2,999 matches
-
oamenii cu înfățișare mai viguroasă vor fi mai atrăgători decât cei mai puțin robuști; bărbații înalți și voinici vor fi preferați celor mai scunzi, slabi și cu fese plate; femeile cu sâni mari și cu buze cărnoase vor părea mai atrăgătoare decât cele slabe, cu buze subțiri. Într-un cuvânt, în spatele unui sistem conceptual uneori complex și impregnat cu o sociobiologie de doi bani se ascund adesea platitudini năucitoare, dar „științifice”. Scopul nostru nu este să afirmăm aici că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
un nivel mai subtil. Lăsând gluma la o parte, se pare că atractivitatea unui chip poate fi definită în funcție de criterii foarte culturale și foarte inconștiente. Cu cât ne este mai familiară o față, cu atât ajunge să ne pară mai atrăgătoare fizic! Persoanele cu care comunicăm regulat ne par mai frumoase după o vreme decât la început. În realitate, datorită faptului că apropierea lor ne face să ne simțim în siguranță, îndrăznim să le privim mai deschis și atunci devenim și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Nou-născuții nu fac diferența între un chip frumos și unul care este mai puțin plăcut, chiar dacă creierul lor a fost preformat pentru a recunoaște configurația „doi ochi un nas o gură”. Sugarii nu-și manifestă preferința pentru chipurile blânde și atrăgătoare decât după șase luni. În continuare, își formează imaginea frumuseții pe baza fețelor noi pe care le stochează în creierul lor. Deoarece mecanismul de recunoaștere a frumuseții nu este înnăscut, ei își creează astfel o imagine „medie” a frumuseții, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
șansa de a ne vedea chipul „supraevaluat” și considerat, brusc, fermecător în imaginarul acestor interlocutori. Pe față, lumina, intensitatea privirii, sunt factori de apropiere puternici. Să vedem de ce. Ochii și privirea De câte ori nu ni s-a întâmplat să întâlnim persoane atrăgătoare și am fi dorit să le placă de noi doar pentru că nouă ne plăcea de ele? De câte ori nu ne-am spus: „El chiar se simte bine cu mine?”, „Ea îmi zâmbește, dar oare este sinceră?”, „Simt că e emoționat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mâinile sunt un vehicul important al gândirii. Atunci când contribuie la interacțiune, ele dau amploare comunicării. De altfel, priviți următoarele două imagini și, fără să vă opriți asupra amănuntelor, încercați să descoperiți în care dintre ele Syner pare mai prezent, mai atrăgător. Observați diferența totală între o persoană deschisă și una însuflețită? Atunci când brațele sunt încrucișate, dar palmele sunt deschise, omul semnalează o prezență reală. Dimpotrivă, când mâinile sunt la spate nu mai este atât de prezent. Ați observat, probabil, că persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ordine picioarelor, ordine care sunt adesea imediat reprimate, ordine lizibile pentru cei care au învățat să le citească... Aceste două mișcări foarte rapide (în general, mai puțin de două secunde), dar lizibile, exprimă dorința de a se apropia de persoana atrăgătoare. Totuși, în ele constă diferența între deschidere și dorință. Cea de-a doua situație este mai sexualizată. Dorința comună „de a avansa”, de a merge împreună undeva, a devenit, cu micromâncărimea din partea interioară a coapsei, dorință sexualizată. Coapsa... partea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Mi-ar fi plăcut ca această carte să apară în anul 2004, drept contribuția mea la comemorarea a 200 de ani de la moartea filosofului. La socoteală mi-au ieșit zece teme, iar titlul Zece studii kantiene mi s-a părut atrăgător. Munca la acest proiect am început-o în vara anului 2002, când am petrecut mai mult timp la Universitatea Humboldt din Berlin, în cadrul unui program al Fundației Alexander von Humboldt din Bonn. Atunci am recitit textele pe care le scrisesem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legea descriptivă, care este, într-un sens metodologic literal, o căsătorie de conveniență. Principiul cauzalității și legea gravitației universale sunt cunoștințe și rude doar deoarece, deși deosebite, ele sunt focalizate în mod asemănător”47. Ipoteza lui Butts este, desigur, deosebit de atrăgătoare. Ea dă socoteală atât de valabilitatea legilor științei matematice a naturii dincolo de acel domeniu accesibil la un moment dat experienței noastre, cât și de faptul că valabilitatea acestora ar putea să se dovedească, în cele din urmă, ca fiind totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adecvate (o îngrăditură, de exemplu), puteți planta glicine, caprifoi, clematite și chiar trandafiri agățători. Condurul-doamnei reprezintă un caz aparte: este o efectiv floare cu două tăișuri, pentru că are meritul de a înlătura muștele albe și furnicile, dar este deopotrivă foarte atrăgătoare în ochii păduchilor-de-frunze, pe care îi atrage în mod irezistibil. Este semănată, în general, la marginea laturilor cu fasole. Puteți planta, de asemenea, crizanteme pitice, precum și levănțică sau limba-mielului. Cea din urmă este o plantă meliferă, ceea ce înseamnă că atrage
