al salvării." Acest mesaj, înțeles și propus în mod greșit, ad litteram, este cunoscut de toată lumea, atît de credincioși, cît și de atei. El constituie însăși cauza principală a necredinței, căci se referă la promisiunea unei vieți după moarte. Dumnezei în persoană ar fi luat decizia să acorde grație și iertare fiilor lui Adam. De acum înainte oamenii vor continua să trăiască veșnic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individuale, cît și sociale. Credința într-o justiție compensatoare după moarte, cu condiția credinței într-un Dumnezeu real este atît de înrădăcinată în psihicul uman, încît am putea spune, fără să ne temem că exagerăm, că există puțini oameni, chiar atei, care cel puțin în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și deci nedreaptă, fie și doar sub forma unei providențe. Nu ne putem elibera de acest vestigiu obsedant al superstiției
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omul e legat în lume, pînă-și va descoperi șinele pro-fund în a cărui autoafectare pură trăiește viața absolutului însuși. Viața noastră e invadată de un nou umanism, moral, etic, imanent, dar agnostic și adogmatic, lipsit de Dumnezeu, deși nu e ateu. Valorile pe care am ajuns să le slujim sunt rupte de rădăcini, de transcedența originară. Dar nevoia de sens este irepresibilă în om. Astfel, în căutarea sensului pierdut, ieșim din modernitate redescopeind, încet-încet, valorile religioase tradiționale, cu virtuțile lor formidabile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în franceză (lexemul colocvial pentru a vorbi de eliminarea excrementelor solide). O fi oare neglijență, pudibonderie sau obliterare premeditată, gomare a perspectivei pata-fiziologice din care a fost proiectată aventura (j)argonautică a lui Luca Pițu? Întrucât mentalul tău, Cititorule fost ateu afișat, oktodox 7 în teologie după 1990 asimilează doar raționemele semi-pregătite, atunci veți găsi fundamentul interesului lui pentru exotopie în identitatea asumată (cu distanțările de rigoare) de penticostal. În imaginea standard despre aceștia recuperată în discursul teologic ortodox autorizat se
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
său imprevizibil și firii schimbătoare; tonul său este când calm, avântat evocator sau confesiv, când ieșit din matcă, pornit pe frondă, diatribe și invective. Aflăm astfel că principalele sale pasiuni au fost banii, sexul și filosofia, că este anticlerical și ateu convins, altfel spus, un anarhic desăvârșit, inclusiv în materie de scris și estetică. A exersat în cam toate speciile, de la roman la tragedii și poezie, cultivând stilul baroc expresionist, flamboyant (Anne Parlange, scriindu-i partitura, dă o splendidă probă de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moartea și uitarea. Reconstituit epic și vizionar, Străveacul... este o frescă și un vitraliu al destinelor; prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i‑a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul ateu“, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar nuanțată altfel, o are și Lev
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
între d’Alembert și Diderot. Tot în opera lui Diderot se poate găsi un text, cu care Însemnările din subterană ar putea fi puse în legătură, și anume Nepotul lui Rameau. Dostoievski îl plasa fără ezitare pe Diderot în rîndul ateilor : „Amintiți‑vă de ateii din trecut : pierzîndu‑și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți‑vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Diderot. Tot în opera lui Diderot se poate găsi un text, cu care Însemnările din subterană ar putea fi puse în legătură, și anume Nepotul lui Rameau. Dostoievski îl plasa fără ezitare pe Diderot în rîndul ateilor : „Amintiți‑vă de ateii din trecut : pierzîndu‑și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți‑vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
altfel, în finalul cărții (putând fi citită, așadar, și ca anticipare a viitoarei opțiuni auctoriale), această promisiune de detașare totală care este La patrie. adio se dovedește de fapt o lucidă mărturie a insuportabilului sentiment al ființei poetice: "pentru că sunt ateu/ pentru că nu mă tem de dracul/ pentru că mă tem de dumnezeu/ pentru că mor de foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de tot/ pentru că dacă mă spânzur în vara aceasta/ sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri..., bunăoară, este și o solemnă questa identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
transcendență pură. Protagonistul și naratorul textului (Charles Ryder) se împrietenește, pe parcursul studenției de la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual și, paradoxal, datorită tradițiilor conservate fervent în propria familie aristocrată, catolic netulburat. Ryder este, în contrapartidă, un ateu convins, manifestînd numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioși. Vizitîndu-l pe Flyte la impozanta lui reședință nobiliară Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată straniu de toate viciile modernității. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobită de ambianța domestică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lor sovietice (critică, s-ar putea spune cu oarece satisfacție, mîncarea încă din anii treizeci, se pare fără gust a ame ricanilor, fapt determinat de industrializare, nu găsesc adecvată înclinația locuitorilor Lumii Noi către religiozi tate, ei fiind, se înțelege, atei convinși, cred că anumite spectacole de revistă new-yorkeze depășesc limita decenței, "agresînd" pudoarea "omului socialist", cu morală fermă și principii inalienabile, se miră de prezumtiva naivitate a localnicilor grabnic socializabili, deschiși, necondiționat, spre comunicarea cu străinii ș.a.m.d.), cei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