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
urmări, pornind de la felul În care persoana se vede pe sine, În general, pînă la cît de ușor sau cît de dificil Îi este să-și accepte noua imagine; În ce privește relația sa cu ceilalți - fie se simte Încă iubită sau atrăgătoare, fie se așteaptă să fie respinsă (și chiar este) din cauza infirmității. Amputarea Îi influențează, totodată, modul În care Își trăiește viața de zi cu zi, făcînd față dificultăților legate de mobilitate sau dexteritate cauzate de pierderea unui membru, precum și viziunea
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
putea să vă dați seama că, după cursul Reiki, doriți să trăiți sănătos. De pildă, pentru unii este mult mai ușor să renunțe la fumat după ce au fost acordați la Reiki și să constate că alimentația sănătoasă este o alternativă atrăgătoare, pentru că Reiki Îi face mai conștienți de substanțele toxice care intrau de obicei În organismul lor. La ce să vă așteptați de la un curs În Gradul Întîi Reiki Cursurile (numite, de obicei, ore sau seminarii) au, În general, o atmosferă
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
apară o sumedenie de detectivi particulari ce au înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi și regulamente, el era infinit mai atrăgător decât inspectorul de școală veche cu melon, vocabular ales și comportament previzibil. Modelul detectivului „dur” și al povestirii hard-boiled se ivește la începutul anilor ’20, în povestirea Three Gun Terry a lui Carroll John Daly. Cititorul va recunoaște cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Detectivul are treizeci și trei de ani în 1933, patruzeci și doi în 1953 și patruzeci și trei și jumătate în 1958 (Henkin, 1998). Pe de altă parte, își menține greutatea de nouăzeci de kilograme ani în șir, ceea ce-l face extrem de atrăgător, având în vedere că măsoară un metru și optzeci și cinci. De regulă, se îmbracă bine, conduce mașini decente și, în ciuda brutalităților de limbaj, pare destul de manierat. Toate acestea sunt strategii ale procesului de idealizare, firește. Dar Chandler însuși pare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost puțin prea eficace într-un timp și într-un loc unde eficacitatea era ultimul lucru dorit de șefi. Are cam un metru și optzeci și cinci și aproape nouăzeci de kilograme. Are păr negru, ochi căprui și expresia „destul de atrăgător” nu l-ar satisface deloc. Nu cred că arată ca un dur. Dar poate fi dur. Dacă aș fi avut vreodată posibilitatea să aleg un actor de cinema care să-l întrupeze așa cum îl văd eu, cred că m-aș
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar putea să mă amuze să le descopăr. Că în următoarele patru-cinci zile Marlowe n-avea să se amuze deloc, cititorul o știe. Un prim semn îl descoperim în avertismentul pe care ni-l adresează atunci când dă cu ochii de atrăgătoarea fiică mai mare a generalului: „Merita s-o privești. Era primejdia însăși”. Fără a fi o sfântă, Vivian Sternwood nu e, nici pe departe, personajul malefic al familiei. Chiar dacă atitudinea ei este, din prima clipă, una de provocare: Sătea întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Regan cade victimă setei oarbe de răzbunare, iar Marlowe involuează, în intervalul câtorva minute, din postura de potențial amant în cea de inamic urât cu sălbăticie. În contrapartidă, Marlowe va păstra o statornică ostilitate față de femei. Singura persoană cu adevărat atrăgătoare se dovedește a fi Mona Mars, soția gangsterului cu maniere de gentleman. Și nu întâmplător: ea vine dintr-o lume asemănătoare cu a detectivului și, la fel ca acesta, intră în bucluc doar din dorința de a face bine. Precum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
capabil să devină părtașul ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare, încât schimbarea hainelor sau a machiajului le face pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Kansas, vedeți-vă mai bine de treabă. Un început de două ori imprudent. Mai întâi pentru că ne sugerează cine ar putea fi răufăcătorii (unul sau mai mulți indivizi din Kansas) și apoi pentru că-l plasează pe Marlowe la antipodul contextelor atrăgătoare în care-l descoperisem anterior. Clădirea delabrată, singurătatea prăfuită a personajului și respingerea agresivă a oricui provenea din afara sferei familiare a detectivului sunt însemne clare ale îmbătrânirii. Că e vorba de un transfer al sentimentelor autorului asupra personajului sau că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
frații Orfamay și Orrin Quest, dar și sinistra mamă care-i așteaptă în Kansas, lacomă să se înfrupte din porția de bani murdari obținuți ca urmare a trădării), de sex (Dolores Gonzales ilustrează modelul femeii insațiabile, într-o formulă mai atrăgătoare, dar și mai primejdioasă decât Carmen Sternwood sau Helen Grayle) sau de glorie - aducătoare de bani, firește -, ca în cazul lui Mavis Weld, protagoniștii se supun unui ritual al autodistrugerii. Vorbind despre aceste personaje, Chandler introduce un element de noutate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neoromantice, sugerând mai mult decât și-au propus să sugereze, sugrumând pudic referințele la actul sexual propriu-zis, ele slăbesc tensiunea cărții și riscă să-l transforme pe detectivul obsedat cândva de înaltele virtuți cavalerești într-un burghez oarecare. Și totuși, atrăgător, plin de farmec, jucându-și cu aplomb rolul de bărbat fatal, Marlowe nu mai pare să aibă nici un motiv de a refuza plăcerile - oricât de întâmplătoare - oferite de femeile întâlnite. Subzistă, însă, în aceste scene un aer de falsitate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Hoolywood”), Marlowe cedează prostiei: urcă în mașină și-i face o vizită lui Eddie Mars. La Cypress Club nu s-a schimbat nimic, iar înfățișarea gangsterului cu maniere de gentleman e cea bine cunoscută. Același om cenușiu, cu păr cenușiu atrăgător, ochi cenușii, sprâncene bine conturate, cenușii. Costumul de flanel cu pieptar dublu era cenușiu, cămașa era cenușiu-deschis, iar cravata de un cenușiu mai închis, cu excepția a două diamante roșii. Ceva e diferit, totuși. Jocul dragostei și al întâmplării i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fruntea lată, buze senzuale, părul castaniu spre blond, ondulat și nasul de tip clasic, grec. Ochii mari, exagerat de mari, albaștri, erau foarte expresivi. Când se încrunta, te înspăimânta. Bărbia specifică tipului voluntar. Râdea arareori și râsul lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când îți da un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui, ca un ucigaș feroce. Mai era
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
revoluției cognitive. La vremea respectivă, s-a făcut auzită o atenționare ce avea să se dovedească un avertisment premonitoriu: „Nu aruncați o dată cu apa din cadă și bebelușul psihanalizei”. Evenimentele ulterioare au arătat, într-adevăr, că noțiunea „mecanism de apărare” era atrăgătoare, convingătoare, indispensabilă chiar. Și în așa măsură încât acum - și, fără îndoială, termenul nu e suficient de puternic - toată lumea și-l dispută! După o intrare discretă în DSM III-R, DSM-IV propune o scală a funcționării defensive, recunoscând că înțelegerea faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi, pentru un subiect care recurge în mod sistematic la formațiunea reacțională, la fel de periculoase ca o defecțiune survenită la supapa de evacuare a vaporilor de la oala sub presiune pusă la foc. 5) Apărările adaptative îl fac pe utilizatorul lor plăcut, atrăgător pentru ceilalți. În schimb, folosirea unor apărări neadaptative conduce la respingerea utilizatorului, care este perceput ca supărător, insuportabil. Aici se stabilește o relație între eu și ceea ce Vaillant consideră a fi „cel mai mare aliat” al acestei instanțe, adică alteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
furnizării utilizatorului exact a informației de care are nevoie, fără a-l sufoca cu un șuvoi informațional din care să fie incapabil să selecteze ceea ce îi este necesar. Forma definește modalitatea de prezentare a informației, fiind cea care face informația atrăgătoare, ușor de utilizat și înțeles. De multe ori, informații actuale, oportune, exacte, pertinente, exhaustive și concise nu au fost valorificate deplin din cauza unei prezentări necorespunzătoare. În ultimul timp, însă efortul a fost canalizat în direcția ameliorării modului de prezentare pentru
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]