complexă și mai greu de gestionat, cea religioasă: Sunt budist pentru că sunt conștient de slăbiciunile mele; sunt creștin pentru că îmi mărturisesc slăbiciunea; sunt evreu pentru că îmi iau în derîdere această slăbiciune; sunt musulman pentru că lupt cu slăbiciunea mea. Și sunt ateu dacă Dumnezeu e atotputernic. (Ariane Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să le dezvăluie, ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să poată îngenunchia rațiunea în deplină libertate și cu maximă eficiență. Că a făcut-o în chiar limba rațiunii și cu o excelență stilistică ce nu contenește să-i uimească pe francezi, asta ține de geniul individual... "Nici credincios, nici ateu" ( Neajunsul de a te fi născut), nici defetist nici optimist, nici din lumea asta, nici din cealaltă, Cioran se află într-un soi de spațiu intermediar, un fel de între al speciei umane, aproape un "mutant cuantic", dacă ne este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
după cum aprecia Guénon, prin creșterea preocupărilor pentru înțelegerea sensurilor social-umane ale lumii, pe care omul ar vrea să o stăpânească cât mai bine, reușitele rămânând mereu parțiale, perfectibile cu ajutorul factorilor transcendenți acceptați de unii, respinși de imanentiști, de către unii umaniști, atei ori liber-cugetători (vezi cap. 2, paragraf: "De la idei majore la strategii sectoriale"). Avangarda La începutul secolului al XX-lea, modernismul s-a numit "avant- garda" și a fost ilustrat îndeosebi de schimbări în concepțiile și stilurile artistice, într-o epocă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumea de astăzi. Tot mai frecvent în ultimul timp, termenul de "criză" le înglobează. Alteori, crizele sunt ocazionate de răsfrângerile asupra oamenilor a efectelor unor factori naturali perturbatori ori "mai departele-mai aproapele" Dumnezeu creștin, mozaic sau islamic, contestate de umanismul ateu modern, de la A. Comte, L. Feuerbach și F. Nietzsche la pozitivismul, marxismul și nietzscheanismul mai recente. (5) Este greu, până la imposibil uneori, atât să se indice sursele macro- și microscopice ale crizelor prin care trec țările, indivizii și grupurile umane
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în magii și vrăjitorii sau pasionați teologi doctrinari ca J-B. Bossuet, de altă parte. Religia a fost subminată prin interpretarea filologică a Bibliei de către francezul Richard Simon (1638- 1712), apoi, în termenii luptei de clasă, înainte de Marx, de preotul francez ateu, Jean Meslier (1664-1729). Mai atent, filosoful și publicistul Pierre Bayle (1647-1706) emigrat în Olanda, intuind marele pericol al scepticismului, a căutat să-l ocolească, simțind că îndoiala devine ruinătoare. Dar tot el a susținut că, întrucât binele moral și virtuțile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Anthony Collins (1676-1729), elev și prieten al lui Locke, liber-cugetător și pătimaș oponent al oficialităților, definea deistul ca cel ce gândește liber, cu propriul său cap. Motivele situării pe astfel de poziții erau de genul că: "E greu să fii ateu și să negi brutal divinitatea; este incomparabil mai ușor să fii deist". (11, p. 266) Iar britanicii au devenit majoritar deiști în acele timpuri. Mai mult, ei au completat deismul cu "religia naturală", nerevelată, neartificială, lipsită de superstiții. Adăugând la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Eliade a dovedit că religia a avut și continuă să aibă un rol important în viața omului, așa cum remarca de altfel și britanicul G. Childe: "Fără un sistem magic eficace viața ar fi fost insuportabilă". (21 (a), p. 11) Nici ateul nu rămâne străin de nevoia religioasă, de reprezentări ale sacrului. Renunțând la Dumnezeu, el pune omul în locul lui. Popper amintea ca substituenți ai lui Dumnezeu "oameni puternici sau grupuri puternice grupuri de presiune oculte care trebuie să fie învinovățite pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
religios pentru a face loc liberalismului economic, politic, cultural, dar și multe norme utile. Replicile conservatoare la violentele schimbări aproape că nu au fost luate în seamă. Scolastica a fost integral părăsită iar religia a intrat sub focurile noilor eretici, atei și reformatori. Fenomene apropiate se produc după revoluția din decembrie 1989 din România. Unii dintre observatorii în viață ale nesperatelor prăbușiri de regimuri autoritare europene începute în anul 1989 continuă cu aprecieri și explicații istorico-sociologice variate. Se construiesc alte postdicții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în numele acestei situații să se treacă la regruparea oamenilor ori a statelor. Recensământul din anul 2002 a găsit la noi 4,5% catolici, 3,7% reformați, 86,8% ortodocși, 1,5% penticostali, 1,8 greco-catolici, baptiști și islamici, 0,1% atei și non-religioși. Majoritarii ortodocși nu-i incomodează pe credincioșii altor religii. Situații asemănătoare au și alte țări. A doua observație privește încadrarea României, împreună cu celelalte țări ortodoxe din preajmă (Grecia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Muntenegru, Republica Moldova, Ucraina de Est, Armenia și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
H. Arendt, Originile totalitarismului, traducere de I. Dur și M. Ivănescu, Editura Humanitas, București, 1994, 674 p. 4. S.P. Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, traducător R. Carp, Samizdat, f.a, 320 p. 5. H. de Lubac, Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru. Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. 6. R. Flacelière, Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, traducere din franceză de Liliana Lupaș, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2006, 322 p.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
observația cardinalului Henri de Lubac (1896-1991) că "Umanismul exclusiv este un umanism inuman" (p. 19), că "destinul omului fiind veșnicia, el nu trebuie cu nici un chip să-și afle odihna aici pe pământ". (Ib.) Apud, H. de Lubac, Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru, Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. Ultima afirmație poate fi nuanțată atunci când vrem să-l înțelegem și pe M. Eliade când scrie că "" nostalgia eternității" atestă că omul aspiră la un paradis concret și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]